Victoriile noastre versus eșecurile lor

Competițiile sportive între națiuni ar trebui desființate. Fără steaguri, fără imnuri naționale, fără scandări gen ”Hai România!”.

Apropo de fotbal și de Campionatul European, ideal ar fi ca echipele să fie ”neutre”. După exemplul sportivilor ruși de la Olimpiada din Franța.

Exacerbarea sentimentului patriotic în plin avânt al globalismului fără niciun Dumnezeu dăunează grav intereselor elitei de la Davos. Sportul este frumos, dar nu atunci când se ciocnesc două națiuni ca România și Ucraina. Sau ca Germania și Scoția.

Nu există popoare ”superioare” în fotbal. Toleranța față de persoanele LGBT și față de alte minorități lipsite de talent ar trebui extinsă și în sport. De ce să se simtă umiliți scoțienii și ucrainenii pentru că sunt ciuca bătăilor? De ce să-și umfle pieptul inutil milioane de români după o victorie spectaculoasă, cu trei la zero?

Înaintea meciului de ieri ar fi fost normal ca antrenorul Edi Iordănescu să-i întrebe pe ucraineni: ne permiteți să vă administrăm un 3-0 scurt, cu 1-0 la pauză? Considerați că acest scor ar putea să vă rănească sentimentele? Credeți că este corect din punct de vedere politic ca galeria să scandeze încontinuu numele țării noastre, fără să pomenească de Zelensky nici măcar o singură dată? Ar fi bine să ne limităm la un 2-0, dată fiind situația dificilă de pe front?

Competițiile sportive au devenit un pilon fundamental pentru exprimarea identității și mândriei naționale. Fotbalul în mod special reușește să unească indivizi și comunități în jurul unui scop comun, adesea amplificând sentimentul patriotic al națiunilor într-o manieră unică și foarte intensă. Oamenii se regăsesc sub steagul național, nu sub cel al Uniunii Europene, al ONU sau al NATO.

Ar fi indicat ca românii să se bucure în liniște, fiecare la locul de muncă.

Sentimentul mândriei naționale a fost călcat în picioare în ultimii 34 de ani. De ce l-am reactiva tocmai acum, în momente critice pentru Europa, când toate statele UE ar trebui să fie strâns unite în jurul Ursulei von der Leyen, sub drapelul albastru cu cele 12 stele aurii, în lupta împotriva dușmanului comun?

A trecut demult vremea simbolurilor naționale, a figurilor emblematice din sport. Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Gheorghe Hagi aparțin trecutului. Întruchiparea idealurilor și valorilor naționale sunt acum apanajul exclusiv al unora ca Ciolacu, Ciucă și Iohannis. Ei ne reprezintă cu cinste la Washington și Bruxelles. Cu ei facem performanță. Cu ei ne mândrim în lumea globalistă. Poveștile lor de succes conturează și revitalizează narativul națiunii române.

Transmisiunile în direct de la Campionatul European ar trebui interzise. Ele au un rol crucial în exacerbarea sentimentului patriotic prin sport. Poveștile despre triumf și sacrificiu, despre determinarea și reziliența unor fotbaliști ca Stanciu, Marin sau Drăgușin sunt amplificate și propagate. Sunt întărite de imagini emoționante și simbolice ca cele ale inimoasei galerii de la Munchen, cu zeci de mii de suporteri veniți din toate colțurile lumii.

Globalizarea și ideologia ”woke” trebuie să pătrundă și în fotbal. Succesul României este de fapt o victorie a Uniunii Europene, a Ursulei von der Leyen. Fără ordinea internațională bazată pe reguli, fără toleranță maximă față de minoritățile sexuale și față de migranții ilegali, fără fondurile europene injectate în sport, băieții lui Edi Iordănescu ar fi încasat o înfrângere usturătoare. Ar fi capotat încă din primul sfert de oră.

În concluzie, competițiile sportive joacă un rol vital în exacerbarea sentimentului patriotic al unei națiuni. Prin rezultate ca cel de ieri, România își reafirmă identitatea și mândria, construind o poveste a succesului și determinării care riscă să umbrească imaginea UE. Dovadă că unii conaționali le-au ținut pumnii ucrainenilor de teama unor manifestații de bucurie în Piața Universității. Și din respect față de Zelensky, care ne apără cu pieptul său de invazia cotropitorilor.

Urmează Belgia și Slovacia. Hai România!