Ce se întâmplă cu gazele naturale care tranzitează Ucraina

Este oarecum surprinzător (vezi temerile legate de penuria de energie) că, după doi ani și jumătate de război, cu sute de mii de vieți pierdute în mod tragic, cea mai veche și cea mai mare legătură economică dintre Rusia și Europa este încă în vigoare: tranzitul gazului rusesc prin teritoriul ucrainean.

Un acord pe cinci ani, care urmează să expire la sfârșitul anului 2024, a rămas neîntrerupt, deși ponderea gazului rusesc prin conducte în importurile UE a scăzut constant (până la 8,7% în prezent). Cu toate acestea, dacă Europa speră să se diversifice și să renunțe la dependența de GNL rusesc, stabilirea infrastructurii alternative necesare este un proces costisitor și de lungă durată.

Bloomberg a relatat luni că oficialii europeni discută în prezent planuri pentru a menține fluxul de gaz printr-o conductă cheie Rusia-Ucraina și că Ucraina – care a ajuns la disperare, având în vedere situația și nevoile sale energetice grave din timpul războiului – este în favoarea acestei soluții.

În acest moment, din punctul de vedere al Kievului, există opțiuni la fel de proaste, ceea ce necesită căutarea pragmatică a celui mai puțin rău scenariu.

Bloomberg recunoaște că „veniturile din tranzit ale Ucrainei s-au ridicat la aproximativ 1 miliard de dolari în 2021 – asigurând o finanțare crucială pentru economia devastată de război”. Dacă conductele și infrastructura de sprijin nu sunt folosite, atunci este probabil ca acestea să cadă în paragină sau, de asemenea, pot deveni mai ușor ținte militare pentru Rusia.

Oleksiy Chernyshov, directorul executiv al companiei ucrainene de stat Naftogaz, a fost citat în raport: „Ucraina are o infrastructură incredibilă de tranzit și depozitare a gazului, care ar trebui folosită, iar Ucraina este predispusă să folosească această infrastructură, deoarece aduce o mulțime de avantaje.”

Principalii cumpărători de gaz rusesc continuă să fie Ungaria, Austria, Slovacia și Italia – state ce au continuat să pună pe plan secund chestiunile ideologice legate de război în comparație cu nevoile energetice urgente și vitale ale populației și ale industriei.

De asemenea, din partea Rusiei, Gazprom a primit lovituri adânci din cauza războiului. „Este puțin probabil ca Gazprom să recupereze vânzările de gaze pierdute ca urmare a invaziei la scară largă a lui Vladimir Putin în Ucraina timp de cel puțin un deceniu, potrivit unui raport comandat pentru liderii grupului energetic rus”, a indicat un raport recent al FT. „Exporturile companiei către Europa vor fi în medie de 50-75 de miliarde de metri cubi pe an până în 2035, abia o treime din nivelurile de dinainte de război, a prezis cercetarea”.

Rapoartele presei naționale ucrainene de la începutul conflictului au sugerat cu tărie că nu va fi reînnoit contractul pentru gazul rusesc. „Poziția părții ucrainene este clară: contractul de transport se încheie la sfârșitul acestui an, nu vom negocia cu rușii și nu vom reînnoi contractul. Este ceea ce premierul Ucrainei l-a informat pe omologul său slovac”, a declarat RBC-Ucraina în ianuarie.

Dar chiar și după acest anunț au fost date avertismente și excepții cheie: „Pentru a extinde tranzitul este posibilă o opțiune atunci când compania slovacă închiriază ea însăși capacitatea sistemului ucrainean de transport al gazelor. În acest caz, tranzitul de gaze poate fi continuat după 2024. Dar este încă doar o ipoteză”, a precizat publicația la momentul respectiv. Așa cum Bloomberg raportează acum, portița lasă lucrurile deschise pentru o marjă de manevră semnificativă, „discuții” și compromisuri.