Un comentariu de Suat Delgen pentru publicația The Cradle
Deși a fost prezentat lumii drept un efort umanitar, „coridorul maritim” din Gaza, condus de SUA, este o manevră strategică menită să consolideze controlul SUA și al Israelului asupra uscatului și a mării.
Asaltul militar brutal al Israelului asupra Fâșiei Gaza, care a ucis peste 35.000 de civili, predominant femei și copii, a fost executat în paralel cu refuzul ajutorului umanitar încă de la începutul războiului, în octombrie anul trecut.
Cu cazuri de foamete deja evidente, cu ignorarea totală de către Tel Aviv a recentei hotărâri a Curții Internaționale de Justiție (CIJ), care a cerut accesul imediat la ajutor, și cu veto-ul Washingtonului la rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU care pledează pentru o încetare a focului în Gaza, atât Israelul, cât și SUA au intrat sub un tir global semnificativ.
Reacția este deosebit de puternică în campusurile marilor universități din SUA, o mișcare studențească în creștere care a dat, fără îndoială, un nou suflu mișcării de solidaritate cu Palestina. Preocupările legate de potențialul prejudiciu pe care genocidul din Gaza îl poate aduce imaginii globale a SUA au ajuns cu întârziere la Casa Albă, președintele american Joe Biden amenințând abia acum – înaintea alegerilor din noiembrie – că va reduce transferul de muniție ofensivă de mari dimensiuni către Israel.
În mod curios, în ciuda sprijinului său ferm acordat până zilele trecute asaltului israelian din Gaza, Biden a părut să adopte o poziție atipică în timpul discursului din 7 martie privind Starea Uniunii:
În această seară, ordon armatei americane să conducă o misiune de urgență pentru a stabili un debarcader temporar pe coasta Gaza în Marea Mediterană. Acest debarcader va facilita sosirea unor nave mari încărcate cu alimente, apă, medicamente și adăposturi temporare.
Inițiativa atipică, într-o perioadă în care sute de tone de arme americane erau transportate zilnic pe calea aerului către Israel, ridică multe întrebări. Înființarea unui debarcader temporar în Gaza – sub pretextul unei preocupări „umanitare” – are ca scop pur și simplu atenuarea criticilor internaționale sau servește, de asemenea, obiectivelor geopolitice mai largi ale Washingtonului în regiune?
Dacă SUA erau într-adevăr preocupate să trimită urgent ajutoare în Gaza, ar fi putut s-o facă prin numeroasele puncte de trecere a frontierei terestre a Fâșiei cu Israelul și prin cel egiptean de la Rafah, unde sute de camioane cu ajutoare sunt aliniate de luni de zile pentru a livra alimente și medicamente de urgență.
Atunci de ce să se amâne ajutorul terestru timp de luni de zile pentru a construi un dig maritim, care ar putea încălca dreptul maritim internațional? Și este „ajutorul umanitar” doar un șiretlic pentru a ocupa ilegal coasta maritimă a Fâșiei Gaza?
Conform declarațiilor Washingtonului, coridorul maritim este menit să faciliteze livrarea de ajutor umanitar din Cipru către Gaza prin intermediul unui nou debarcader. Coridorul plănuiește să înceapă cu 90 de camioane care să ajungă în Gaza și apoi să fie livrate alte 150 de camioane. Cu toate acestea, volumul este încă mult sub sutele de camioane necesare zilnic.
Există mai multe obstacole și preocupări legate de coridorul maritim. Operațiunile vor include inspecții israeliene în Cipru, ceea ce ar putea duce la întârzieri și complicații. Sensibilitatea legată de inspecții și securitate, în special în ceea ce privește articolele considerate bunuri cu „dublă utilizare” (utilizabile atât în scopuri civile, cât și militare) – care în trecut, conform diktaturilor israeliene, au inclus biscuiți, pui și jucării, iar astăzi includ truse de maternitate, saci de dormit și curmale – ar putea împiedica procesarea fără probleme a ajutorului.
În decizia sa privind măsurile provizorii, CIJ a subliniat că ajutorul umanitar către Gaza nu trebuie să fie obstrucționat. Prin urmare, blocada israeliană a devenit nulă în condiții normale.
În cadrul operațiunilor maritime, dacă se aplică o blocadă, nicio navă nu ar trebui să poată intra în zonă. Acum, din moment ce SUA au stabilit un coridor umanitar, acest lucru anulează efectiv blocada și ajută Tel Aviv să pretindă că nu există una. În consecință, SUA invalidează practic decizia de blocadă înregistrată în decizia CIJ.
Există o tensiune politică semnificativă în jurul coridorului, cu numeroase suspiciuni potrivit cărora acesta ar putea încetini rutele terestre sau ar putea fi asociat cu o strategie de asediu. Implicarea entităților militare adaugă straturi de complexitate și potențial de întârzieri sau de politizare a ajutorului.
Un alt aspect care pune sub semnul întrebării eficacitatea coridorului de ajutor umanitar este dependența sa de coridorul Netzarim, cunoscut și sub numele de ruta 749, impus de armata de ocupație în timpul carnagiului. Acest pasaj est-vest împarte regiunile nordică și sudică ale Fâșiei Gaza și este un drum fortificat construit de armata israeliană în principal pentru accesul militar.
Amplasarea strategică a traseului și semnificația militară a acestuia complică intrarea și distribuirea ajutoarelor în întreaga Gaza. În ceea ce privește ajutoarele care sosesc prin coridorul maritim, odată ce bunurile sunt descărcate la debarcader, ele trebuie să fie transportate prin Gaza pentru a ajunge la populație.
Punctele de control ale coridorului Netzarim ar putea deveni blocaje pentru aceste livrări. Nu se știe dacă punctele de control vor permite un transport fără întreruperi al mărfurilor din coridorul maritim către părțile nordice ale Fâșiei Gaza, unde foametea a lovit puternic.
Criticii susțin că respectivul coridor ar putea servi ca o perdea de fum pentru manevre politice, reprezentând o amenințare majoră nu numai pentru Gaza, ci și pentru Egipt, care riscă să își „piardă avantajul strategic” în ceea ce privește dosarul palestinian.
Suspiciunea este că proiectul, deși aparent „facilitează” livrarea de ajutoare, ar putea permite, de asemenea, un control sporit asupra întregii Gaza sub masca asistenței umanitare. Acest control ar putea, potențial, să eficientizeze operațiunile militare ale Israelului și să fortifice pozițiile sale strategice în Gaza, influențând în cele din urmă dinamica geopolitică mai largă a conflictului.
În plus, poziționarea debarcaderului poate proteja strategic câmpurile de gaze offshore din Gaza, adică interesele israeliene și americane de a fura resursele energetice ale palestinienilor.
Poziționarea punctelor de intrare a ajutoarelor departe de partea de nord a Fâșiei Gaza, unde foametea este cea mai acută, în zonele controlate de armata israeliană, sugerează o aliniere strategică la obiectivele militare ale Israelului de a rămâne fizic în Gaza, în ciuda negocierilor de încetare a focului care cer ieșirea completă din Fâșie.
De asemenea, au fost exprimate îngrijorări cu privire la posibilitatea ca SUA să preia controlul frontierei egiptene, contribuind efectiv la o blocadă permanentă a Gaza dinspre Egipt, ceea ce ar putea împiedica accesul locuitorilor din Gaza la orice bunuri care nu provin din Israel – pentru totdeauna.
În esență, în timp ce coridorul maritim ar putea într-adevăr să atenueze o mică parte din nevoile umanitare imediate ale Gaza, implicațiile sale mai largi sugerează o rețea încâlcită de strategii geopolitice.
În loc să se stabilească un debarcader plutitor pentru ajutorul umanitar, una dintre cele mai practice soluții este să se trimită ajutorul direct în portul israelian Ashdod și, de acolo, în Gaza sub supravegherea ONU. Cu toate acestea, în conformitate cu strategia militară a Israelului, trimiterea ajutoarelor prin coridorul Netzarim, aflat sub control militar israelian, către zonele din sudul Fâșiei Gaza și direcționarea palestinienilor către aceste puncte de ajutor a facilitat asaltul asupra Rafah.
Pentru a înțelege calculele geopolitice ale Washingtonului, merită să examinăm declarațiile lui Biden în fața Congresului din 20 octombrie 2023, în care acesta a solicitat asistență pentru securitatea Israelului.
”Aceasta este o investiție prudentă. Va fi benefică securității americane pentru generațiile viitoare”, «Vom face Israelul mai puternic ca niciodată» și «Vom construi un viitor bun în Orientul Mijlociu».
Palestina, situată la răscrucea dintre Asia și Africa și la granița dintre Oceanul Indian și Marea Mediterană, a fost o sursă de dispută încă de la primele mari puteri din istorie.
Pentru puterile din Africa sau cele care controlau Egiptul, Palestina a fost esențială în asigurarea punctului strategic Suez pentru strategia militară. În mod similar, puterile din Asia sau cele apărute pe continent vizau controlul Palestinei cu scopul de a avea acces la Suez.
În prezent, SUA se confruntă cu potențiala pierdere a accesului la pasajul Bab el-Mandeb din cauza operațiunilor maritime ale Yemenului în Marea Roșie și în jurul acesteia, care se extind acum către Marea Mediterană. O astfel de pierdere ar schimba probabil echilibrul de putere în zona strategică a Mării Roșii și mai departe în Asia de Vest.
Dacă luăm în considerare rivalitățile istorice și actuale, un beneficiu semnificativ pentru Washington, așa cum a remarcat Biden, este controlul Canalului Suez prin Tel Aviv.
Este plauzibil ca dominația Israelului asupra Fâșiei Gaza și controlul SUA asupra apelor offshore din Gaza, sub pretextul ajutorului umanitar, să faciliteze controlul SUA asupra ieșirii Canalului Suez, precum și asupra rutelor dinspre Iran și Rusia către Mediterana de Est prin Liban și Siria. Alinierea obiectivelor Israelului în Gaza cu obiectivele strategice ale Washingtonului explică sprijinul continuu al SUA pentru Israel – în ciuda intensificării indignării globale față de faptul că acesta permite curățarea etnică și acapararea de terenuri.
Platforma Opozitia.net depinde exclusiv de donațiile Patrioților. Ea va exista cât timp VOI veți considera că are sens să existe. Fiecare donație, cât de mică, ne aduce mai aproape de Libertatea de altădată. Ne ajută să avem o voce din ce în ce mai puternică. Ne ajută să rezistăm în fața ofensivei nemaintâlnite din partea Globaliștilor fără niciun Dumnezeu.
Conturi ING BANK
RO70INGB0000999906930786 (RON)
RO65INGB0000999911989038 (EUR - SWIFT INGBROBU)
Tel: 0791.287.318 --- @adrian6j60
Sorin says:
De fapt asta este interesul. Accesul la marea Roșie.
presa turcă susținea aceeasi teorie de prin februarie – martie a.c.