Un punct de vedere de Rüdiger Rauls (Germania)

Pentru public, Occidentul politic pare a fi unit împotriva rivalilor săi strategici și economici, Rusia și China. Cu toate acestea, o privire în spatele scenei dezvăluie fisuri mai profunde și evoluții care ar putea fi deosebit de periculoase pentru Europa.

Unitate prefăcută

Rareori se face public cât de divizat este Occidentul politic. Principalii adversari strategici Rusia, China, Iran și alții nu sunt atât de ușor de păcălit. Ei dispun de mijloace de observare, de colectare și de analiză a informațiilor. Se presupune că liderii acestor state sunt bine informați cu privire la evoluțiile din societățile occidentale, la planurile guvernelor lor și la capacitatea de a le pune în aplicare.

Imaginea de unitate este destinată în primul rând să liniștească propriile lor populații și să le dea sentimentul că securitatea statelor este în cele mai bune mâini, în mâinile propriilor guverne. Căci tocmai tensiunile politice la nivel mondial și amenințarea războiului provoacă anxietate în societățile occidentale, dar nu sunt singurul motiv de îngrijorare. Problemele economice cauzate de sancțiunile antirusești și de încercările de decuplare de China ies tot mai mult în evidență.

Ca urmare, viața a devenit vizibil mai scumpă pentru majoritatea oamenilor din Occident, iar evoluțiile care pot fi presimțite, dar nu sunt încă clar perceptibile, este puțin probabil să aducă vreo ușurare. Războiul din Ucraina roade bugetele naționale, în timp ce sancțiunile împotriva Rusiei costă în special companiile europene cote de piață, vânzări și profituri. Iar asta le face din ce în ce mai neatractive pentru investitorii internaționali.

Ca urmare a încercărilor americane de a împiedica ascensiunea economică a Chinei, piața globală se fragmentează din ce în ce mai mult într-una cu două niveluri, cea occidentală sub suveranitatea SUA și piața multipolară sub conducerea Chinei. Fenomenul forțează companiile europene, în special, să intre într-un conflict decizional. Măsurile protecționiste ale Occidentului politic amenință să blocheze globalizarea.

America pe primul loc

În cadrul unei reuniuni a miniștrilor economiei din Germania, Franța și Italia, Robert Habeck a descris problema: „În general, ne confruntăm cu întrebarea: încotro se îndreaptă Europa”(1). Francezul Bruno Le Maires s-a exprimat și mai clar: „Vremea globalizării fericite a trecut”(2) și a fost înlocuită de o „globalizare a rivalităților”(3).

Suntem obligați să „ne arătăm colții”(4) pentru a ne proteja propriile interese de „protecționismul american și intervenționismul chinez”(5). Uniunea Europeană riscă să fie strivită între aceste două forțe, deoarece întreprinderile sale sunt supuse unor presiuni politice din ce în ce mai mari din partea SUA și economice din partea Chinei.

Prietenii Americii, în special, le fac viața grea europenilor. Cerând solidaritate atlantică în conflictul cu Rusia, ei transferă tot mai mult asupra Europei nu doar riscurile strategice, ci și cele financiare ale conflictului. În timp ce europenii sunt așteptați să crească cheltuielile de apărare până la obiectivul NATO de 2%, SUA taie în același timp alimentarea cu aer a economiei europene.

Totuși, acest lucru nu se aplică doar companiilor europene. În întreaga lume, Washingtonul încearcă să atragă în țară tehnologii de ultimă generație prin subvenții. De exemplu, cel mai mare producător de cipuri la nivel global, compania taiwaneză TSMC, „primește o subvenție de 6,5 miliarde de dolari din partea guvernului american pentru a-și extinde capacitățile de producție”(6) în Arizona. Compania taiwaneză nu este un caz izolat. De asemenea, guvernul SUA încurajează propriile companii să își extindă producția în propria țară, subvenționându-le în loc să își extindă capacitățile de producție în străinătate.

Piața globală pentru companiile occidentale s-a redus ca urmare a sancțiunilor împotriva Rusiei. În plus, restricțiile comerciale împotriva Chinei, care afectează în special sectorul cipurilor și al tehnologiei informației, conduc la o pierdere de cotă de piață, în special pentru companiile americane, precum și la pierderi de cifră de afaceri și profituri. Dacă piața globală și comerțul mondial trebuie să se reducă, acest lucru nu ar trebui să se facă în detrimentul SUA. Mișcarea dă impresia că guvernul SUA dorește să compenseze declinul comerțului mondial prin atragerea de companii din țările prietene și prin descurajarea propriilor companii de a investi în străinătate, în special în China.

Oprirea Chinei

Pe lângă compensarea scăderilor de pe piața globală, americanii sunt deosebit de interesați să țină în frâu principalul lor concurent, China. Rusia este la mare distanță în calitate de concurent militar. Washingtonul pare să mizeze pe faptul că rușii își vor păstra armele și soldații de cealaltă parte a Atlanticului, atâta timp cât SUA nu exercită prea multă presiune asupra lor și nu le forțează un război nuclear. Până acum, acest lucru a funcționat, deoarece americanii au reușit să devieze amenințarea rusă asupra europenilor.

Înainte ca SUA să livreze tancurile Abrams în Ucraina, i-a încurajat pe germani să își trimită Leopards pentru a observa reacția Moscovei. A fost similar cu armele cu rază de acțiune mai lungă. Britanicii și francezii și-au trimis rachetele de croazieră. Germanii s-au deșteptat și au blocat rachetele Taurus atâta timp cât SUA nu au trimis rachete ATACMS și avioane F-16 în Ucraina. Se pare că SUA consideră că nu are de ce să se teamă de ruși atâta timp cât aceștia nu provoacă un război nuclear.

Dar cu China este o altă poveste. Poate că nu trimit arme sau soldați în SUA, dar îi subminează baza economică. Industria chineză inundă piețele mondiale cu produsele sale, care nu numai că sunt mai ieftine decât majoritatea produselor occidentale, dar sunt acum și mai moderne și mai bune în multe privințe. Chinezii ocupă o poziție de lider în domeniul noilor tehnologii, cum ar fi bateriile, celulele solare, turbinele eoliene, tehnologiile feroviare, construcțiile navale și acum și vehiculele electrice. Iar americanilor nu le va fi ușor să recupereze decalajul.

Legea privind reducerea inflației (IRA) este o încercare a SUA de a ataca această poziție de lider a industriei chineze. Însă aici se ridică întrebarea dacă vor atinge volumul de piață necesar. Subvențiile sunt un lucru. Ele promovează și facilitează investițiile și dezvoltarea industriilor. Celălalt lucru necesar în competiția cu China ar fi reprezentat de cantitățile necesare, adică volumul de piață care va permite o producție competitivă pe termen lung.

Iată motivul pentru care chiar și companiile din țările prietene trebuie să fie atrase pe piața americană. O Europă fragmentată din punct de vedere industrial, cu state care concurează între ele, nu poate ține pasul cu o națiune industrializată care se poate baza pe o piață de 1,4 miliarde de consumatori. Așadar, dacă China trebuie să fie pusă la locul ei, atunci acest lucru se aplică și concurenței din partea țărilor occidentale prietene.

Scopul este de a contracara avansul economic al Chinei cu puterea economică unită a Occidentului. În ciuda excelenței sale industriale, Europă nu are o piață financiară unificată, ci legislații naționale diferite și interese economice foarte divergente. În condițiile actuale, atingerea scopului este posibilă doar sub conducerea SUA.

Totuși, pentru a realiza obictivul, ar fi necesar să se subordoneze concurența și economia europeană acestui interes american, indiferent dacă europenilor le place sau nu. Cu excepția cazului în care aceștia întorc conștient spatele SUA și își urmăresc propriile interese. Dar ei nu îndrăznesc să devină independenți, deoarece cred că nu se pot lipsi de protecția umbrelei nucleare americane.

Statele dezunite ale Europei

Statele europene nu dispun nici ele de premisele necesare pentru o astfel de abordare. Numai în cazul acordurilor comerciale cu China, dar și cu statele Mercosur, diferitele interese naționale din cadrul UE au dus la conflicte greu de depășit. În timp ce Comisia Europeană dorește să protejeze economia europeană de produsele chinezești prin măsuri protecționiste sub forma unor standarde de valoare, germanii în special, în calitate de principală națiune europeană exportatoare, doresc să mențină aceste bariere cât mai scăzute, de teama contramăsurilor chinezești.

Sancțiunile împotriva Rusiei au lovit mai puternic companiile europene decât cele americane, mai puțin prezente pe piața rusă. În pofida sancțiunilor, multe materii prime continuă să provină din Rusia, cum ar fi uraniul îmbogățit și petrolul rusesc. Diferența mare de dobândă dintre obligațiunile guvernamentale europene și cele americane provoacă o ieșire de capital din Europa. În acest sens, investițiile în Europa devin din ce în ce mai neatractive și favorizează SUA. O Europă divizată nu prea are cum să contracareze fenomenul.

În plus, nu doar produsele chinezești, ci și cele ale prietenilor politici din Occident sunt supuse tarifelor americane. Fenomenul limitează vânzările lor pe piața americană și încurajează companiile să ia în considerare relocarea producției în SUA. Deși tarifele vamale pentru oțelul și aluminiul european sunt în prezent suspendate, președinta Comisiei, dna von der Leyen, a trebuit „să se mulțumească cu faptul că tarifele [doar] rămân suspendate”(6) în timpul vizitei sale la Washington în noiembrie anul trecut. Ea nu a reușit să obțină o ridicare a restricțiilor cantitative fără taxe vamale în cadrul discuțiilor cu prietenii și partenerii săi americani.

De asemenea, au eșuat și discuțiile privind un acces mai larg pentru companiile europene la miliardele de subvenții din pachetul american de sprijin pentru tehnologiile ecologice, „Inflation Reduction Act”. Și mai dezamăgitor la acea vreme a fost faptul că ”acordul planificat privind materiile prime nu s-a concretizat”(7), fapt care ar fi oferit industriei europene a automobilelor subvenții din partea IRA. SUA este extrem de dură chiar și cu prietenii și partenerii săi strategici. Prietenia se termină în mod evident atunci când este vorba de interese economice.

Într-o astfel de situație, nu este dificil pentru Washington să facă acceptabilă pentru companiile europene localizarea în SUA. Piața americană este mai mare și mai puțin reglementată, costurile de producție, cum ar fi cele cu energia, sunt mai mici, iar accesul poate fi chiar îndulcit cu subvenții. Din punctul de vedere al companiilor europene, există multe argumente în favoarea părăsirii vechiului continent. Iar capitalul nu cunoaște dragostea de țară.

Surse și comentarii

(1) Frankfurter Allgemeine Zeitung(FAZ) din 10.4.2024: Habeck în calitate de invitat cu mai degrabă cei mai buni prieteni

(2) ibid.

(3) ibid.

(4) ibid.

(5) ibid.

(6) FAZ din 9.4.24: Miliarde de dolari americani pentru TSMC

(7) FAZ din 6.4.24: Relația comercială transatlantică rămâne dificilă

(8) ibid.