Unul dintre cele mai dificile aspecte ale lucrului în analiza economică este problema dezinformării galopante prin care trebuie să sapi pentru a ajunge la adevărul oricărei probleme particulare. În această privință, economia pare a fi foarte asemănătoare cu politica. Propaganda este nesfârșită, iar dezmințirea ei se simte uneori de ca și cum ai muta un munte cu o linguriță.

Sursele media de la establishment mint neîncetat cu privire la condițiile noastre financiare, iar când sunt în cele din urmă încolțite și forțate să admită cât de rău stau lucrurile, mint apoi cu privire la cauze. Acestea fiind spuse, am constatat că minciunile respective sunt de obicei concepute pentru a face unul din două lucruri: să complice excesiv problema, astfel încât oamenii să renunțe să se mai gândească la ea, sau să distragă atenția de la problemă, astfel încât oamenii să dea vina pe un țap ispășitor.

În ceea ce privește inflația, iată care este concluzia:

Băncile centrale și potopul Fiat

Creșterea prețurilor este cauzată de doi factori principali. Primul este crearea de bani – prea mulți dolari care urmăresc prea puține bunuri. Băncile centrale din întreaga lume au inundat sistemul cu monedă fiat încă de la criza datoriilor din 2008, iar Rezerva Federală din SUA este de departe cel mai mare violator. Vorbim despre zeci de trilioane (sau mai mult), drept mijloc de a întârzia sau de a preveni o prăbușire deflaționistă.

În momentul în care au fost inițiate blocajele pandemice și Fed a aruncat peste 8 trilioane de dolari în economie prin măsuri de stimulare, cum ar fi cecurile Covid și împrumuturile PPP, masa monetară totală a SUA era deja la niveluri distructive. Stimulentul Covid a fost pur și simplu picătura care a rupt spatele cămilei. Așadar, dacă vreți să știți cine este direct vinovat de creșterea cheltuielilor dumneavoastră zilnice cu 30% sau mai mult în decurs de trei ani, primul set de criminali sunt bancherii centrali.

Guvernele și anumiți parteneri corporativi sunt, de asemenea, de vină, dar băncile centrale sunt mecanismul de bază pentru toate mișcările inflaționiste. Am convingerea (conform dovezilor) că băncile centrale au declanșat în mod deliberat o criză stagflaționistă cu intenția de a înlocui cu forța economiile bazate pe numerar cu o nouă economie globală digitală și fără numerar. Totuși, las discuția pentru un alt articol.

Penurie și resurse de bază

Cealaltă cauză principală a creșterii prețurilor este reprezentată de penuria sau întreruperile în ceea ce privește resursele cheie, inclusiv petrolul și energia. Țineți cont de faptul că războiul din Ucraina a dus la izolarea Occidentului de porțiuni mari din piața rusă, bogată în resurse. Iar războiul din Gaza a dus la faptul că grupuri din Orientul Mijlociu, precum Houthis, au împiedicat o multitudine de nave de marfă și petroliere să traverseze Marea Roșie.

De unul singur, fiecare dintre aceste evenimente pare a fi o mică amenințare la adresa lanțului global de aprovizionare, dar atunci când se adună, efectele devin dăunătoare. Deocamdată, cel mai important factor este creșterea prețurilor la energie – resursa cheie care permite funcționarea întregii agriculturi și a producției. De fiecare dată când prețul petrolului crește, veți vedea că vor crește prețurile la toate celelalte produse.

Iată motivul pentru care administrația Biden a continuat să arunce pe piață rezervele strategice de petrol ale SUA în ultimii doi ani. A fost modul lor de a manipula prețurile petrolului în jos pentru a atenua sau ascunde efectele mai mari ale inflației. Acum, când sunt presați să umple din nou rezervele și să înceapă să cumpere (la un preț mult mai mare), prețurile globale ale petrolului și, în special, cele din SUA, cresc din nou.

Dezinformarea mediatică și costul zdrobitor al alimentelor

Costurile alimentelor au crescut cu 30% sau mai mult, în funcție de produs, de la începutul anului 2020 și, chiar dacă rapoartele IPC de acum câteva luni au arătat o „încetinire” a inflației globale, asta nu înseamnă că prețurile vor scădea prea curând. De fapt, ele nu vor face decât să continue să crească an de an.

IPC este un instrument de măsurare a creșterilor de preț MEDII pentru peste 80.000 de produse și servicii dintr-un spectru larg. Multe dintre aceste articole nu sunt de primă necesitate și, prin urmare, ele diluează inflația reală pe care o vedem în cheltuielile de zi cu zi. Dacă ar fi să luăm în considerare o medie a necesităților zilnice, cum ar fi locuința, energia, alimentele etc., atunci IPC ar fi mult mai mare.

Atunci când mass-media prezintă o scădere a IPC ca fiind un semn că economia se îmbunătățește, nu menționează de obicei că statistica reprezintă doar cât de mult vor crește prețurile. Un IPC mai mic nu înseamnă că prețurile la raft vor scădea. Inflația este cumulativă.

Înseamnă că acea creștere de peste 30% a prețurilor la alimente cu care se confruntă americanii nu va dispărea, doar că nu mai crește la fel de repede ca înainte. Și, după cum am văzut în ultimele două luni, inflația are capacitatea de a reveni la fel de repede pentru a adăuga și mai multă benzină la foc.

Nu cu mult timp în urmă, citeam un articol de la CBS care susținea că poate explica de ce nu a existat niciun răgaz în ceea ce privește prețurile alimentelor în ultima vreme. În realitate, întregul articol era o dezinformare, dând vina pe orice țap ispășitor posibil, ignorând cauzele reale.

Principala lor explicație este „Greedflation”, sau afirmația conform căreia companiile suprataxează produsele alimentare. Cu alte cuvinte, dați vina pe întreprinderi, nu dați vina pe Rezerva Federală și nu dați vina pe guvern. Ei sunt „nevinovați”.

Până acum nu există dovezi concrete care să susțină teoria Greedflation. Fiecare afacere are cheltuieli unice, cheltuieli generale unice, costuri industriale unice, costuri unice de control al calității și costuri unice de resurse. Rezultatul final al unei companii de prăjituri va fi diferit de rezultatul final al altei companii de prăjituri. Așadar, există costuri universale direct corelate cu prețuri mai mari, indiferent de companie, iar acestea includ energia, forța de muncă și produsele de bază.

Pentru cei care urmăresc piețele, este evident că mărfurile de bază sunt în creștere. Indicele produselor industriale de bază este mult mai mare astăzi decât în 2020, împreună cu prețurile la petrol și gaze. Fiecare resursă de bază pe care companiile o folosesc pentru a face produse crește în valoare și, prin urmare, costă mai mult pentru a fi fabricate. Agricultura, în special, este puternic afectată de prețurile petrolului, precum și de prețurile la îngrășăminte și echipamente agricole, ca să nu mai vorbim de costurile mai mari ale forței de muncă.

Din 2020 până în 2023, costurile totale plătite de agricultori pentru creșterea culturilor și îngrijirea animalelor s-au majorat cu peste 100 de miliarde de dolari, sau 28%, ajungând la un nivel record de 460 de miliarde de dolari în 2023. Este amuzant cum această cifră se potrivește foarte bine cu creșterea de 30% a prețurilor generale la alimente din 2020 încoace. Mass-media establishment vrea să credeți că prețurile ridicate la alimente vor dispărea în curând și, pentru a vă păcăli, trebuie să vă convingă de faptul că motivul creșterii este ceva ce poate fi „controlat” sau „reglementat”.

Nu există niciun indiciu că amintitele costuri agricole se vor opri din creștere în viitorul apropiat. Asta înseamnă că în fiecare an alimentele vă vor costa mai mult decât în anul precedent. S-ar putea chiar să vă coste MULT mai mult decât în anul precedent.

În concluzie, iată motivul pentru care oamenii trebuie să înceapă să privească alimentele ca pe o investiție, la fel cum ar putea privi la 401K sau la orice alt plan de pensionare. Dacă vreți să reduceți costurile în viitor în ceea ce privește alimentele, va trebui să cumpărați acum alimente cu o durată de depozitare lungă. Dacă credeți că inflația este o fază trecătoare și că lucrurile vor reveni la cum erau înainte de 2020, atunci probabil că nu veți lua în serios inițiativa. Dar, luați în considerare acest lucru:

Cu mult înainte de 2020, am avertizat în mod regulat cu privire la o criză iminentă de stagflație. Depozitul de alimente pe care l-am cumpărat în 2020 costă acum cu cel puțin 30%-50% mai mult pentru a fi cumpărat în 2024. Între timp, unii dintre cei mai buni economiști mainstream din țară negau că un astfel de lucru s-ar putea întâmpla vreodată. Când s-a întâmplat, au susținut că a fost „tranzitoriu”. S-a dovedit, de asemenea, fals. Acum, ei susțin că prețul alimentelor va scădea după ce companiile vor fi forțate prin reglementări să impună o limită superioară.

Fie că guvernul intervine, fie că piața continuă să reacționeze la politicile fiscale proaste, devine rapid o necesitate de a investi în securitatea alimentară. Controalele de prețuri impuse de guvern nu s-au dovedit niciodată eficiente în oprirea inflației. Odată ce vor fi eliminate toate stimulentele pentru profit, multe întreprinderi își vor închide magazinele. Asta va face ca oferta de bunuri să scadă, în timp ce prețurile cresc oricum din cauza penuriei.

Vreți să pariați pe faptul că, măcar o dată, economiștii au dreptate? Sau vreți să depozitați astăzi niște alimente, știind că prețurile vor crește exponențial?