Un comentariu de Rüdiger Rauls (Germania)

Politicienii occidentali se țin din nou de mână la Beijing. Totuși, ei au vrut să devină la fel de independenți față de China ca și față de Rusia. Dar nici sancțiunile și nici decuplarea nu par să aibă efectul dorit. Occidentul politic este din ce în ce mai mult marginalizat, și nu doar din punct de vedere economic.

La începutul mohorâtei luni aprilie, secretarul american al Trezoreriei, Janet Yellen, a petrecut patru zile în China pentru discuții economice. Câteva zile mai târziu, cancelarul german Olaf Scholz a urmat-o într-o vizită de trei zile. Secretarul de stat american Antony Blinken a fost, de asemenea, adăugat pe lista de vizitatori, iar ministrul german al economiei, Robert Habeck, are programată o vizită la mijlocul lunii iunie. Președintele francez Emmanuel Macron și președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen au fost deja la Beijing în aprilie anul trecut. O mulțime de atenție pentru o țară privită cu ostilitate.

La urma urmei, potrivit declarațiilor politicienilor occidentali și ale presei, chinezii sunt poporul cu care Occidentul politic are cea mai mică legătură, imediat după ruși. Ei nu trăiesc după valorile occidentale și cu siguranță nu dansează pe aceeași melodie. Cu toate acestea, în timp ce rușii și chinezii câștigă din ce în ce mai multă influență în majoritatea țărilor, popularitatea Occidentului este în scădere la nivel mondial. Acum se pune întrebarea:

„Se întâmplă întotdeauna doar din cauza celorlalți sau nu are de-a face și cu propriul comportament?”

Având în vedere comportamentul lor uneori autoritar, nu este de mirare că li se dă cu tifla. Janet Yellen nu a venit la Beijing tocmai ca un vizitator modest, ci a avut unele revendicări și a dat lecții. Ea a avertizat China împotriva „creării de supracapacitate în producția industrială”(1) și a dat instrucțiuni ca „schimbările de politică din partea Chinei să fie necesare și adecvate”(2). Ea i-a tratat pe chinezi ca și cum ar fi fost angajații ei sau subordonați ai SUA și nu cel mai mare producător industrial din lume.

În ciuda întregului comportament autoritar, un lucru nu poate fi trecut cu vederea: Toți aceștia – Yellen, Scholz, Macron și von der Leyen – vin ca niște obedienți, chiar dacă fac tot posibilul pentru a nu lăsa această impresie. De regulă, ei sosesc oarecum plini de ei și la fel de regulat se întorc mai degrabă jumuliți și tunși. Pur și simplu nu vor să realizeze că nu mai sunt stăpânii lumii, chiar dacă cred că pot continua să se comporte ca atare. Vântul s-a schimbat. Nu mai suflă din vest, ci dinspre est.

Prieten și mai puțin prieten

Nu le place să vină la Beijing. Seamănă mai degrabă cu o călătorie de penitență din zilele noastre la Canossa. Se observă, de asemenea, că reprezentanții Occidentului fac pelerinaje în China mai des decât vizitează liderii chinezi capitalele occidentale. Reprezentanții occidentali înșiși sunt cei care solicită întâlniri. Pe de altă parte, Beijingul arată clar și pe cine consideră prieten și pe cine nu.

În timp ce ministrul rus de externe Serghei Lavrov e primit chiar și de președintele chinez Xi Jinping, ceea ce nu-i obișnuit, vizitatorii occidentali sunt uneori păcăliți cu cel de-al doilea set de politicieni. Președinta Comisiei Europene, dna von der Leyen, căreia îi place întotdeauna să se facă remarcată prin ostilitatea față de China, a trebuit să folosească ieșirea normală de la aeroport când a sosit la Beijing.

Nu doar că Janet Yellen a adus cu ea o lungă listă de dorințe, dar președintele american Biden l-a sunat în același timp pe omologul său chinez. Intervenția dublei conduceri americane a fost probabil menită să le arate clar chinezilor unde exsită presiuni pentru o schimbare de opinie:

„Taiwan, sprijinul chinezesc pentru industria de apărare a Rusiei și practicile comerciale neloiale ale Beijingului”(3).

Totuși, acestea nu sunt singurele probleme de la Washington în care se așteaptă cooperare din partea Beijingului. Există, de asemenea, și

„pericolele asociate cu inteligența artificială și lupta împotriva traficului internațional de droguri în ceea ce privește criza fentanilului din Statele Unite, precum și conflictul privind portalul video Tiktok”(4).

Iată nișe probleme create chiar de SUA. Însă pare să fie de la sine înțeles că chinezii îi vor ajuta pe americani să iasă din necazurile pe care și le-au provocat singuri. Dar de ce ar face China acest lucru, având în vedere atitudinea ostilă adoiptată de SUA în mod repetat? Lista acțiunilor neprietenoase este lungă, iar neîncrederea chineză – la fel de mare. Nu le-a scăpat faptul că îmbunătățirile climatului politic obținute în cadrul discuțiilor cu Washingtonul au fost puse din nou sub semnul întrebării în mod regulat în fața publicului intern. La cererea SUA, Biden și Xi au convenit să reia comunicarea militară între cele două țări la întâlnirea lor de la San Francisco. Apoi, americanii au doborât presupuse baloane spion chinezești și totul a fost din nou anulat.

Asigurările repetate ale SUA privind o îmbunătățire a relațiilor dintre cele două țări au fost urmate de noi tensiuni. Washingtonul amenință în mod flagrant cu războiul pentru că China ar vrea să anexeze militar Taiwanul la Republica Populară. Întotdeauna Occidentul însuși este cel care vorbește despre acest plan, în timp ce Beijingul îl vede doar ca pe o măsură supremă de protejare a intereselor sale naționale.

În plus, SUA tensionează relația cu noi alianțe îndreptate împotriva Beijingului, precum Aukus sau Quad, pentru care încearcă în mod constant să recruteze noi aliați. Pentru a spori presiunea asupra Chinei, SUA alimentează conflicte sau le inflamează, ca în cazul disputei teritoriale dintre Beijing și Filipine asupra mai multor insule din Marea Chinei.

Deși libertatea mărilor din Marea Chinei de Sud nu a fost niciodată restricționată sau amenințată de China, SUA pretind de mai mulți ani că trebuie să le protejeze. Însă rutele maritime de acolo nu au făcut decât să devină mai puțin sigure, întrucât SUA și unele state NATO consideră că trebuie să garanteze libertatea mărilor prin manevre și convoaie militare. În repetate rânduri, s-a ajuns astfel la confruntări periculoase cu marina chineză, care nu au existat atâta timp cât SUA nu au vrut să forțeze trecerea prin strâmtoarea Taiwan.

Fabricat în China

Toate aceste acțiuni și comportamente față de China nu fac nimic pentru a îmbunătăți relațiile. Însă Occidentul, în special Europa și Germania, depind de bunele relații cu China, având în vedere situația economică în continuă deteriorare din propriile societăți. În mintea multor factori de decizie și lideri de opinie din Occident pare exclus faptul că nu se pot aștepta la favoruri din partea celor pe care îi lovesc constant cu piciorul în tibie.

Cum văd politica americanii, von der Leyens și toți Verzii animați de fervoarea misionară? Cu siguranță că au trecut vremurile în care era posibil să navighezi de pe coastă în bărci cu tunuri, să distrugi câteva orașe sau palate și apoi să deschizi porturile pentru conchistadorii occidentali. Astăzi, Occidentul este mult mai dependent de China decât oricând înainte. Chiar dacă poate nu o văd ei înșiși sau nu o recunosc, diplomația lor vorbește un limbaj clar. Au nevoie de China, dar se prefac în fața lumii exterioare că nu este așa.

În timp ce politicienii occidentali bat la ușa chinezilor pentru a-și face auzite interesele, dorințele și nevoile economice, produsele chinezești cuceresc piețele occidentale. Chiar dacă se încearcă să se țină la distanță acest val de produse prin tarife sau alte măsuri protecționiste, restricțiile vor avea un impact redus. Iar dacă vor reuși, va fi costisitor pentru Occident.

Costul produselor fabricate pe plan intern nu va face decât să crească pentru consumatorii occidentali, dar cifra de afaceri și câștigurile companiilor occidentale nu vor crește în aceeași măsură. „Panourile solare chinezești costă doar jumătate din cât costau în urmă cu un an”(5). Companiile occidentale nu mai pot ține pasul, iar avantaje similare de preț se aplică bateriilor, vehiculelor electrice și turbinelor eoliene chinezești.

Așa cum se întâmplă atât de des în viață, bucuria unuia este durerea altuia. Evoluția dăunează producătorilor europeni, în timp ce importatorii de bunuri chinezești „se bucură de importurile chinezești favorabile”(6). Iar asta nu afectează doar consumatorul final. Companiile germane trăiesc, de asemenea, din produsele primare ieftine aduse din Regatul Mijlociu.

Va putea oare industria auto germană să atingă aceleași cifre bune de vânzări ca în trecut, dacă în viitor va trebui să recurgă la mult mai scumpele „Made in Germany” în locul cipurilor ieftine din Asia? Dacă prețurile produselor primare cresc, atunci și prețurile de vânzare ale automobilelor vor crește până la niveluri care nu vor mai fi accesibile. Cifrele de vânzări pentru mașinile electrice germane sunt deja în scădere dramatică acum că subvențiile de stat nu mai sunt disponibile.

Occidentul se plânge de această supraofertă de produse și de avantajele de preț ca fiind

„politică comercială neloială și practici de economie de piață ale Chinei”(7).

Ei sunt îngrijorați de competitivitatea propriilor lor companii. Chinezii le-au luat-o înainte.

Dar nu ei au fost cei care au condus globalizarea. Companiile occidentale au făcut presiuni pentru investiții în China și au respins relocalizarea industriei și a locurilor de muncă cu ajutorul avantajelor oferite de produsele ieftine din China. Se puteau face bani frumoși din asta – acasă și pe uriașa piață chineză. Beijingul a învățat acest lucru de la Occident. Ca răspuns la acuzațiile occidentale potrivit cărora China inundă piețele cu produsele sale excedentare, ziarul chinez China Daily afirmă, nu fără motiv, că „națiunile occidentale fac acest lucru de secole”(8).

Surse și comentarii

(1) Frankfurter Allgemeine Zeitung din 9 aprilie 2024: Yellen face apel la Beijing să regândească

(2) ibid.

(3) FAZ din 4 aprilie 2024: Xi vorbește cu Biden.

(4) ibid.

(5) ibid.

(6) FAZ din 23 martie 2024: Cine va cumpăra toate acestea?

(7) FAZ din 6.4.2024: Yellen avertizează asupra inundației exporturilor chinezești

(8) FAZ din 6.4.2024: Yellen avertizează asupra inundației de exporturi chinezești