Bolșevicii, globaliștii și firul roșu

Dictonul ”Istoria se repetă” este mai actual ca oricând. Un fir roșu vizibil din spațiu unește două mișcări foarte puternice, la distanță de un secol. Ele au același scop: aducerea tuturor statelor lumii la un numitor comun, sub aceeași ideologie promovată de așa-zisele elite.

Încercarea comuniștilor de a-și impune ideile la nivel planetar, după revoluția bolșevică din 1917, și mișcările actuale ale globaliștilor, deși par să aparțină unor momente istorice și contexte ideologice diferite, prezintă asemănări remarcabile.

Ambele mișcări au urmărit în mod explicit crearea unei noi ordini mondiale, fie prin intermediul revoluției proletare, fie prin promovarea unei guvernanțe globale și a unui set comun de valori și sisteme economice. Atât comunismul, cât și globalismul implică anumite grade de dictatură și îndepărtarea de Dumnezeu (vezi atacurile asupra Bisericii). De aici reacția puternică de împotrivire a unei bune părți a populației și apariția unor conflicte extrem de sângeroase (Al Doilea Război Mondial, respectiv Ucraina/NATO-Rusia).

După victoria bolșevică în Rusia, liderii sovietici, precum Lenin și ulterior Stalin, au aspirat la exportarea revoluției comuniste în întreaga lume. Nu doar ca dorință ideologică, ci și ca necesitate practică. Comunismul, potrivit teoriei marxiste, nu putea să triumfe definitiv într-un singur stat înconjurat de națiuni capitaliste ostile. Cominternul (Internaționala Comunistă) a fost înființat în 1919 tocmai pentru a coordona și promova revoluții comuniste la nivel global. Prin intermediul Internaționalei, URSS a instigat la revoluții comuniste din Germania până în China, oferind sprijin logistic și ideologic partidelor comuniste locale.

Pe de altă parte, globaliștii contemporani, sau susținătorii globalizării în forma sa politică și economică avansată, nu urmăresc răspândirea unei revoluții violente (vezi Soros și revoluțiile colorate), ci promovează o viziune despre o lume interconectată, în care statele naționale pierd din suveranitate în fața unor instituții supranaționale, cum ar fi ONU, UE sau FMI. Mișcarea globalistă susține libera circulație a persoanelor, bunurilor și capitalului, promovând idei de diversitate, multiculturalism și guvernanță globală prin acorduri multilaterale.

Asemănările dintre cele două mișcări se reflectă în primul rând în ambiția lor de a remodela lumea conform unei viziuni ideologice. În ambele cazuri, finanțatorii și promotorii insistă pe atrofierea granițelor naționale și pe crearea unei noi ordini mondiale – fie că vorbim de o societate comunistă fără clase sociale, fie de o comunitate globală interconectată. Ambele viziuni presupun o formă de centralizare a autorității. Marx, Lenin și Stalin concentrau puterea în mâinile unui stat comunist omnipotent, în timp ce Schwab, Biden și Ursula von der Leyen folosesc pârghiile de conducere din birourile unor organizații supranaționale.

În plus, ambele mișcări apelează la retorica universalismului pentru a-și justifica agenda. Comuniștii vorbeau despre solidaritatea internațională a muncitorilor și lupta împotriva opresiunii capitaliste, în timp ce globaliștii impun mesajul despre drepturile minorităților, protecția mediului și combaterea sărăciei la nivel mondial. Retorica universalistă servește la mobilizarea susținerii din partea populației, dar și la legitimarea intervenției în statele suverane, sub diferite pretexte.

Așadar, atât mișcarea comunistă cât și cea globalistă împărtășesc obiectivul fundamental de a reconfigura ordinea socială, politică și economică la nivel mondial. Se pune întrebarea cine este ”motorul” din spatele comuniștilor și al globaliștilor. Există un fir roșu comun?

Mulți zic că da: miliardarii din zona financiar-bancară, din prezent și de dinainte de 1917, călăuziți de unele idei desprinse dintr-o binecunoscută scriere: ”Protocoalele Înțelepților Sionului” (vezi text aici).

Vă las să trageți propriile concluzii. Se repetă sau nu istoria?