Jocul murdar și riscul unei catastrofe

Contextul cântărește foarte greu atunci când analizăm atentatul terorist de la Moscova.

În alte împrejurări, opinia publică ar fi fost dispusă să creadă orice. Acum, în plin război în Ucraina, după precedentul Daria Dughina, dar și după alte lovituri sub centură gen ”afacerea” NordStream, primul imbold este să pui totul în spinarea aliaților lui Zelensky. Așa că indiferent de rezultatul anchetei de la Moscova, rușii vor rămâne convinși că Statele Unite au fost în spatele celui mai recent act de teroare, soldat cu peste 90 de morți.

În spațiul public au apărut fotografiile a patru suspecți din Tadjikistan, o republică ex-sovietică din Asia Centrală. Însă important e ce anume i-ar fi determinat pe cei patru și pe complicii lor să acționeze într-un astfel de moment, în plin război, când suspiciunile se îndreaptă automat spre Kiev. Și dacă nu cumva au existat finanțatori din spațiul occidental.

Cert este că atât SUA, cât și Marea Britanie au avertizat despre iminente acte teroriste la Moscova încă din 7 martie. Occidentul a interpretat informația lansată în public ca un avertisment prietenesc pentru serviciile de securitate din Rusia. O invitație la acțiune. Un mod prin care FSB ar fi fost pus în gardă în ideea de a dejuca atentatele. Președintele Putin, însă, a remarcat la momentul respectiv că SUA și Marea Britanie mai degrabă au intenționat să amenințe și să recurgă la șantaj prin respectivul avertisment, decât să le dea o mână de ajutor rușilor.

E de presupus că dacă Washingtonul ar fi furnizat Moscovei informații credibile, Putin ar fi anulat orice spectacole și întruniri cu un număr mare de oameni. Așa cum a fost cel de la Crocus City Hall. În paranteză fie spus, reacția stupidă a Kievului (”Evenimentele de la Moscova sunt o provocare conștientă a serviciilor speciale rusești”) nu a făcut decât să adâncească suspiciunile legate de implicarea ucrainenilor.

Nici Casa Albă nu a fost mai prejos. Încă ardeau scaunele de la Crocus City Hall când oficialii americani au exclus implicarea Ucrainei în atentat. De parcă ar fi știut cu exactitate cine l-a plănuit și executat. Explicația ”noi v-am prevenit, dar nu ne-ați luat în seamă” vine astfel să întărească varianta vehiculată de ruși pe rețelele sociale – anume probabila implicare a serviciilor de informații occidentale.

Pe de altă parte, merită să subliniem că atacul armat de ieri nu a fost nici singurul, nici cel mai mare din Rusia în ultimii 15 ani. În martie 2010, spre exemplu, 41 de oameni au murit în metroul din Moscova, după două atacuri sinucigaşe – două femei originare din Cecenia ar fi acţionat la comanda islamiştilor extremişti din nordul Caucazului. Trei ani mai târziu, în oraşul Volgograd, din sudul ţării, 40 de persoane au murit în urma a trei atacuri cu bombă. Apoi, pe 31 octombrie 2015 a explodat un avion de pasageri rus care transporta turişti de la Sharm el-Sheikh la Sankt Petersburg. La bordul aeronavei se aflau 224 de persoane. Nu a existat niciun supravieţuitor. Atentatul a fost revendicat de o grupare afiliată ISIS, care printre altele a invocat implicarea militară a Rusiei în Siria. Iar lista cu atentate nu se oprește aici.

Dacă privim detașați la ce s-a întâmplat ieri la Moscova, are prea puțină importanță cine și de ce a recurs la o astfel de acțiune barbară. Într-un război, nu contează cât de murdare sunt mijloacele folosite pentru a învinge adversarul. Daunele colaterale vor fi întotdeauna acceptate. Lupta onestă, față-n față, fără golănii, sună bine dacă ne referim la o partidă de șah, nu la conflictul sîngeros dintre două mari imperii.

Ceea ce rămâne extrem de îngrijorător este faptul că atunci când una dintre părțile implicate riscă să piardă, cresc direct proporțional șansele unui incident care poate declanșa Al Treilea Război Mondial. De aceea negocierile de pace sunt acum mai dezirabile ca oricând.

Din păcate, vedem noi escaladări. Vedem lideri din Europa care se comportă complet irațional, de parcă însăși viața lor ar depinde de succesul sau eșecul lui Zelensky.