Un comentariu al corespondentului publicației The Cradle în Turcia
Țările cu majoritate musulmană au fost deosebit de vocale împotriva Israelului pentru războiul său genocidar din Gaza. Din motive evidente, liderii musulmani se confruntă cu o presiune tot mai mare din partea populațiilor lor pentru a adopta o poziție mai fermă în ceea ce privește cauza palestiniană. Presiunea nu a făcut decât să se intensifice pe măsură ce războiul, aflat acum în a șasea lună, coincide cu luna sfântă a Ramadanului.
Printre acești lideri se numără președintele turc Recep Tayyip Erdogan, care inițial a adoptat o poziție relativ neutră, pentru a se poziționa ca mediator în schimbul de prizonieri dintre Hamas și Israel.
Cu toate acestea, numărul enorm de victime civile palestiniene – care se apropie acum de 32.000 în Gaza – și condamnarea internațională tot mai mare a acțiunilor Israelului au complicat ambițiile de mediere ale Ankarei.
Retorica lui Erdogan s-a schimbat semnificativ și rapid ca răspuns la indignarea globală când, pe 20 octombrie, a declarat public că acțiunile militare ale Israelului se clasifică drept „genocid”.
Apoi, în timpul unui miting pro-Palestina, o săptămână mai târziu, președintele turc a numit Israelul „criminal de război”, ceea ce a dus la rechemarea ambasadorilor din ambele țări pentru o evaluare amănunțită a situației.
Având în vedere poziția critică a lui Erdogan, rechemarea ambasadorului Ankarei de la Tel Aviv și masacrele în curs de desfășurare a mii de femei și copii din Gaza, s-ar fi putut aștepta ca Turcia, sub conducerea Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP) – ale cărui rădăcini politice sunt înrădăcinate în ideologia islamistă – să își reevalueze legăturile comerciale cu Israelul.
Peste noapte, Turcia, singurul stat membru NATO cu majoritate musulmană, ar fi putut impune sancțiuni economice pentru a face presiuni asupra Israelului în vederea unei încetări a focului în Gaza. Dar acest lucru nu s-a întâmplat.
În schimb, nu numai că schimburile comerciale dintre Turcia și Israel au crescut vertiginos, dar majoritatea operațiunilor comerciale și de transport maritim sunt efectuate de companii afiliate la un grup susținut de Erdogan, Asociația Industriașilor și Oamenilor de Afaceri Independenți (MUSIAD).
În timp ce, în mod public, facțiunile pro-guvernamentale din Turcia vizează și cenzurează persoanele fizice pentru că au patronat Starbucks și alte francize internaționale care și-au demonstrat sprijinul pentru Israel, în privat, acestea storc profiturile din războiul Israelului în Gaza.
Condamnările publice ale lui Ergodan nu înseamnă nimic în lumina extinderii secrete a activităților sale comerciale cu statul de ocupație.
În 1996, Turcia și Israelul au semnat un acord de liber schimb (ALS) care a scutit reciproc ambele țări de taxe vamale pentru importurile de produse industriale, dezvoltând în mod semnificativ relațiile economice israeliano-turce.
În ciuda diferitelor crize politice între Turcia și Israel – cum ar fi incidentul Mavi Marmara, când comandourile israeliene au luat cu asalt o navă de ajutor din Gaza sub pavilion turcesc și au ucis activiști ai unor ONG-uri – legăturile lor economice au continuat să crească în fundal, în special din 2002, când Erdogan și AKP au ajuns la putere.
Acel volum comercial bilateral a cunoscut o creștere remarcabilă de-a lungul anilor: conform datelor Adunării exportatorilor turci (TIM), exporturile turcești către Israel s-au extins de cinci ori, de la 1,4 miliarde de dolari la începutul anilor 2000, la 5,1 miliarde de dolari în 2023. În plus, Turcia se află printre primele patru state pentru importurile israeliene.
Turcia furnizează 65% din importurile de oțel ale Israelului, conglomeratul multisectorial turcesc ICDAS – afiliat la MUSIAD – remarcându-se ca un exportator cheie către statul de ocupație. Numai de la începutul războiului din Gaza, pe 7 octombrie, ICDAS a livrat 50.000 de tone de oțel în Israel.
O parte din acest oțel sprijină industria militară israeliană în producția de muniții folosite în prezent pentru a decima enclava Gaza, dens populată, și pentru a ataca Libanul și Siria, țări vecine. În special, ICDAS a facilitat exporturile de oțel către portul Haifa cu 64 de transporturi în 2023 și încă nouă după 7 octombrie.
Contribuțiile ICDAS se extind dincolo de comerț; compania a fost, de asemenea, recunoscută pentru rolul său în construcția unei moschei în Canakkale, un efort care a meritat o recomandare din partea lui Mehmet Gormez, președintele afacerilor religioase. În cadrul unei ceremonii care a marcat cea de-a 69-a aniversare a Israelului, ICDAS a fost onorată în calitatea sa de cel mai important exportator turc în Israel.
În plus, Israelul se aprovizionează în proporție de 95% cu ciment din Turcia, având clienți notabili care includ Ministerul israelian al Apărării. Potrivit Institutului turc de statistică (TUIK), exporturile de ciment către Israel au totalizat 174 de milioane de dolari în 2023, 6,39 milioane de dolari din această cifră fiind înregistrați din 7 octombrie până în prezent.
Printre principalii exportatori turci de ciment în Israel se numără Akcansa, Limak, Oyak, Nuh Cement și Eren Holding. Acesta din urmă, membru al MUSIAD, a furnizat Israelului peste 200.000 de tone de materiale începând cu 7 octombrie.
Confruntându-se cu indignarea opiniei publice turcești cu privire la exporturile sale către Israel, MUSIAD a abordat comerțul companiilor sale membre cu Israelul într-o declarație din 10 februarie:
În ultimele zile, organizația noastră și membrii noștri au fost puși sub semnul suspiciunii din cauza presupuselor activități comerciale cu Israelul. Din acest motiv, examinăm cu meticulozitate acuzațiile care au pus instituția și membrii noștri sub suspiciune, în conformitate cu statutul nostru, în cadrul unor proceduri interne. Informațiile vor fi furnizate atunci când procedurile vor fi finalizate.
În pofida acestei promisiuni, MUSIAD nu a răspuns solicitărilor ziarului Evrensel de a obține informații privind procedurile sale, iar dovezile privind exporturile de oțel ale ICDAS către Israel nu au încetat să apară. Potrivit datelor TIM, ICDAS a exportat oțel în valoare de 35 de milioane de dolari în ianuarie 2024 și de 38,5 milioane de dolari în februarie.
Un indicator important al angajamentului economic susținut dintre Turcia și Israel – în ciuda crimelor de război continue ale Tel Aviv-ului în Gaza – este traficul maritim activ care leagă porturile celor două țări. Fenomenul are loc într-un moment în care blocada navală din Marea Roșie a navelor destinate porturilor israeliene de către forțele armate aliate Ansarallah din Yemen este puternic susținută de populațiile arabe și musulmane din întreaga lume.
Ministrul turc al transporturilor, Abdulkadir Uraloglu, într-o conversație cu jurnalistul Kemal Ozturk, a dezvăluit că, între 7 octombrie și 31 decembrie 2023, 701 nave s-au îmbarcat din porturile turcești către cele din Israel – în medie, opt călătorii pe zi.
Numărul cuprinde 480 de nave care au plecat direct din porturile turcești spre Israel și 221 de nave suplimentare provenind din porturi din țări terțe, care au acostat în Turcia în timp ce se aflau în drum spre Israel.
Deși liderii AKP și companiile membre MUSIAD și-au intensificat retorica negativă împotriva Israelului, relațiile economice turco-israeliene sunt mai înfloritoare ca niciodată. Turcia continuă să satisfacă nevoile critice ale Israelului în ceea ce privește oțelul, cimentul, legumele, fructele, automobilele și aparatele electrice, în timp ce Zorlu Holding satisface 7% din nevoile de electricitate ale Israelului datorită investițiilor sale în energie în statul de ocupație.
Tensiunile politice vizibile în public dintre Ankara și Tel Aviv nu par să fi avut niciun impact pe frontul comercial. Calculele lui Erdogan nu sunt greu de distins: Turcia se confruntă în prezent cu o criză economică și investește puternic în consolidarea legăturilor cu Washingtonul pro-Israel și UE, pentru a permite redresarea sa.
La urma urmei, normalizarea completă a relațiilor Turciei cu Israelul în 2022 a facilitat progrese similare cu Grecia și Egipt.
În acest context, Ankara încearcă să se ferească de reaprinderea unei crize politice cu Israelul, astfel că Erdogan își îndreaptă majoritatea criticilor publice în special către premierul israelian Benjamin Netanyahu, pe care îl percepe ca fiind aproape de finalul carierei sale politice.
Pentru Ankara, obiectivele politice și economice au prioritate față de preocupările umanitare, permițând ca schimburile comerciale dintre Israel și Turcia să persiste în ciuda furiei populare, larg răspândite, față de genocidul care are loc în Gaza și a apelurilor pentru întreruperea totală a relațiilor bilaterale.
Pe 24 februarie, la un miting pro-Erdogan din vestul provinciei Sakarya, o pancartă care cerea „Puneți capăt comerțului rușinos cu Israelul” a fost imediat confiscată de către polițiști. În ciuda sprijinului adunării pentru președinte și partidul său, această retorică a fost în mod clar un pas prea departe pentru elitele politice și de afaceri turcești.
Platforma Opozitia.net depinde exclusiv de donațiile Patrioților. Ea va exista cât timp VOI veți considera că are sens să existe. Fiecare donație, cât de mică, ne aduce mai aproape de Libertatea de altădată. Ne ajută să avem o voce din ce în ce mai puternică. Ne ajută să rezistăm în fața ofensivei nemaintâlnite din partea Globaliștilor fără niciun Dumnezeu.
Conturi ING BANK
RO70INGB0000999906930786 (RON)
RO65INGB0000999911989038 (EUR - SWIFT INGBROBU)
Tel: 0791.287.318 --- @adrian6j60