NY Times, mesagerul CIA: Stingeți luminile, petrecerea s-a terminat

Budanov, șeful Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei

Îmi cer scuze că nu am scris până acum despre articolul din NY Times de Adam Entous și Michael Schwirtz, ”The Spy War: How the C.I.A. Secretly Helps Ukraine Fight Putin”, dar programul încărcat nu mi-a oferit timpul necesar. Am fost inundat de solicitări pentru un comentariu din partea mai multor instituții media și am făcut tot ce am putut pentru a le satisface în interviuri radio și TV.

Principalul lucru pe care trebuie să îl înțelegeți: articolul este o dezinformare deliberată, menită să modeleze opinia publică și politică din Statele Unite. Debutul articolului, ca orice propagandă, este un amestec de realitate și fantezie.

Parteneriatul de informații dintre Washington și Kiev este un pivot al capacității Ucrainei de a se apăra singură. C.I.A. și alte agenții americane furnizează informații pentru lovituri cu rachete, urmăresc mișcările trupelor rusești și ajută la susținerea rețelelor de spionaj. 

Dar parteneriatul nu este o creație de război și nici Ucraina nu este singurul beneficiar. 

Acesta a prins rădăcini în urmă cu un deceniu, formându-se pe alocuri sub conducerea a trei președinți americani foarte diferiți, împins înainte de persoane-cheie care și-au asumat adesea riscuri îndrăznețe. Acesta a transformat Ucraina, ale cărei agenții de informații au fost mult timp considerate ca fiind complet compromise de Rusia, într-unul dintre cei mai importanți parteneri de informații ai Washingtonului împotriva Kremlinului în prezent.

Da, este adevărat că serviciile de informații americane, împreună cu NATO, au furnizat Ucrainei informații folosite pentru a efectua lovituri cu rachete asupra pozițiilor rusești. A admite asta în paginile NY Times este nesăbuit și periculos. Sunt destul de sigur că rușii știau deja, dar a pune acest lucru la dosar cu surse de informații americane este un casus belli pentru Rusia. Vă puteți imagina reacția dacă serviciile secrete rusești ar confirma că au furnizat informații unui grup sau unei țări care a atacat SUA? Credeți că Washingtonul ar ignora realitatea și nu ar căuta să se răzbune? Bineînțeles că nu.

Articolul începe cu marea minciună potrivit căreia relația CIA cu Ucraina a început în februarie 2022, iar apoi continuă cu alte două minciuni:

Înainte de război, ucrainenii s-au evidențiat în fața americanilor prin colectarea de interceptări care au ajutat la dovedirea implicării Rusiei în doborârea în 2014 a unui avion comercial, zborul 17 al Malaysia Airlines. Ucrainenii i-au ajutat, de asemenea, pe americani să îi urmărească pe agenții ruși care s-au amestecat în alegerile prezidențiale americane din 2016.

Maidanul și evenimentele care au urmat în februarie și martie 2014 au implicat ceea ce eu cred că a fost o operațiune comună a serviciilor de informații din SUA și Marea Britanie pentru a-l înlătura pe președintele ucrainean Ianukovici și a instala un guvern pro-occidental care urma să fie folosit pentru a ataca Rusia. Adevărul este că CIA se ocupă de opozanții ucraineni ai Rusiei cel puțin din 1947.

Scopul propagandistic al articolului este dezvăluit de decizia reporterilor de a repeta afirmațiile mincinoase potrivit cărora Rusia a doborât zborul 17 al Malaysia Airlines și că Rusia s-a „amestecat” în alegerile prezidențiale americane din 2016. În ultimele două luni am avut parte de o serie de dezvăluiri, în principal de la Matt Taibbi și Michael Schellenberger, care arată că Hillary Clinton, cu ajutorul CIA și FBI, a fost cea care s-a amestecat în campania prezidențială din 2016, într-un efort eșuat de a-l învinge pe Donald Trump. Entous și Schwirtz inserează afirmația falsă că Ucraina l-a indicat pe ofițerul rus responsabil de „interferența în alegeri”.

Într-o operațiune comună, o echipă a HUR a păcălit un ofițer din cadrul serviciului de informații militare al Rusiei să furnizeze informații care au permis C.I.A. să facă legătura între guvernul rus și așa-numitul grup de hackeri Fancy Bear, grup legat de eforturile de interferență electorală din mai multe țări.

Nu. Fancy Bear a fost o creație a CIA care a folosit instrumentele Vault 7 pentru a crea o pistă cibernetică falsă cu implicarea serviciile secrete rusești. Am discutat despre rolul CIA în această operațiune în urmă cu patru ani în articolul meu, DID JOHN BRENNAN’S CIA DID JOHN BRENNAN’S CIA CREATE GUCCIFER 2.0 AND DCLEAKS? Iată porțiunea relevantă din acel articol:

În octombrie 2015, John Brennan a reorganizat CIA. Ca parte a acestei reorganizări, el a creat o nouă direcție-DIRECȚIA DE INOVARE DIGITALĂ. Misiunea noii direcții era de a „manipula amprentele digitale”. Cu alte cuvinte, acesta a fost departamentul care a făcut munca de creare a lui Guccifer 2.0 și DCLeaks. Una dintre specialitățile lor, crearea de praf digital.

Știm, de asemenea, datorită Wikileaks, că CIA folosea un software special conceput pentru a masca activitatea CIA și a o face să pară că a fost realizată de o entitate străină. Wikipedia descrie documentele Vault 7: 

Vault 7 este o serie de documente pe care WikiLeaks a început să le publice pe 7 martie 2017. Ele detaliază activitățile și capacitățile Agenției Centrale de Informații a Statelor Unite ale Americii de a efectua supravegherea electronică și războiul cibernetic. Fișierele, datate în perioada 2013-2016, includ detalii despre capacitățile software ale agenției, cum ar fi abilitatea de a compromite mașini, televizoare inteligente[1],[1] browsere web (inclusiv Google Chrome, Microsoft Edge, Mozilla Firefox și Opera Software ASA)[2][3][4] și sistemele de operare ale majorității smartphone-urilor (inclusiv iOS de la Apple și Android de la Google), precum și alte sisteme de operare, cum ar fi Microsoft Windows, macOS și Linux[5][6]. 

Unul dintre instrumentele din Vault 7 poartă numele inofensiv, MARBLE. Hackernews explică scopul și funcția lui MARBLE: 

Supranumită „Marble”, partea a treia a fișierelor CIA conține 676 de fișiere de cod sursă ale unui cadru secret anti-forensic Marble Framework, care este practic un packer folosit pentru a ascunde adevărata sursă a malware-ului CIA. Instrumentul Marble Framework al CIA include o varietate de algoritmi diferiți cu text în limbi străine inserat în mod intenționat în codul sursă al malware-ului pentru a păcăli analiștii de securitate și a atribui în mod fals atacurile unei alte națiuni. 

”Marble este folosit pentru a împiedica investigatorii criminaliști și companiile antivirus să atribuie virușii, troienii și atacurile de hacking CIA”, precizează site-ul de informare. 

„…de exemplu, pretinzând că limba vorbită de creatorul malware-ului nu era engleza americană, ci chineza, dar arătând apoi încercările de a ascunde utilizarea limbii chineze, atrăgând și mai puternic anchetatorii criminaliști spre o concluzie greșită”, explică WikiLeaks. 

Deci ghiciți ce au „descoperit” tehnicienii creduli la mijlocul lunii iunie 2016? Metadatele din comunicările lui Guccifer 2.0 aveau „amprente rusești”.

Scopul articolului lui Entous/Schwirtz este simplu – să prezinte CIA ca pe o organizație grozavă care a făcut o muncă magnifică în Ucraina, dar nu a reușit să ducă la bun sfârșit misiunea de distrugere a Rusiei, deoarece Congresul republican nu a reușit să asigure finanțarea, iar serviciul de informații ucrainean era incontrolabil.

Entous și Schwirtz prezintă o relatare emoționantă a spionilor CIA și britanici care au încercat să avertizeze oficialii ucraineni că Rusia urma să invadeze. La naiba, britanicii chiar au plâns. Dar, în ciuda recalcitranței ucrainene, CIA nu a vrut să abandoneze Ucraina:

Președintele Zelensky și unii dintre consilierii săi de top nu păreau convinși, chiar și după ce domnul Burns, directorul C.I.A., s-a grăbit să ajungă la Kiev în ianuarie 2022 pentru a-i informa. 

Pe măsură ce invazia rusă se apropia, ofițerii C.I.A. și MI6 au făcut ultimele vizite la Kiev cu colegii lor ucraineni. Unul dintre ofițerii MI6 a lăcrimat în fața ucrainenilor, de teamă că rușii îi vor ucide. 

La îndemnul domnului Burns, un mic grup de ofițeri C.I.A. a fost exceptat de la evacuarea mai amplă a SUA și a fost mutat într-un complex hotelier din vestul Ucrainei. Ei nu au vrut să-și abandoneze partenerii.

Suntem apoi tratați cu o litanie a tuturor secretelor incredibile pe care CIA le-a transmis Ucrainei cu privire la planurile Rusiei de a asasina guvernul și liderii militari de la Kiev. Dar ni se spune, de asemenea, că echipele de informații ucrainene antrenate de CIA sunt un fel de Elefant Rogue.

La acea vreme, viitorul șef al agenției de informații militare din Ucraina, generalul Budanov, era o stea în ascensiune în Unitatea 2245. Era cunoscut pentru operațiuni îndrăznețe în spatele liniilor inamice și avea legături profunde cu CIA. Agenția îl instruise și, de asemenea, a luat măsura extraordinară de a-l trimite pentru reabilitare la Centrul medical militar național Walter Reed din Maryland, după ce a fost împușcat în brațul drept în timpul luptelor din Donbas. 

Deghizat în uniforme rusești, pe atunci lt. col. Budanov a condus comandouri care au traversat o prăpastie îngustă în bărci rapide gonflabile, debarcând noaptea în Crimeea.

Dar o unitate de comando de elită rusă îi aștepta. Ucrainenii au ripostat, ucigând mai mulți luptători ruși, inclusiv pe fiul unui general, înainte de a se retrage spre țărm, de a se scufunda în mare și de a înota ore în șir spre teritoriul controlat de Ucraina. 

A fost un dezastru. Într-un discurs public, președintele Putin i-a acuzat pe ucraineni că au pus la cale un atac terorist și a promis că va răzbuna moartea luptătorilor ruși.

„Nu există nicio îndoială că nu vom lăsa să treacă aceste lucruri”, a spus el.

La Washington, Casa Albă a lui Obama a fost furioasă. Joseph R. Biden Jr, pe atunci vicepreședinte și un campion al asistenței pentru Ucraina, l-a sunat pe președintele ucrainean pentru a se plânge furios.

Ați înțeles? Budanov este un spion nesăbuit și scăpat de sub control. Mesaj transmis. Entous și Schwirtz se întorc apoi la narațiunea despre cât de bine s-a descurcat CIA în protejarea Ucrainei de acei ruși răutăcioși. De exemplu, ei povestesc cum CIA l-a informat pe Zelensky că Ucraina a oprit invazia rusă la sfârșitul lunii martie 2022:

Când asaltul rusesc asupra Kievului s-a blocat, șeful de stație al CIA s-a bucurat și le-a spus omologilor săi ucraineni că „îi loveau pe ruși în plină figură”, potrivit unui ofițer ucrainean care se afla în cameră.

Acest lucru nu este adevărat. Este o minciună. Nu se scrie niciun cuvânt despre negocierile care erau în curs de desfășurare în Turcia între Rusia și Ucraina. Se ajunsese la un acord de principiu până când SUA și Marea Britanie au intervenit și le-au ordonat ucrainenilor să plece. Însă autorii articolului aveau nevoie și de o concluzie. De altcineva pe care să dea vina pentru dezastrul în desfășurare. Entous și Schwirtz introduc acest paragraf la sfârșitul articolului:

Întrebarea pe care unii ofițeri de informații ucraineni o pun acum omologilor lor americani – în timp ce republicanii din Camera Deputaților se gândesc dacă să taie miliarde de dolari din ajutor – este dacă C.I.A. îi va abandona. „S-a mai întâmplat în Afganistan și acum se va întâmpla și în Ucraina”, a declarat un ofițer ucrainean de rang înalt.

Răspunsul la întrebare este lăsat în suspensie. Entous și Schwirtz și-au făcut treaba – au lustruit rahatul C.I.A. și au pus bazele învinuirii pentru înfrângerea iminentă în mâinile Congresului republican și ale unui șef al serviciilor de informații ucrainene scăpat de sub control, Budanov. Odată ce înțelegeți asta, puteți înțelege de ce Kiril Budanov a fost înregistrat de jurnaliști săptămâna aceasta negând afirmația SUA că Putin l-a ucis pe disidentul rus Nalvani și că Rusia folosește rachete iraniene și nord-coreene. Se pare că Budanov a priceput că nu mai poate conta pe CIA pentru a-i asigura spatele.