Un comentariu de Khalil Harb pentru publicația The Cradle

Încercarea nesăbuită a SUA și Israelului de a muta cu forța Hezbollah departe de granița sa riscă să ducă regiunea într-un război total, pe care nici Tel Avivul, nici Washingtonul nu ar putea spera să îl gestioneze. Și aleg această luptă în timp ce se apropie luna sfântă musulmană a Ramadanului.

Amenințările din ce în ce mai mari ale Tel Avivului de a distruge Beirutul așa cum a făcut cu Gaza, împreună cu sprijinul tot mai mare al publicului israelian pentru o acțiune militară agresivă împotriva Libanului, au sporit tensiunile pe frontul de luptă din nord în ultimele zile.

În plus, jocul precar al administrației de la Washington – care nu a făcut absolut nimic pentru a împiedica forțele de ocupație israeliene să lanseze un asalt asupra Rafah și să dezrădăcineze peste un milion de palestinieni din ultimul lor refugiu de la granița egipteană – conduce războiul spre o prăpastie volatilă și periculoasă.

La acest amestec deja incendiar se adaugă doi factori critici. În primul rând, atacurile țintite ale Israelului asupra civililor libanezi, exemplificate prin recentele lovituri din Nabatiyeh și Al-Sowanah, au provocat un răspuns dur din partea secretarului general al Hezbollah, Hassan Nasrallah, care a promis răzbunare, declarând că ”prețul sângelui civililor va fi sânge”.

În al doilea rând, se apropie luna Ramadanului, o perioadă sacră respectată de sute de milioane de musulmani din întreaga lume, care adaugă o dimensiune transnațională acestor evoluții. Musulmanii care postesc, din Indonezia până în Maroc, vor deveni din ce în ce mai frustrați de inacțiunea Washingtonului în prevenirea genocidului și a strămutării a peste două milioane de palestinieni din Gaza, mulți în pragul foametei.

Escaladările vor duce la un exod

În pofida asigurărilor SUA că exercită presiuni asupra Israelului pentru a reduce numărul victimelor, atacul neîncetat a dus la un bilanț zilnic îngrozitor de aproximativ 300 de morți, cu aproape 29.000 de pierderi de vieți omenești și peste 60% din case și infrastructură decimate.

Atunci când Nasrallah a declarat că „pentru fiecare picătură de sânge vărsată în Gaza și în întreaga regiune, responsabilitatea principală revine [președintelui american Joe] Biden, [secretarului de stat american Antony] Blinken și [secretarului american al apărării Lloyd] Austin”, cuvintele sale au avut un ecou profund – nu numai în lumea islamică, ci și în rândul a milioane de oameni din întreaga lume – cerând încetarea războiului prin oprirea afluxului de arme americane către armata israeliană.

Departamentul de Stat al SUA a primit multiple avertismente din partea diplomaților din regiune cu privire la resentimentele tot mai mari față de Washington pentru complicitatea sa în campania de genocid a Israelului. În ciuda încercărilor sale de a-și ajusta poziția și de a sublinia necesitatea de a proteja civilii palestinieni, reacția regională amenință să submineze diplomația americană, să destrame acordurile de normalizare arabe cu Israelul și să pună în pericol interesele comerciale americane în întreaga Asie de Vest.

Vorbind pentru The Cradle, surse apropiate Axei Rezistenței din Liban au declarat că următoarele două săptămâni au potențialul unei escaladări catastrofale, în special dacă Israelul își intensifică agresiunea militară în timpul Ramadanului și își avansează planurile de a strămuta palestinienii din Rafah.

În plus, nemulțumirea coloniștilor israelieni strămutați de operațiunile rezistenței libaneze de-a lungul frontierei de nord prezintă riscuri suplimentare, oficialii de la Tel Aviv vizând măsuri drastice pentru a asigura calmul, inclusiv o potențială acțiune militară – o avanpremieră la care au asistat recent civilii din sudul Libanului.

Nemulțumirea în rândul coloniștilor din nord crește pe măsură ce aceștia se confruntă cu noua dinamică de securitate în urma operațiunii Al-Aqsa Flood, condusă de Hamas pe 7 octombrie. Întinzându-se pe o distanță de peste 100 de kilometri, de la Naqoura până la Fermele Shebaa și pătrunzând pe o adâncime de 5 până la 10 kilometri, această fâșie de frontieră a fost martora strămutării a mii de familii de coloniști.

Israelul vrea ca Hezbollah să fie epurat de la granița sa 

În pofida avertismentelor severe ale înalților oficiali israelieni de a restabili „calmul” de-a lungul frontierei de nord – inclusiv a promisiunii ministrului Energiei, Eli Cohen, că „dacă această amenințare nu este înlăturată pe cale diplomatică, nu vom ezita să luăm măsuri militare” – situația rămâne tensionată.

Un sondaj realizat de ziarul ebraic Maariv a arătat că 71% dintre israelieni cred că Israelul ar trebui să lanseze o operațiune militară de amploare împotriva Libanului pentru a ține Hezbollah departe de graniță. În același timp, conducerea militară israeliană este perfect conștientă de semnificația declarației lui Nasrallah din 13 februarie, când a insistat că coloniștii care fug din nord „nu se vor mai întoarce” și că oficialii israelieni ar trebui „să pregătească adăposturi, hoteluri, școli și corturi pentru două milioane de oameni”.

În două discursuri consecutive, Nasrallah a subliniat că „doar oprirea războiului din Gaza va opri frontul din Liban”. Și le-a reamintit israelienilor că, din 1982, ar fi răspuns militar atunci când un simplu glonț libanez sau o rachetă Katiușa îi lovea zonele, dar acum – în ciuda a peste 2.000 de lovituri cu rachete ale rezistenței împotriva unor ținte israeliene critice – Tel Aviv nu a reușit să escaladeze până la un război la scară largă.

O sursă politică libaneză informează The Cradle despre strategia dublă a Israelului: în timp ce exercită presiuni militare prin raiduri directe asupra sudului Libanului pentru a insufla teamă, statul de ocupație își pune speranțele și în deschiderile diplomatice occidentale către Beirut. Scopul lor? Să forțeze îndepărtarea Hezbollah, nu doar de la graniță, ci și din regiunile de dincolo de râul Litani.

Hezbollah nu cedează în fața presiunilor occidentale

Nasrallah a povestit o anecdotă elocventă din discuțiile cu trimișii occidentali – toți concentrați în mod singular asupra obiectivului de a împinge Hezbollah la nord de Litani. Confruntat cu această avalanșă de cereri ilogice, un oficial libanez a glumit: ”Este mai ușor să muți râul la graniță decât să împingi Hezbollah la nord de el”.

Pe scurt, chiar și oficialii libanezi pro-occidentali înțeleg imposibilitatea acestei ambiții.

Recenta declarație a șefului diplomației americane pentru energie, Amos Hochstein, nu face decât să confirme ceea ce Hezbollah știe deja: scopul Washingtonului nu este de a pune capăt conflictului, ci de a-l gestiona. Angajamentele occidentale cu Beirutul, potrivit sursei politice, se rezumă la puțin mai mult decât la transmiterea de mesaje, transmițând în primul rând cererile și amenințările Israelului, mai degrabă decât facilitând o mediere autentică. Această lipsă de seriozitate în abordarea gravității situației din sudul Libanului nu a trecut neobservată.

Chiar și prim-ministrul Najib Mikati, cunoscut pentru comportamentul său calm, și-a exprimat frustrarea față de abordarea superficială, declarând la 12 ianuarie: ”I-am informat pe toți delegații internaționali care au vizitat Libanul că a vorbi despre un armistițiu doar în Liban este ilogic. Să se ajungă la o încetare a focului cât mai curând posibil în Gaza, în paralel cu o încetare serioasă a focului în Liban”.

În acest context, o altă sursă politică dezvăluie conținutul unui document prezentat de Franța oficialilor libanezi, care propune o încetare a focului la frontieră și formarea unui comitet de monitorizare format din reprezentanți americani și francezi alături de delegați libanezi și israelieni.

Cu toate acestea, documentul descrie, de asemenea, un proces în trei etape: încetarea focului, retragerea luptătorilor rezistenței și a mijloacelor lor militare la 10 kilometri nord de frontieră și negocieri ulterioare în vederea stabilirii unei zone tampon fără rezistență.

SUA și Israelul se află în fața unei alegeri critice

Nasrallah ia astfel de propuneri cu un vârf de cuțit de sare, subliniind în schimb că orice negocieri trebuie să se axeze pe principiul central al eliberării teritoriului libanez ocupat în prezent de Israel. Răspunsul Hezbollah la astfel de deschideri diplomatice este de așteptat. De ce ar ceda ceva când provoacă inamicului său o durere fără precedent și, pentru prima dată, își coordonează eforturile militare cu multiple fronturi de luptă ale rezistenței din Asia de Vest, inclusiv Gaza, Liban, Yemen, Siria și Irak?

Surse apropiate rezistenței spun că recentele remarci ale ministrului israelian al apărării Yoav Gallant, potrivit cărora forțele sale au bombardat în mod deliberat Beirut, l-au făcut pe Nasrallah să concluzioneze că ținta recentă a Tel Aviv-ului asupra civililor din Nabatiyeh, Sowanah și Adshit „a fost deliberată și nu o greșeală”. Mai mult, este o încercare israeliană de a încălca regulile de angajare în vigoare din 1992, care, dacă nu sunt respectate, pot schimba considerabil jocul militar pentru Israel – în detrimentul său, dar și al Libanului. Pentru început, liderul Hezbollah a promis un răspuns puternic pe linia frontului, vizând inamicul în mod direct, mai degrabă decât „vizând situri, dispozitive de spionaj și vehicule”.

Sursele informate spun că SUA și Israelul vor fi forțate să facă unele alegeri critice în următoarele două săptămâni, nu numai pentru că se apropie luna Ramadanului, ci și pentru că Tel Aviv a depășit acum linia de „proporționalitate” militară, vizând civili libanezi și invitând la escaladare.

Cea mai periculoasă mișcare a acestora ar putea fi ca Israelul să lanseze un război împotriva Libanului – și a Hezbollahului în mod specific – ceea ce va determina Axa Rezistenței să își recalibreze strategiile la nivel regional.

Această recalibrare s-ar putea manifesta pe mai multe căi: intensificarea și rezistența rezistenței libaneze, ruperea armistițiului fragil de către Kataib Hezbollah și aliații săi din rezistența irakiană pentru a lovi ținte mai largi ale SUA, asumarea unui rol mai important de către Siria, ajustări în direcția și puterea atacurilor cu rachete și a operațiunilor cu drone din Yemen (dincolo de Marea Roșie și Golful Aden) și schimbări în centrele de putere ale Iranului în sensul favorizării confruntării – ceea ce ar reprezenta o abatere majoră de la abordarea sa regională din ultimele patru luni.

Astfel de schimbări ar putea avea loc dacă privirea lui Netanyahu și a lui Biden se mută ferm spre nord.