Un comentariu de Mohamad Hasan Sweidan pentru publicația The Cradle

Hamas a cerut Moscovei să acționeze în calitate de garant al unei încetări a focului în Gaza. Legăturile tot mai strânse ale Rusiei cu actorii rezistenței din Asia de Vest nu ar trebui să fie o surpriză; în contextul confruntării globale a puterilor, aceștia au dușmani comuni.

În ultimii ani, legăturile tot mai strânse ale Rusiei cu mișcarea de rezistență palestiniană Hamas au contribuit la lista tot mai mare de probleme care încurcă relațiile dintre Moscova și Tel Aviv. După vizita pe care Hamas a efectuat-o la 27 octombrie la Moscova, în urma operațiunii ”Al-Aqsa Flood”, Ministerul israelian al Afacerilor Externe a declarat că respectiva călătorie ”transmite un mesaj de legitimare a terorismului împotriva israelienilor”. Cu toate acestea, oficialii Hamas au continuat să se deplaseze în capitala rusă, cel mai recent la sfârșitul lunii ianuarie.

Poziția Rusiei cu privire la războiul din Gaza

De la începutul atacului militar brutal al Israelului asupra Fâșiei Gaza, poziția oficială a Rusiei a fost mai apropiată de poziția palestiniană, evidențiată de diversele activități ale Moscovei în cadrul Consiliului de Securitate al ONU: solicitarea unei încetări a focului, declarațiile oficialilor ruși care critică criminalitatea israeliană, întâlnirile repetate cu Hamas la Moscova și accentul pus de mass-media oficială a țării pe încălcarea drepturilor omului în Fâșia Gaza. 

În ciuda naturii de colaborare pe termen lung a relațiilor ruso-israeliene, războiul din Ucraina a reajustat semnificativ calculele geopolitice ale Moscovei. În prezent, Rusia privește războiul din Gaza și implicațiile sale regionale din perspectiva competiției cu SUA și, prin urmare, consideră Israelul un instrument critic al influenței americane în Asia de Vest. Conducerea rusă consideră că actualul conflict este atât o bătălie a Washingtonului, cât și a Tel Avivului – un Israel slăbit ar însemna dezintegrarea în continuare a proiecției puterii SUA din Levant până în Golful Persic, un obiectiv strategic al Rusiei.

Deși Tel Avivul și Moscova păstrează în continuare interese comune valoroase pentru ambele, competiția strategică dintre SUA și Rusia are în prezent cea mai mare influență asupra procesului decizional al Kremlinului.

Fenomenul se poate observa în avalanșa de declarații rusești formulate cu duritate, în care se critică rolul Washingtonului în prelungirea și exacerbarea războiului din Gaza. Președintele rus Vladimir Putin a exprimat sentimentele majorității celor din Asia de Vest atunci când a declarat: ”Mulți oameni ar fi de acord că acesta este un exemplu viu al eșecului politicii SUA în Orientul Mijlociu”. Ministrul său adjunct de externe, Serghei Ryabkov, a mers mai departe:

”Statele Unite poartă responsabilitatea principală pentru această criză dramatică și periculoasă, deoarece a încercat timp de mulți ani să monopolizeze procesul de soluționare și să ignore rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate, iar acum a obstrucționat eforturile de a ajunge la o soluție adecvată.”

Nu există nicio îndoială că evenimentele din ultimii doi ani din Ucraina au jucat un rol major în calibrarea răspunsului rusesc la Gaza. În timpul interviului său recent cu jurnalistul american Tucker Carlson, Putin a petrecut un timp exagerat de lung pentru a desluși contextul istoric din spatele existenței Ucrainei ca stat, înainte de a declara cu îndrăzneală: ”Ucraina este un stat artificial creat la dorința lui Stalin și nu a existat înainte de 1922”.

Desigur, președintele rus înțelege că invocarea slabei justificări istorice a Ucrainei îi permite să adopte aceeași abordare bogată în context atunci când discută despre conflictele prelungite din alte regiuni. Formula sa bazată pe istorie pentru abordarea rădăcinilor conflictului se aplică în egală măsură și în cazul înființării statului israelian împotriva obiecțiilor palestinienilor și ale națiunilor vecine, care probabil va juca un rol în poziția lui Putin cu privire la modul în care trebuie să avanseze în problema Palestina-Israel.

În plus, ca o extensie a axei occidentale, Israelul a adoptat poziții oficiale în concordanță cu interesele SUA și ale alianței NATO în Ucraina. De la începutul războiului din 2022, Tel Aviv a emis declarații care au dezmințit statutul declarat de neutralitate. După cum a precizat ministrul israelian de externe de atunci, Yair Lapid: ”Atacul rusesc asupra Ucrainei este o încălcare gravă a ordinii internaționale, iar Israelul condamnă atacul și este pregătit să ofere ajutor umanitar cetățenilor ucraineni”.

În cadrul Asiei de Vest, în principal Iranul a fost cel care și-a exprimat sprijinul față de dilema rusă privind Ucraina și față de decizia sa de a lansa o operațiune militară specială. În timpul vizitei lui Putin la Teheran din 2022, în iulie, liderul iranian Sayyed Ali Khamenei a denunțat duplicitatea occidentală în afacerile internaționale și i-a acuzat pe dușmanii Moscovei că se opun existenței unei Rusii ”independente și puternice”. Khamenei a mai adăugat că, dacă Rusia nu ar fi trimis forțe în Ucraina, s-ar fi confruntat mai târziu cu un atac al NATO.

Relațiile Rusiei cu Hamas

În ceea ce privește evenimentele din Gaza de astăzi, se poate afirma că Kremlinul se află tot mai aproape de pozițiile acelor state și actori care i-au susținut poziția față de Ucraina. Când oficialii americani au atacat Iranul pentru sprijinul acordat Gaza, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a intrat în luptă:

”Observăm încercările de a da vina pe Iran pentru toate și le considerăm complet provocatoare. Cred că liderii iranieni adoptă o poziție destul de responsabilă și echilibrată și fac apel la prevenirea extinderii acestui conflict la întreaga regiune și la țările vecine.”

În timp ce Washingtonul făcea ore suplimentare pentru a susține numeroasele narațiuni israeliene false ale evenimentelor din 7 octombrie – comparând chiar rezistența palestiniană cu grupul terorist ISIS – Rusia era în schimb ocupată să primească un flux de delegații Hamas la Moscova.

Săptămâna trecută, atunci când Hamas a transmis răspunsul său negociatorilor, a cerut în mod revelator ca Rusia să fie inclusă ca unul dintre garanții unui acord final pentru a pune capăt războiului din Gaza – o reflectare clară a faptului că palestinienii cred că Moscova poate juca un rol pozitiv în stingerea conflictului.

Ar trebui remarcat faptul că vizitele Hamas în Rusia și întâlnirile cu diverși oficiali ruși nu reprezintă o noutate. Relațiile mișcării palestiniene cu liderii ruși datează din 2006, când o delegație politică a Hamas a sosit la Moscova la câteva săptămâni după victoria în alegerile parlamentare palestiniene. Cu toate acestea, vizitele actuale diferă considerabil prin faptul că au loc într-un moment în care Washingtonul și Tel Avivul au anunțat un obiectiv comun de a distruge Hamas. Este notabil faptul că Rusia se implică astăzi cu aviditate în grupurile de rezistență palestiniene care au spulberat imaginea invincibilității militare a Israelului pe 7 octombrie.

De la acea zi plină de evenimente, trimisul lui Putin în Asia de Vest, Mihail Bogdanov, a primit de două ori delegația Hamas condusă de Musa Abu Marzouk, membru al biroului politic al mișcării – pe 26 octombrie și pe 19 ianuarie. Oficialii israelieni au fost indignați, calificând invitația rusă drept ”un pas reprobabil care oferă sprijin pentru terorism și legitimitate pentru acțiunile oribile desfășurate de teroriștii Hamas”. De asemenea, Ministerul israelian al Afacerilor Externe a cerut Moscovei să expulzeze imediat oficialii Hamas.

Este puțin probabil ca mesajele dure de la Tel Aviv să facă diferența.

Impulsul Rusiei în Asia de Vest

Cel mai recent, Moscova a invitat facțiunile palestiniene să participe la o reuniune națională palestiniană la sfârșitul lunii februarie.

Secretarul general adjunct al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei, Jamil Mezher, a declarat pentru Sputnik, pe 13 februarie, că grupul a primit o invitație de la Moscova pentru a participa la o reuniune națională palestiniană care include toate facțiunile.

Kremlinul și-a făcut deja calculele și a decis, din motive strategice, să se insereze în arena litigioasă palestiniano-israeliană. Iar Axa Rezistenței din regiune oferă această oportunitate:

În primul rând, Rusia știe că nu va putea să se impună într-o rezolvare internațională a conflictului altfel decât prin relațiile sale cu Hamas. Tel Avivul nu va accepta Moscova ca parte mediatoare între el și Hamas – cel puțin deocamdată.

În al doilea rând, primirea de către Rusia a delegațiilor Hamas poartă un mesaj care vizează Washingtonul. Pe scurt, Kremlinul este pregătit să se apropie de cei care se opun intereselor SUA. O parte din diviziunea cu privire la războiul din Gaza reflectă diviziunea internațională dintre marile puteri.

În al treilea rând, o parte esențială a relației Rusiei cu Hamas este rezultatul convingerii crescânde a Moscovei că actorii non-statali din Gaza au o influență semnificativă asupra realității politice din regiune. Pornind de aici, se poate spune că Rusia este din ce în ce mai interesată să forjeze și să extindă relațiile cu forțele Axei regionale a Rezistenței, condusă de Hezbollah în Liban, Hamas în Palestina și mișcarea Ansarallah din Yemen. La urma urmei, rușii au fost un factor decisiv în asigurarea unei victorii siriene în războiul NATO-CCG împotriva aliatului său și au avut un rol esențial în catapultarea Iranului pe locurile sale în cadrul Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS) și al BRICS, recent extins.

Trebuie remarcat aici că toate cele cinci partide regionale împărtășesc abordarea globală a Rusiei, care vizează să concureze cu influența SUA în întreaga lume.

Asaltul Tel Avivului asupra Fâșiei asediate a avut loc la mai bine de un an și jumătate de la debutul războiului din Ucraina, când Kievul se prăbușea, și într-un moment de transformare a sistemului internațional. Acest factor poate fi fundamental pentru a înțelege abordarea intensificată a Kremlinului față de evenimentele din Asia de Vest. Deși Moscova știe că pozițiile sale actuale pot afecta negativ relațiile cu Tel Avivul, în contextul competiției marilor puteri rușii sunt mulțumiți să sacrifice o parte din interesele lor pentru a atinge obiective strategice mult mai mari.

Și atâta timp cât această gândire rusă se menține, Hamas și alte mișcări de rezistență din Asia de Vest văd o oportunitate de a profita de transformările globale pentru a atrage o superputere de partea lor.