Un comentariu de Sharmine Narwani pentru publicația The Cradle

De când a început asaltul Israelului asupra Gazei, trei sondaje de opinie separate arată că populațiile arabe și musulmane își mută sprijinul de la aliații regionali ai Washingtonului către Axa de rezistență din Asia de Vest.

S-ar putea să fie o lovitură curată. Decenii de narațiuni conduse de occidentali, elaborate pentru a exploata diferențele din Asia de Vest, pentru a crea conflicte în rândul nenumăratelor comunități din regiune și pentru a promova obiectivele politicii externe occidentale peste capetele băștinașilor certăreți, sunt acum în ruină. 

Se pare că războiul din Gaza a făcut o gaură de un kilometru și jumătate în falsurile și basmele care au ținut Asia de Vest distrasă de conflictele interne cel puțin de la Revoluția Islamică din 1979 din Iran.

Șiiți versus sunniți, Iran versus arabi, seculari versus islamiști: acestea sunt trei dintre cele mai nefaste stratageme narative ale Occidentului, care au încercat să controleze și să redirecționeze regiunea și populațiile sale și au atras chiar și conducătorii arabi într-o alianță nelegiuită cu Israelul.

Faptele distrug ficțiunea

A fost nevoie de un conflict rarisim – necopt și necontrolat de Washington – pentru a elibera masele din Asia de Vest din transa lor narativă. Asaltul genocidar al Israelului asupra Gazei a adus, de asemenea, o claritate instantanee la întrebarea care arabi și musulmani susțin cu adevărat eliberarea palestiniană – și care nu. 

Iranul, Hezbollah, facțiunile de rezistență irakiene și Ansarallah din Yemen – defăimate de aceste narațiuni occidentale – sunt acum în mod vizibil singurii actori regionali pregătiți să sprijine linia frontului din Gaza, fie prin fonduri, arme sau confruntări armate care au ca scop diluarea și dispersarea resurselor militare israeliene.

Așa-numiții ”arabi moderați”, un termen impropriu pentru dictaturile arabe autoritare, centrate pe Occident și aservite intereselor Washingtonului, au oferit puțin mai mult decât o declarație de bun-simț în legătură cu carnagiul din Gaza. 

Saudiții au cerut sprijin prin găzduirea unor summituri arabe și islamice cărora li s-a permis să nu facă și să nu spună nimic. Emiratele și iordanienii au transportat cu camioanele provizii către Israel pe care Ansarallah le-a blocat pe mare. Puternicul Egipt a găzduit delegații când tot ce trebuia să facă era să deschidă punctul de trecere Rafah pentru ca palestinienii să poată mânca. Qatar – cândva un donator major al Hamas – negociază acum pentru eliberarea prizonierilor israelieni, în timp ce găzduiește ”moderați” ai Hamas, care sunt în dezacord cu luptătorii pentru libertate din Gaza. Iar schimburile comerciale ale Turciei cu statul de ocupație israelian continuă să crească vertiginos (exporturile au crescut cu 35% din noiembrie până în decembrie 2023). 

Palestina, pentru ”arabii moderați” pro-occidentali, este un steag manevrat cu grijă pe care îl flutură ocazional în public, dar îl sabotează în privat. Așadar, ei privesc, transfigurați și îngroziți astăzi, la ceea ce rețelele de socializare și zecile de milioane de protestatari au arătat foarte clar: Palestina rămâne cauza esențială a arabilor și musulmanilor; poate că ea are un flux și un reflux, dar nimic nu are puterea de a înflăcăra masele din regiune ca această luptă specială între bine și rău. 

Schimbarea spre rezistență

Este încă devreme în bătălia care se desfășoară între Axa Rezistenței din regiune și alianțele Israelului, dar sondajele arată deja o schimbare notabilă a sentimentului public în favoarea primei.

Un sondaj de barometru arab realizat pe o perioadă de șase săptămâni – trei săptămâni înainte și trei săptămâni după operațiunea Al-Aqsa Flood – oferă primul indiciu al schimbării percepțiilor arabe. Deși sondajul s-a limitat la Tunisia, cei care l-au realizat susțin că această țară este ”cât se poate de aproape de un indicator” și că reprezintă opinii similare cu cele din alte țări arabe:

”Analiștii și oficialii pot presupune cu siguranță că opiniile oamenilor din alte părți ale regiunii s-au schimbat în moduri similare cu schimbările recente care au avut loc în Tunisia.”

Rezultatele sondajului ar trebui să reprezinte o preocupare primordială pentru factorii de decizie occidentali care se amestecă: ”Începând cu 7 octombrie, fiecare țară din sondaj cu relații pozitive sau de încălzire cu Israelul și-a văzut ratingurile de favorabilitate scăzând în rândul tunisienilor.” 

Statele Unite și-au văzut cel mai mult scăderea, urmate de aliații din Asia de Vest care au normalizat relațiile cu Israelul. Rusia și China, ambele state neutre, au înregistrat puține schimbări, dar conducerea Iranului și-a văzut cifrele de favorabilitate crescând. Potrivit barometrului arab:

”La trei săptămâni după atacuri, liderul suprem iranian Ali Khamenei are cote de aprobare care le-au egalat sau chiar depășit pe cele ale prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman și ale președintelui emiratez Mohammed bin Zayed”.

Înainte de 7 octombrie, doar 29% dintre tunisieni aveau o părere favorabilă despre politicile externe ale lui Khamenei. Această cifră a crescut la 41% conform concluziilor sondajului, sprijinul tunisian fiind cel mai notabil în zilele care au urmat referirii liderului iranian la acțiunile Israelului în Gaza ca fiind un ”genocid”. 

Schimbarea saudită

Înainte de operațiunea din 7 octombrie a rezistenței palestiniene de distrugere a Diviziei Gaza a armatei israeliene și de luare a prizonierilor ca pârghie pentru un schimb masiv de prizonieri, principalul obiectiv geopolitic al regiunii era reprezentat de perspectivele unui acord de normalizare saudit, revoluționar, cu Tel Avivul. Administrația președintelui american Joe Biden a vânturat acest obiectiv cu fiecare ocazie; era văzut ca un bilet de aur pentru viitoarele sale alegeri prezidențiale.

Dar Operațiunea Al-Aqsa Flood a ruinat orice șansă pentru Arabia Saudită – care găzduiește cele mai sfinte locuri ale Islamului – de a încheia acordul politic. Și cu loviturile aeriene israeliene care plouă zilnic asupra civililor palestinieni din Gaza, opțiunile Riadului continuă să se reducă.

Un sondaj de opinie al Institutului Washington, realizat între 14 noiembrie și 6 decembrie, măsoară schimbarea seismică a sentimentului public saudit:

”Un procent impresionant de 96% dintre respondenți sunt de acord cu afirmația că ”țările arabe ar trebui să întrerupă imediat toate contactele diplomatice, politice, economice și de orice altă natură cu Israelul, în semn de protest față de acțiunile militare ale acestuia în Gaza”.

În același timp, 91 la sută consideră că ”în ciuda distrugerilor și a pierderilor de vieți omenești, acest război din Gaza este o victorie pentru palestinieni, arabi și musulmani”. Este o declarație șocant de unificatoare pentru o țară care a aderat îndeaproape la narațiunile occidentale ce încearcă să îi împartă pe palestinieni de arabi, pe arabi între ei și pe musulmani de-a lungul unor linii sectare – din punct de vedere geografic, cultural și politic.

Deși Arabia Saudită constituie unul dintre puținele state arabe care au desemnat Hamas drept organizație teroristă, opiniile favorabile față de Hamas au crescut cu 30%, de la 10% în august, la 40% în noiembrie, în timp ce majoritatea – 95% – nu cred că grupul de rezistență palestinian a ucis civili pe 7 octombrie.

Între timp, 87 la sută dintre saudiți sunt de acord cu ideea că ”evenimentele recente arată că Israelul este atât de slab și divizat pe plan intern încât poate fi învins într-o zi”. În mod ironic, acesta este un refren al Axei Rezistenței afirmat de mult timp. Secretarul general al Hezbollah, Hassan Nasrallah, a fost citat spunând că ”Israelul este mai slab decât o pânză de păianjen”, la înfrângerea acestuia de către rezistența libaneză pe 25 mai 2000. 

Înainte de 7 octombrie, saudiții favorizau puternic legăturile economice cu Israelul, dar chiar și această cifră a scăzut dramatic, de la 47% anul trecut, la 17% în prezent. Și în timp ce atitudinile saudite față de Axa Rezistenței rămân negative – Arabia Saudită, la urma urmei, a fost epicentrul regional al propagandei anti-Iran și anti-siate încă de la revoluția din 1979 – fenomenul se poate datora în mare parte faptului că mass-media lor este puternic controlată. Contrar observațiilor exprimate de cetățenii arabi, 81% dintre saudiți încă mai cred că Axa este ”reticentă în a-i ajuta pe palestinieni”.

Schimbarea palestiniană

La fel de importantă pentru discuția despre percepțiile arabe este și schimbarea observată în rândul palestinienilor înșiși după 7 octombrie. Un sondaj realizat de Centrul palestinian pentru cercetare politică și sondaje (PSR) atât în Cisiordania ocupată, cât și în Fâșia Gaza, între 22 noiembrie și 2 decembrie, reflectă opiniile arabe, dar cu unele nuanțe.

Respondenții din Gaza, în mod normal, au manifestat mai mult scepticism în ceea ce privește ”corectitudinea” Operațiunii Al-Aqsa Flood a Hamas, care a declanșat asaltul genocidar al Israelului asupra Fâșiei, cu peste 22.000 de civili – majoritatea femei și copii – uciși cu brutalitate până în prezent. În timp ce sprijinul pentru Hamas a crescut doar puțin în Fâșia Gaza, acesta s-a triplat în Cisiordania, ambele teritorii palestiniene exprimând un dispreț aproape egal față de Autoritatea Palestiniană (AP), susținută de Occident, care guvernează de la Ramallah.

Sprijinul pentru președintele în exercițiu al AP, Mahmoud Abbas, și pentru partidul său Fatah a fost puternic afectat. Cererile de demisie a acestuia se ridică la aproape 90%, în timp ce aproape 60% (cel mai mare număr înregistrat până acum într-un sondaj PSR în legătură cu acest subiect) dintre cei intervievați doresc dizolvarea AP.

Peste 60 la sută dintre palestinienii chestionați (mai aproape de 70 la sută în Cisiordania) cred că lupta armată este cel mai bun mijloc de a pune capăt ocupației, 72 la sută fiind de acord cu afirmația că Hamas a luat o decizie corectă de a lansa operațiunea din 7 octombrie, iar 70 la sută fiind de acord că Israelul nu va reuși să eradicheze rezistența palestiniană din Gaza.

Palestinienii au păreri puternice despre actorii regionali și internaționali, despre care consideră în mare parte că au lăsat Gaza neprotejată de încălcările fără precedent ale dreptului internațional de către Israel.

De departe, țara cea mai susținută de respondenți este Yemenul, cu o rată de aprobare de 80 la sută, urmată de Qatar (56 la sută), Hezbollah (49 la sută), Iran (35 la sută), Turcia (34 la sută), Iordania (24 la sută), Egipt (23 la sută), Emiratele Arabe Unite (8 la sută) și Arabia Saudită (5 la sută). 

În acest sondaj, Axa rezistenței din regiune domină ratingurile de favorabilitate, în timp ce națiunile arabe și musulmane pro-americane care au un anumit grad de relații cu Israelul, au rezultate slabe. Este notabil faptul că, dintre cele patru țări și grupuri cele mai favorabile pentru palestinienii majoritar sunniți, trei sunt membri de bază ai Axei ”șiiților”, în timp ce cinci state conduse de sunniți se clasează pe ultimul loc.

Această opinie palestiniană se extinde și la statele internaționale non-regionale, respondenții fiind cel mai mulțumiți de aliații Axei Rezistenței, Rusia (22%) și China (20%), în timp ce aliații israelieni Germania (7%), Franța (5%), Regatul Unit (4%) și SUA (1%) se luptă să mențină atracția în rândul palestinienilor.

Cifrele depind de războiul care urmează

Trei sondaje separate arată că percepțiile arabe s-au schimbat dramatic în urma războiului Israelului din Gaza, sentimentul popular gravitând în favoarea acelor state și actori percepuți ca sprijinind în mod activ obiectivele palestiniene și îndepărtându-se de cei care sunt percepuți ca sprijinind Israelul.

Noul an începe cu două evenimente majore. Primul este retragerea rezerviștilor israelieni din Gaza, fie pentru că Washingtonul cere acest lucru, fie din cauza pierderilor nesustenabile de vieți omenești și a răniților în rândul trupelor de ocupație. Al doilea este asasinarea șocantă a liderului Hamas Saleh al-Arouri și a altor șase persoane în Beirut, Liban, pe 2 ianuarie.

Toate indiciile arată că războiul Israelului nu numai că va continua, dar se va extinde la nivel regional. Noua construcție maritimă a SUA în Marea Roșie a atras alți actori internaționali, iar Tel Aviv a provocat Hezbollahul libanez într-un mod major.

Dar dacă confruntarea dintre cele două axe se intensifică, percepțiile arabe vor continua aproape sigur să se încline de la vechile hegemonii către cei care sunt dispuși să se opună acestui asalt americano-israelian în regiune.

Nu va exista nicio ușurare pentru Washington și aliații săi pe măsură ce războiul se va extinde. Cu cât se străduiesc mai mult să învingă Hamas și să distrugă Gaza, cu cât aruncă mai multe rachete asupra Yemenului, Irakului și Siriei și asediază mai mult Axa Rezistenței, cu atât este mai probabil ca populația arabă să se debaraseze de narațiunile sunniți versus șiiți, Iran versus arabi și seculari versus islamiști care au ținut regiunea divizată și în dezacord timp de decenii.

Valul de sprijin care se mobilizează datorită unei confruntări corecte împotriva celor mai mari opresori din regiune este de neoprit. Declinul occidental este acum o realitate în regiune, iar discursul occidental a fost prima victimă a acestui război.