Filmul lui Obama și vulnerabilitatea extremă a Americii la un atac cibernetic

În ultima vreme s-a făcut multă vâlvă în legătură cu un film recent lansat de Netflix, intitulat ”Leave The World Behind”, bazat pe un roman cu același nume. Intriga se învârte în jurul unei prăbușiri catastrofale în SUA, declanșată de un atac cibernetic (și un atac în masă cu drone) care închide internetul și perturbă economia globală, ceea ce duce la întrebări despre cine ar fi putut fi în spatele sabotajului.

Cel mai interesant aspect al filmului nu este atât de mult povestea (cel mult lipsită de strălucire), ci faptul că Barack Obama s-a implicat atât de mult în realizarea peliculei, în calitate de producător executiv și consilier pentru scenariu. Asta i-a determinat pe mulți să sugereze că filmul este de fapt o programare predictivă – Propagandă menită să aclimatizeze masele la ideea unui eveniment planificat să se întâmple în viitorul apropiat.

Îngrijorări similare au fost ridicate în 2021, când Forumul Economic Mondial a supravegheat un ”joc de război” numit Cyberpolygon, un eveniment menit să simuleze un atac cibernetic masiv asupra funcțiilor vulnerabile ale rețelei mondiale. Motivul pentru care Cyberpolygon a ridicat atât de multe sprâncene a fost perfect de înțeles; WEF găzduise, de asemenea, o altă simulare la sfârșitul anului 2019, numită Event 201. Jocul, la care au participat directorii executivi ai unora dintre cele mai puternice corporații de sănătate și media din lume, alături de numeroși oficiali guvernamentali, s-a axat ”întâmplător” pe izbucnirea unei pandemii globale de coronavirus, și a avut loc cu doar câteva luni înainte ca evenimentul real să se întâmple.

Cu alte cuvinte, a fost ca și cum globaliștii de la WEF ar fi știut că virusul era pe cale să lovească.

Deși interpretările hollywoodiene ale atacurilor cibernetice sunt de obicei exagerate în ceea ce privește efectele reale, există o amenințare foarte palpabilă și considerabilă asociată unui astfel de dezastru. Așa-numiții ”experți”” din domeniul tehnologiei resping adesea pericolele mai largi la adresa internetului în sine, întrucât au fost îndoctrinați să creadă că designul web-ului are prea multe redundanțe. Cu alte cuvinte, ei se comportă ca și cum ar fi invincibil.

Nu este chiar așa. Deși pierderea de date poate fi prevenită prin stocarea în cloud, internetul ca mecanism poate fi totuși oprit în mod deliberat pentru perioade lungi de timp.

În trecut am scris despre un eveniment foarte interesant abia acoperit de mass-media corporatistă, numit ”Fastly Outage”.  În iunie 2021 a avut loc o întrerupere a internetului care a dus la faptul că mari porțiuni ale web-ului au devenit complet întunecate, inclusiv o serie de site-uri de știri mainstream, Amazon, eBay, Twitch, Reddit. De asemenea, o serie de site-uri guvernamentale au căzut. Toate acestea s-au întâmplat atunci când compania Fastly, o rețea de livrare de conținut (CDN), a avut un ”bug”. Deși Amazon și-a repus site-ul online în 20 de minute, scurta întrerupere a costat compania peste 5,5 milioane de dolari în vânzări.

O rețea de livrare de conținut este o rețea distribuită geografic de servere proxy și centrele de date ale acestora. Ele alcătuiesc ceea ce se numește ”coloana vertebrală” a internetului.

Fastly a identificat și remediat problema în două ore și continuă să susțină că întreruperea nu a avut nicio legătură cu un atac cibernetic. Cu toate acestea, o vulnerabilitate uriașă pentru internet (un centru de sprijin structural pe care Carl von Clausewitz l-ar fi numit ”schwerpunkt”) a fost dezvăluită publicului. O parte considerabilă a web-ului este dependentă doar de o mână de companii CDN, inclusiv Fastly.

De asemenea, tot prin conlucrarea cu respectivele companii, guvernele sunt capabile să implementeze un ”internet kill switch” în fața unor posibile tulburări civile. Un atac cibernetic ar elimina pur și simplu guvernul ca arbitru (sau ar acționa ca un țap ispășitor cu steag fals, astfel încât guvernul să poată evita vina). Dar ce s-ar întâmpla cu adevărat dacă am pierde internetul timp de o săptămână, o lună sau un an? În SUA, rezultatul ar fi o calamitate, deoarece economia noastră a devenit mult prea dependentă de digitalizare.

Aproximativ 10% din PIB-ul SUA este direct legat de comerțul online. Nu pare mult, dar o pierdere a acestui PIB ar duce SUA într-o recesiune imediată și abruptă. Aproximativ 17 milioane de locuri de muncă în SUA sunt generate de întreprinderile comerciale pe internet, iar aproximativ 38% dintre acești lucrători sunt angajați de întreprinderi mici. Conform sondajelor, 70% dintre lucrătorii americani declară că nu își pot desfășura activitatea în mod eficient fără acces la internet.

Rețineți că, dacă tendința de a ”lucra de acasă” în timpul blocajelor din pandemie s-ar fi menținut, o parte și mai mare a economiei ar depinde de sănătatea web-ului.

Cele cinci industrii considerate cele mai vulnerabile la atacurile cibernetice sunt administrația publică, asistența medicală și produsele farmaceutice, finanțele și asigurările, educația și comerțul cu amănuntul. Altfel spus, sunt industriile atacate cel mai des. Atacurile asupra utilităților vitale sunt, de obicei, piesele de decor preferate pentru dezastrele descrise în ficțiune și în filme, dar ele sunt, de fapt, mult mai puțin îngrijorătoare. Adevăratul pericol este reprezentat de potențialul unui atac asupra internetului ca sistem. Ar fi suficient ca două sau mai multe CDN-uri să fie lovite simultan pentru a provoca pene de curent uriașe.

Cel mai important dintre toate sunt modalitățile prin care băncile și finanțele internaționale utilizează rețelele online pentru a menține fluxul de bani. Fără web, viteza comerțului moare imediat, iar refacerea acestuia din implozie ar putea dura ani de zile.

Dar cine ar beneficia de pe urma unui astfel de atac? Cu siguranță, puterile străine ar putea vedea în paralizarea infrastructurii digitale a Americii o modalitate de a afecta grav țara fără a fi nevoite să lupte direct și militar. Însă există, de asemenea, o serie de beneficii pentru globaliști.

De exemplu, unul dintre cele mai mari obstacole pentru elite în timpul încercării lor de a instaura tirania medicală și ”Marea Resetare” din timpul pandemiei a fost proliferarea datelor factuale care au demontat povestea. Conservatorii americani au reprezentat o barieră serioasă în calea succesului lor, zeci de milioane de patrioți posesori de arme refuzând să se conformeze. Cu cât mai mult îi împingeau mai tare, cu atât mai mare era șansa unei insurgențe armate.

Chiar dacă establishmentul a avut de partea sa toate marile conglomerate tehnologice când a fost vorba de cenzura în masă a informațiilor contrare, tot nu au reușit să oprească răspândirea adevărului – Covid nu a fost nici pe departe amenințarea pe care au prezentat-o inițial, iar publicul a fost rapid informat de către mass-media alternativă. Elitele nu aveau atât de mult control asupra web-ului pe cât credeau că au avut.

În cazul unui atac cibernetic pe scară largă, internetul ar putea fi închis complet, lăsând doar sursele media corporative să filtreze informațiile și să controleze povestea. Mass-media alternativă ar fi redusă la tăcere, iar publicul ar fi lăsat în confuzie, căutând cu disperare răspunsuri. Interesant, ideea este o temă centrală a discursului lui Obama ”Leave The World Behind” – o populație complet izolată de informații de încredere și care se chinuie să-și dea seama cine o atacă.

Internetul a devenit un pilon integrant al economiilor occidentale, până în punctul în care majoritatea oamenilor nu ar ști cum să trăiască fără el. Este realitatea tulburătoare cu care ne confruntăm în mijlocul unei serii tot mai mari de conflicte geopolitice și a unor guverne tot mai opresive. S-ar părea că va fi doar o chestiune de timp până când va avea loc o perturbare majoră.

Soluția este destul de simplă – Localizarea comerțului și a producției reprezintă modalitatea de a preveni colapsul întregului spectru, iar rețelele alternative de comunicare, cum ar fi rețelele de radioamatori, pot preveni suprimarea informațiilor. Nu există niciun motiv pentru care americanii ar trebui să devină aserviți capriciilor globalismului, lanțului de aprovizionare interdependent sau digitalizării; ei pot și ar trebui să își creeze propriul plan de rezervă. Să-i facem pe oameni să realizeze acest lucru și să pună în aplicare măsuri locale de bază este punctul în care întâmpinăm dificultăți. Din păcate, o mulțime de cetățeni presupun că sistemul va fi întotdeauna acolo pentru ei atunci când vor avea nevoie de el. Aceștia nu caută în mod activ soluții până când dezastrul nu se află la ușa lor.