În ciuda deficiențelor sale, votul din CSONU va lega mâinile Israelului

Un comentariu de MK Bhadrakumar pentru publicația The Cradle

Votul diluat al Consiliului de Securitate privind Gaza este totuși important din două motive: evidențiază izolarea tot mai mare a SUA și a Israelului la ONU și începe procesul de reducere a opțiunilor Tel Aviv-ului.

Adoptarea unei rezoluții de către Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU), vineri, cu accent pe o pauză în luptele din Gaza pentru a permite livrarea unui număr mai mare de ajutoare umanitare, poate fi văzută ca un punct de cotitură în călătoria chinuită spre impunerea unei încetări durabile a focului.

Însă trebuie adăugată o avertizare: testul suprem de turnesol constă în punerea în aplicare a rezoluției Consiliului de Securitate al ONU, deoarece istoricul trecut al unor astfel de rezoluții privind Palestina nu ne dă motive de optimism.

De fapt, sfidarea Israelului a fost deja la vedere. În timp ce Consiliul de Securitate adopta rezoluția, forțele israeliene au continuat vineri ofensiva lor în Gaza și au ordonat evacuarea locuitorilor din Al Bureij – o zonă din centrul Gaza unde Israelul nu își concentrase anterior ofensiva. Purtătorul de cuvânt principal al armatei israeliene, contraamiralul Daniel Hagari, a declarat joi: ”Forțele noastre continuă să intensifice operațiunile terestre în nordul și sudul Gaza”.

Secretarul general al ONU, António Guterres, a avut dreptate când a declarat reporterilor după adoptarea rezoluției că ”o încetare a focului umanitară este singura modalitate de a începe să răspundă nevoilor disperate ale oamenilor din Gaza și de a pune capăt coșmarului lor continuu”.

Rezoluția în sine este rezultatul unor negocieri intense, care au durat o săptămână, între Statele Unite și țările arabe care au sponsorizat-o – Emiratele Arabe Unite și Egiptul, în special – pentru a se mulțumi cu cel mai mic numitor, ceea ce a însemnat acceptarea unui text favorabil Washingtonului, care a permis administrației Biden să se sustragă de la responsabilitatea unui nou veto, pentru a treia oară din 7 octombrie.

În mod nesurprinzător, negociatorii americani au recurs cu nerușinare la tactici de presiune, apelând la obișnuitele lor instrumente diplomatice – șantaj, presiuni și ultimatumuri – pentru a dilua textul până la punctul în care au fost abandonate dispoziții importante referitoare la încetarea focului și la un mecanism ONU care să faciliteze furnizarea de ajutor umanitar în Gaza și să asigure monitorizarea acestuia.

Și, cu toate acestea, SUA s-au abținut de la vot la sfârșitul zilei, exprimându-și rezervele – în principal, că rezoluția nu se referea la atacul comis de Hamas pe 7 octombrie.

Cea mai neprietenoasă tăietură dintre toate este că rezoluția s-a acomodat cu diktatul SUA de a înlocui limbajul care descrie o încetare imediată a violențelor cu o frază ambiguă care invită părțile să ”creeze condiții pentru încetarea ostilităților”. Formularea răspunde cerinței israeliene de a avea mână liberă pentru a-și continua operațiunile militare barbare.

Anomalia, cuplată cu absența oricărei referiri la condamnarea atacurilor nediscriminatorii ale armatei israeliene împotriva civililor, aproape că transmite semnalul greșit că Consiliul de Securitate devine efectiv complice la distrugerea Gaza – o formulare greșită care a agitat atât de mult Rusia încât a propus un amendament de ultim moment pentru a înlocui frazeologia din rezoluție: ”pentru a crea condițiile în scopul încetării durabile a ostilităților” cu apelul lipsit de ambiguitate ”pentru măsuri urgente în vederea unei încetări durabile a ostilităților”.

Cererea Rusiei pentru o încetare imediată a focului era în conformitate cu o rezoluție adoptată recent de Adunarea Generală a ONU cu o majoritate covârșitoare, dar americanii nu au vrut să accepte așa ceva. Partea nefericită este că sponsorii arabi ai rezoluției au cedat șantajului american de a se opune prin veto rezoluției. Nu se știe ce s-a întâmplat între protagoniști în culise.

Paradoxul este că, în realitate, americanii înșiși doreau cu disperare să evite să pună un veto – al treilea în tot atâtea luni – care ar fi dus în ridicol remarca bombastică a președintelui Joe Biden în discursul său din septembrie anul trecut de la ONU, conform căreia membrii permanenți ai Consiliului de Securitate ar trebui să pună veto doar în ”situații rare și extraordinare pentru a se asigura că consiliul rămâne credibil și eficient”.

Toate indiciile arată că SUA sunt foarte conștiente de faptul că se află ”izolate din punct de vedere diplomatic și într-o poziție defensivă”, după cum a spus New York Times într-un comentariu acid despre situația dificilă a administrației Biden ca ”un protector tot mai singuratic al Israelului… (care) îl pune în dezacord chiar și cu aliați de nădejde precum Franța, Canada, Australia și Japonia”.

Comentariul spune că ceea ce deranjează cel mai mult este că, mai întâi, când SUA pare să fi dat undă verde unui răspuns militar israelian masiv la 7 octombrie ”fără gardă de protecție”, gestul ”a confirmat în mod dureros pentru mulți din sudul (global) acest sentiment că a existat un dublu standard” – și în al doilea rând, chiar mai mult, ”strategia rusă funcționează, deoarece dincolo de Națiunile Unite ceea ce toată lumea vede este Rusia apărând dreptul internațional – iar SUA opunându-se acestuia”.

Esența problemei este că operațiunea israeliană din Gaza se lovește de o dilemă cornéliană (dilemme cornélien) în care, mai devreme sau mai târziu, Israelul este obligat să aleagă o opțiune dintr-o serie de opțiuni, toate relevând un efect dăunător asupra sa.

Până acum, liderii de vârf ai Hamas au evitat capturarea, iar grupurile de rezistență armată din Gaza au continuat să lanseze rachete asupra Israelului, inclusiv două baraje care au atins Tel Aviv și împrejurimile sale săptămâna trecută.

Potrivit unui alt raport al New York Times, ”comentatorii politici și unii experți militari au redus așteptările privind o victorie rapidă și decisivă a Israelului”.

”Nimeni nu ar trebui să își imagineze că va exista o situație în care vom pune un steag în vârful unui deal și vom spune: OK, am câștigat, iar acum Gaza va fi pașnică și sigură. Nu se va întâmpla așa ceva”, a declarat Gabi Siboni, colonel în rezervă și membru al Institutului pentru Strategie și Securitate din Ierusalim, de orientare conservatoare. ”Realitatea este că vom continua să luptăm în Gaza ani de zile”.

Dar este acest lucru sustenabil – chiar dacă Israelul controlează Congresul SUA? În mod imaginabil, principalul obiectiv al Israelului în Gaza a fost să curețe etnic Fâșia și să împingă populația palestiniană în Egipt și Iordania, ucigând-o, înfometând-o și făcând Gaza de nelocuit.

Prin urmare, adevărata semnificație a rezoluției Consiliului de Securitate al ONU constă în faptul că un astfel de plan de joc israelian nu va funcționa. Prin faptul că nu au opus veto rezoluției, SUA ar putea, de asemenea, să fi semnalat că nu vor permite epurarea etnică. Se pare că există o înțelegere în acest sens între SUA și protagoniștii arabi la nivel politic – Egiptul, în special.

Pe de altă parte, poate Israelul să distrugă cu adevărat Hamas în timp ce populația palestiniană rămâne în Gaza? Nu, acest lucru nu va fi posibil. Acum, există motive să credem că Hamas provoacă daune semnificative armatei israeliene. Retragerea Brigăzii Golani din operațiunea din Gaza indică, de asemenea, același raționament.

Concluzia este că operațiunea israeliană din Gaza va trebui să ia o formă diferită în următoarele câteva săptămâni – una care să se bazeze pe lovituri chirurgicale, mai degrabă decât să continue cu operațiunea terestră extinsă și cu o ocupație israeliană fără limite. Cu defecte și cu tot felul de nereguli, rezoluția Consiliului de Securitate care a fost adoptată vineri deschide calea pentru o astfel de tranziție.