Un punct de vedere de Rüdiger Rauls (Germania)

Rușii înaintează pe frontul din Ucraina, în timp ce armata ucraineană continuă să se retragă. Odată cu căderea Ucrainei, Occidentul politic se așteaptă ca rușii să atace alte țări NATO. Pentru restul lumii, în afara Occidentului politic, rușii vin ca parteneri politici sau economici, ca investitori sau ca mediatori în conflicte.

O reputație ca un trăsnet

Această propoziție conține mai multe afirmații. Generații de germani au fost îngrozite de strigătul: ”Vin rușii!”. Însă strigătul de groază a venit doar atunci când invadatorii germani au fost expulzați de pe teritoriul rusesc, după ce au devastat țara până la Moscova și i-au ucis oamenii. Dacă germanii ar fi rămas acasă, nici rușii nu ar fi venit. Este de neînțeles că germanii nu au vrut sau nu au putut să vadă acest lucru. Probabil că erau prea orbiți de o viziune confuză asupra lumii care îi fusese amestecată în terciul de la micul dejun de generații întregi.

În momentul de față, rușii sunt încă în estul Ucrainei. Dar, contrar tuturor previziunilor așa-zișilor experți, ei nu mai stau, ci se îndreaptă încet spre Nipru. Frontul a rezistat contraofensivei care ar fi trebuit să le aducă ucrainenilor un reviriment strategic. Nici măcar livrările de armament din Occident nu au reușit prea multe pagube.

Am trăit o poveste asemănătoare cu sancțiunile, care, potrivit reprezentanților politicii feministe, au fost menite să ruineze economia rusă (Baerbock). Dar pe ce fapte își bazează von der Leyen, sora lui Baerbock în spirit feminist, afirmația sa: ”Sancțiunile devorează tot mai mult economia rusă, săptămână de săptămână” (1)? Ce simț al realității demonstrează profeția: ”Falimentul național al Rusiei este doar o chestiune de timp” (2)?

Sunt afirmații pline de speranță și premature, conduse de dorințe și fără referire la situația reală. Triumful lui Von der Leyen: ”economia rusă este în zdrențe” (3) exprimă o răutate abisală care se pare că a trebuit să aștepte prea mult timp pentru a fi în sfârșit eliberată din lanț.

Credința oarbă în propria propagandă și în superioritatea occidentală pare nemărginită și, de asemenea, îi face pe oameni să fie neînfrânți. Dar, încă o dată, picioarele pe pământ și prudența rusească au triumfat asupra aroganței germane. Liderii germani nu par să învețe, iar acum tremură din nou că rușii s-ar putea apropia de inima Germaniei.

După aproape doi ani de război, punctul de cotitură strategic nu s-a materializat. Blocajul tot mai des invocat pe front se dovedește din ce în ce mai mult a fi o agățare disperată de o ultimă rămășiță de speranță de a putea masca faptele cu vorbe mari. Ceea ce părea a fi un impas a fost pregătirea persistentă pentru intensificarea presiunii militare.

Acest lucru pare să funcționeze acum. Formatorii de opinie occidentali spun din ce în ce mai des publicului lor că frontul ucrainean se prăbușește din cauza lipsei de muniție și de soldați. Dar slăbește și sub sprijinul tot mai scăzut al așa-zișilor săi prieteni din Vestul politic. Sprijinul lui Zelenskyi în rândul propriului său popor este în scădere, iar unitatea liderilor ucraineni se dezintegrează.

Succesul are mai mulți părinți, se spune, dar eșecul trebuie să fie hrănit de unul dintre ei. Presa occidentală relatează din ce în ce mai deschis despre greșelile lui Zelenskyi și speculează cu privire la înlocuirea sa și la posibilii succesori. În același timp, reprezentanții guvernelor din Vestul politic încă încearcă să strângă bani pentru a sprijini Ucraina.

Dar chiar și acolo, rezistența crește cu cât aventura ucraineană devine mai costisitoare și mai lipsită de speranță. Aparițiile politice sunt caracterizate de asigurări grandioase și sloganuri de perseverență. Fenomenul este vizibil în special în rândul celor care, nu cu mult timp în urmă, dădeau din cap cu privire la loialitatea germanilor față de Nibelung în timpul Războiului Mondial. Oare o înțeleg ei mai bine astăzi, când se comportă exact la fel?

Marea cutremurare

În Occidentul politic pare să existe sentimentul că vântul se schimbă. Există tot mai multe speculații cu privire la faptul că Putin și-a ales deja alte victime din rândurile NATO. Pe cine va alege următorul, dacă Ucraina nu va mai fi capabilă să ne apere libertatea? Cine va mai fi acolo, gata să moară pentru libertatea Occidentului politic?

Din fericire, liderii NATO sunt încă atât de aproape de realitate încât nu cred că trebuie sau chiar pot să se grăbească să vină în ajutorul Ucrainei cu propriile trupe. Ei nu par să vrea să facă sacrificii atât de mari pentru propria libertate. Să sperăm că așa va rămâne. În aceste condiții, formatorii de opinie, care anterior băga mâna-n foc față de poporul din Occident pentru victoria Ucrainei și căderea Rusiei, par să nu mai aibă încredere.

Din ce în ce mai mult, ei se gândesc la cine ar putea fi următorul în meniul lui Putin. La urma urmei, nu există o altă cale prin care biciurile din Occident să își imagineze că Rusia – ca și ei – își va căuta fără milă avantajul asupra mormanelor de cadavre ale altor națiuni. Occidentul politic nu cunoaște altă cale decât aceea de a-și impune voința, dacă este necesar prin forță, asupra celor prea dornici să se supună și prea slabi pentru a se apăra.

Formatorii de opinie din mass-media și din politică, precum și experții, se tem acum că Rusia face exact ceea ce ei înșiși au promis Rusiei: dezmembrarea și subjugarea. La fel cum Occidentul politic a vrut să decolonizeze imperiul gigant pentru a aduce ideea occidentală de libertate celor ”oprimați”, acum se tem că Rusia ar putea copia această abordare occidentală și ar putea smulge treptat părți individuale ale unei UE slăbite.

Faptul că Putin și Rusia au spus în repetate rânduri ceva diferit nu le convine. Ei par să creadă că în cuvintele rușilor se poate avea încredere la fel de puțin ca în ei înșiși atunci când vine vorba de a nu-și respecta cuvântul dat pentru propriul beneficiu. La urma urmei, nu în ultimul rând încălcarea cuvântului dat în ceea ce privește expansiunea spre est a NATO și acordurile de la Minsk au dus la această situație, pentru care Occidentul și Ucraina trebuie să plătească acum.

Amăgire și greșeli mari

Dar nici rușii și nici chinezii nu sunt la fel de iluzionați ca însuși Occidentul politic și nici atât de proști pe cât se presupune. Rușii și chinezii știu din propria lor experiență că subjugarea militară a popoarelor străine are rareori succes pe termen lung și este costisitoare. Rușii au dovedit asta în calitate de Uniune Sovietică în Marele Război pentru Apărarea Patriei, respingând și, în cele din urmă, învingând invadatorii germani cu costuri enorme.

Relația dintre chinezi și dominația străină este similară. Ei înșiși au fost întotdeauna victimele, dar prin lupta lor anticolonială au învățat că până și o dominație străină aparent copleșitoare poate fi învinsă prin lupta unită a unui popor sub o conducere prudentă. Pe baza acestei experiențe, China subliniază în mod repetat că nu dorește să caute dominația străină asupra altor popoare.

Însă nici declarațiile rusești, nici cele chinezești nu sunt pe placul liderilor din Occidentul politic. Aceștia sunt prea prinși în propriile lor idei despre cum ar trebui să arate lumea și în ce direcție ar trebui să se dezvolte. Ei nu vor să accepte realitatea și par incapabili să analizeze evoluțiile. Sunt prea dominați de convingerea că celelalte popoare și puteri ale lumii iau decizii după aceleași criterii ca și ei.

Cele mai multe dintre aceste puncte de vedere nu numai că sunt greșite, dar sunt chiar în detrimentul propriilor lor interese. În afară de industria de apărare, toate celelalte sectoare economice din Occident nu au avut decât de suferit de pe urma războiului din Ucraina și a sancțiunilor împotriva Rusiei. Deși vânzările și prețurile acțiunilor producătorilor de armament sunt în creștere, exporturile restului economiei către Rusia s-au înjumătățit în cazul economiei germane și probabil că situația nu este cu nimic mai bună pentru economia europeană. În plus, creșterea prețurilor la energie a înrăutățit dramatic competitivitatea industriei germane în special.

Politica economică occidentală față de China, care se caracterizează din nou prin dorința de a împiedica dezvoltarea țării și de a se face independentă de lanțurile de aprovizionare și de livrările de bunuri chinezești, a dus la o dublare a deficitului balanței comerciale dintre UE și Republica Populară. Industriei occidentale i se permite să furnizeze tot mai puține bunuri de înaltă calitate tehnică în China, în detrimentul economiei occidentale.

În afară de dorința de a slăbi Rusia, nu există niciun obiectiv recognoscibil în războiul din Ucraina care să fie în beneficiul politic al Occidentului. Dimpotrivă: din ce în ce mai multe state se îndepărtează și se reunesc în organizații noi, cum ar fi BRICS+ și alte organizații multipolare similare. Cât de realiste sunt considerațiile și încercările de a limita China? Ce avantaj ar fi trebuit să aducă războiul împotriva terorismului? Rezultatele sunt devastatoare: sute de mii de morți, state prăbușite, munți de datorii și o pierdere uriașă de putere pentru SUA în Orientul Mijlociu.

Și acum vine următoarea eroare de calcul. Rușii vor să se extindă dincolo de Ucraina, pe teritoriul NATO. Desigur, nimeni nu știe ce ne rezervă viitorul. Dar toate declarațiile și obiectivele de război declarate ale Rusiei sunt diferite. Nu trebuie să împărtășiți opiniile lui Putin sau chiar să fiți de acord cu ele.

Dar, având în vedere experiențele celui de-al Doilea Război Mondial, având în vedere avansul NATO spre granițele Rusiei, contrar promisiunilor anterioare, având în vedere planurile NATO pentru Ucraina, obiectivele de război ale Rusiei, demilitarizarea Ucrainei și neutralitatea acesteia, sunt de înțeles și, de asemenea, se dovedesc din ce în ce mai mult realizabile.

Acum, Occidentul politic este panicat de faptul că rușii, subestimați și ridiculizați, sunt în mod evident atât de puternici încât pot rezista puterii militare concentrate a Occidentului. Rușii s-au pregătit pentru o confruntare convențională cu Occidentul în timp ce acesta din urmă încă purta războaie împotriva armatelor de țărani din statele islamice și pierdea. Echipamentul militar era în mod corespunzător diferit.

Occidentul neglijase armamentul convențional deoarece credea că îi are pe ruși sub control. În ochii lor, aceștia nu erau altceva decât o ”benzinărie cu arme nucleare”. Acum se pare că rușii sunt mai mult decât atât. Mai presus de toate, este evident că au o viziune mai clară asupra situației și evoluțiilor din lume. Acum, Occidentul nu știe de unde să facă rost de capacitățile de producție și de bani pentru a ajunge din urmă Rusia în materie de armament convențional.

Vin rușii! Nimeni nu poate spune dacă vor veni în Europa. Dar este greu de ignorat faptul că ei sunt primiți în tot mai multe țări din întreaga lume ca parteneri comerciali și de afaceri, ca investitori, ca planificatori și dezvoltatori de infrastructură și ca mediatori în conflicte. Ei nu sunt atât de izolați pe cât ar vrea să ne facă să credem formatorii de opinie. În acest sens, se aseamănă mai mult cu chinezii decât cu liderii politici din Occident.

Surse:

(1) n-tv din 17 aprilie 2022 „Falimentul național al Rusiei este doar o chestiune de timp”

(2) ebenda https://vg01.met.vgwort.de/na/77b29ae5bd23427a85a1a52ab1a96b9d

(3) https://krisenfrei.com/la-republicca-draghi-soll-von-der-leyen-abloesen/

(4) https://ruedigerraulsblog.wordpress.com/

Rüdiger Rauls este autor de cărți și conduce blogul Politische Analyse