Un comentariu de Khalil Harb pentru publicația The Cradle

Liderul palestinian îmbătrânit se confruntă cu cel mai mare coșmar al său: partenerii săi israelieni masacrează palestinienii din Gaza, o posibilă a treia Intifada în Cisiordania și un sprijin popular larg pentru rezistența armată împotriva binefăcătorilor săi. Amenințările ar putea fi existențiale pentru Autoritatea Palestiniană (AP).

Victima trecută cu vederea a genocidului israelian din Gaza este partenerul său palestinian din Cisiordania – Autoritatea Palestiniană – care se află acum în pragul crizei, în timp ce președintele său bolnav, Mahmoud Abbas, se confruntă cu trei amenințări formidabile.

Fie că este vorba de absorbirea consecințelor agresiunii statului de ocupație, de confruntarea cu o potențială ”a treia Intifada” sau de confruntarea cu consecințele unei inevitabile înfrângeri israeliene în război, AP se află într-o situație fără ieșire. Pericolul poate fi existențial pentru AP, care a fost descrisă ani de zile ca fiind brațul de execuție al Israelului în Cisiordania ocupată.

AP, în general nepopulară, se afla deja într-o stare de inerție totală înainte de desfășurarea operațiunii de rezistență la Al-Aqsa Flood din 7 octombrie. Abbas, în vârstă de 88 de ani, care nu a fost ales și al cărui mandat de 18 ani a fost prelungit după bunul plac al americanilor și israelienilor, este de mult timp detașat de realitățile palestiniene. Mai mult, el a fost în mod singular incapabil să prezinte o viziune pentru a aborda sau a rezolva crizele tot mai grave care afectează peste 3 milioane de locuitori din Cisiordania, dintre care 60% au vârsta sub 30 de ani.

Relația fragilă a lui Abbas cu statul de ocupație, caracterizată prin manipulare financiară, a redus AP la un ”stat client” dependent de opresorul său. În același timp, Abbas și partidul său Fatah se confruntă cu un declin semnificativ al popularității, cedând teren în fața unui sprijin tot mai mare pentru Hamas și alte grupuri de rezistență palestiniene.

Corupția, scandalurile de colaborare și un bilanț slab în materie de drepturile omului îi pătează și mai mult imaginea. Iar convențiile de securitate din cadrul nefericitului Acord de la Oslo nu mai oferă un scut pentru AP, deoarece a pierdut controlul asupra Gaza în urmă cu 17 ani, când Hamas a obținut o victorie zdrobitoare în alegerile din 2006.

Lupta AP pentru supraviețuire

AP a fost înființată în 1994 pe baza primelor Acorduri de la Oslo (1993) încheiate între guvernul israelian și Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP). Inițial, a fost înființată ca un organism de guvernare temporar care urma să pună bazele unui stat palestinian independent.

Printre stipulațiile Acordurilor de la Oslo se numără recunoașterea de către OEP a autorității Israelului asupra a 78% din teritoriile Palestinei istorice, cu excepția Cisiordaniei și a Fâșiei Gaza. De asemenea, se stipula că Israelul se va retrage complet din aceste teritorii în termen de cinci ani de la semnarea acordului. Înțelegerea, desigur, nu s-a materializat.

Acum, Al-Aqsa Flood ar putea da o lovitură mortală AP, care nu a reușit să profite de legăturile sale de securitate cu Israelul pentru a opri asaltul din Gaza – dacă, de fapt, a avut vreodată vreo influență asupra ocupanților săi. Nici nu a intervenit după ce Cisiordania a izbucnit în mai 2021 din cauza violențelor israeliene din Ierusalim, ceea ce a dus la bătălia Sayf Al-Quds și la ecuația Unității Fronturilor.

De atunci, AP a neglijat cu asiduitate creșterea bruscă a nemulțumirii populare în Cisiordania. Pe măsură ce situația de securitate se înrăutățește, Abbas și Co. s-au dovedit ineficienți în coordonarea măsurilor de securitate pentru a reduce atacurile violente ale coloniștilor evrei ilegali și incursiunile militare israeliene, acum zilnice, în orașele, satele și taberele de refugiați din Cisiordania – și chiar sunt acuzați de colaborare cu inamicul. În Cisiordania s-au înregistrat peste 400 de morți palestinieni până acum în 2023, dintre care 200 începând cu 7 octombrie.

Reticența prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu de a repeta experiența din Gaza sub conducerea AP lasă să se întrevadă potențiale schimbări. El propune o autoritate mixtă pentru Gaza, implicând personalități palestiniene locale și contribuții internaționale, ceea ce ar submina în mod fundamental acordurile de la Oslo și ”statul palestinian” preconizat.

Dacă, ipotetic, Netanyahu ar reuși să neutralizeze Hamas și alte facțiuni de rezistență din Gaza, ar extinde probabil acțiunile militare în Cisiordania, în zonele rămase aparent sub controlul AP. Acest lucru adaugă greutate pe umerii lui Abbas, deoarece are potențialul de a declanșa o intifada pe scară largă, o preocupare împărtășită de instituțiile militare și de securitate ale Israelului.

Criza economică, impasul politic și războiul din Gaza au exacerbat condițiile deja volatile din Cisiordania. Acțiunile Israelului, fie că reușesc să faciliteze indirect prăbușirea autorității de la Ramallah, fie că o salvează aruncând îndulcitori financiari, au ca scop menținerea aceluiași ”stat client”, deși cu fețe noi.

Sprijinul financiar extern acordat Autorității Palestiniene a cunoscut o scădere semnificativă, de la 1,2 miliarde de dolari în 2008 la aproximativ un sfert din această sumă în 2022. Sprijinul arab fie s-a diminuat, fie a venit cu condiții din ce în ce mai limitative, în funcție de poziția statului arab donator față de Israel și față de Autoritatea însăși.

Ca răspuns la faptul că AP a ajutat familiile martirilor și ale deținuților, Israelul a dedus fonduri suplimentare, totalizând aproximativ două miliarde de shekeli (202 milioane de dolari) între 2019 și 2022. Pe 15 septembrie, ministrul palestinian de finanțe, Shukri Bishara, a estimat la 800 de milioane de dolari valoarea fondurilor reținute timp de trei ani.

Provocări la adresa conducerii lui Abu Mazen

Având în vedere condițiile expuse mai sus, rezultatele unui sondaj de opinie din 2021 realizat de Centrul palestinian pentru cercetare politică și sondaje în cooperare cu Fundația Konrad Adenauer nu au fost surprinzătoare.

Sondajul a arătat că 78% dintre palestinieni doresc ca Abbas să se retragă de la putere și că, dacă ar avea loc alegeri prezidențiale, 58% dintre ei l-ar vota pe șeful Biroului Politic al Hamas, Ismail Haniyeh, față de un procent mizerabil de 37% pentru Abbas.

Înainte de sondaj au avut loc evoluții politice notabile în comunitatea palestiniană: printre acestea se numără uciderea influentului activist politic Nizar Banat în urma arestării sale și a bătăilor crunte aplicate de serviciile de securitate ale AP, izbucnirea unor demonstrații de amploare împotriva AP care cereau dreptate pentru Banat și evadarea a șase prizonieri palestinieni din închisoarea israeliană de înaltă securitate de la Gilboa.

Dar este clar că ”Abu Mazen” și-a pierdut capacitatea de a guverna cu adevărat – oriunde. Intensificarea operațiunilor militare israeliene în Cisiordania; violența oarbă folosită pentru a-i urmări pe luptătorii rezistenței palestiniene și pentru a le distruge casele familiilor lor; arestarea a mii de bărbați, femei și copii palestinieni; confiscarea în masă a pământurilor palestiniene pentru a ridica alte așezări evreiești ilegale – aceste încălcări israeliene nu fac decât să intensifice furia împotriva lui Abbas și a camarilei sale.

Într-o uimitoare demonstrație de disonanță cognitivă, Abbas încearcă acum să se poziționeze ca alternativă a Gaza la Hamas, un grup pe care l-a renegat de mult timp.

Pe 10 noiembrie, Abbas a declarat că AP este pregătită să își asume ”responsabilitatea deplină” pentru Fâșia Gaza ca parte a unei soluții politice cuprinzătoare. Oferta sa a urmat respingerii de către Egipt a propunerii administrației americane de a administra Fâșia Gaza după încheierea războiului și a fost dezvăluită după o întâlnire cu secretarul de stat american Anthony Blinken.

Agenți de anexare

Este interesant de remarcat faptul că, la o săptămână după Operațiunea Al-Aqsa, Agenția de știri palestiniană l-a citat pe Abbas spunându-i președintelui venezuelean Nicolas Maduro că politicile și acțiunile Hamas ”nu reprezintă poporul palestinian”.

Reuters a precizat că declarația a fost ulterior ștearsă de pe site-ul agenției de presă palestiniene, înainte de a fi modificată pentru a spune că doar OEP este ”singurul reprezentant legitim al poporului palestinian, și nu politicile oricărei alte organizații”.

Chiar dacă Abbas reușește să evite impactul direct al războiului din Gaza, al nemulțumirii publice și al constrângerilor israeliene, el va trebui să se confrunte cu o provocare la fel de importantă în determinarea modului în care să abordeze Fâșia Gaza. Potrivit cotidianului israelian Yedioth Ahronoth, există faze suplimentare care pot apărea în ajungerea la un acord de durată pentru Gaza, care s-ar putea întinde pe parcursul mai multor luni.

În acest scenariu, AP și-ar asuma controlul civil asupra Fâșiei Gaza, în timp ce Shin Bet și armata israeliană ar acționa liber în cadrul eforturilor de informații, similar cu aranjamentul din Zona B din Cisiordania.

Prin acceptarea acestei propuneri perfide, Abbas pare pregătit să se alinieze planului Tel Avivului de a relua controlul complet al securității asupra Fâșiei Gaza. Mișcarea nu va fi nouă pentru el – reflectă exact starea de lucruri din Cisiordania, unde forțele de ocupație operează sub supravegherea vigilentă a serviciilor de securitate palestiniene.
……………..
Campania de strângere de fonduri ”10 zile de donații pentru 100 de zile de Opoziție” continuă. Amănunte, aici.