Un punct de vedere de Hasan Illaik pentru publicația The Cradle

Războiul regional este aici. Axa Rezistenței evaluează faptul că SUA și Israelul intenționează să prelungească războiul din Gaza la nesfârșit și stabilește că o escaladare regională este acum inevitabilă.

Armata israeliană a anunțat extinderea operațiunilor sale terestre în nordul Fâșiei Gaza. După ce a pus stăpânire pe teritoriile de pe coasta Gaza, în partea de vest a fâșiei, începe acum operațiunea terestră propriu-zisă a Tel Aviv-ului.

Timp de mai bine de trei săptămâni de ofensivă terestră, armata de ocupație a operat în zone apropiate de țărm, în locuri unde nu pot fi săpate tuneluri și, prin urmare, în zone în care rezistența palestiniană nu dispune de capacități defensive semnificative.

Dar acum armata de ocupație se deplasează spre est de pe coasta Gaza, permițând rezistenței armate să manevreze mult mai ușor și să provoace pierderi mai mari soldaților invadatori și vehiculelor lor blindate – așa cum a devenit destul de evident în ultimele zile.

Pe scurt, bătălia terestră din nordul Fâșiei Gaza abia a început și se pregătește să devină și mai fierbinte în săptămânile următoare.

Situația din regiune escaladează

În sprijinul rezistenței din Gaza, armata yemenită și luptătorii Ansarallah au capturat la 19 noiembrie o navă deținută de Israel în Marea Roșie, după ce au amenințat că vor viza toate navele israeliene care traversează strâmtoarea Bab al-Mandab.

În ultima săptămână, la granița Libanului cu Israelul, rezistența libaneză Hezbollah a crescut frecvența operațiunilor sale militare. Pe 20 noiembrie, armata de ocupație a monitorizat peste 40 de atacuri asupra pozițiilor sale, dintre care unul a fost efectuat cu patru rachete, fiecare cu un focos exploziv de aproximativ 500 de kilograme. Salba a distrus cazarma militară israeliană ”Branit” din apropierea graniței cu Libanul. Doar în ultimele trei zile, Hezbollah a efectuat în medie 12 operațiuni militare împotriva unor obiective israeliene.

În același timp, atacurile rezistenței irakiene continuă împotriva bazelor militare americane din Irak și Siria – peste șaizeci de operațiuni până în prezent.

Ritmul crescut al confruntărilor din Asia de Vest este însă ignorat pe scară largă de mulți dintre aliații occidentali ai Tel Avivului, a căror atenție a fost deturnată de discuțiile în curs de desfășurare privind schimbul de prizonieri între Israel și rezistența palestiniană, mediate de Qatar și SUA. Aceste negocieri de câteva săptămâni sunt tratate ca o dovadă că următoarea fază va fi în mod necesar o dezescaladare în Palestina.

Așteptările au fost alimentate de o scurgere de informații potrivit căreia cabinetul israelian a discutat despre demobilizarea iminentă a unui număr de rezerviști din armată. Deși armata israeliană ar putea într-adevăr să demobilizeze o parte din forțele de rezervă pe care le-a chemat după 7 octombrie, decizia nu se bazează pe considerente de dezescaladare. Cei peste 300.000 de rezerviști israelieni mobilizați inițial au fost mult prea mulți pentru capacitatea armatei de ocupație, care nu a putut absorbi acest personal în fronturile sale din Gaza, Liban și Cisiordania.

În ciuda acestui fapt, mulți încă se agață în mod optimist de povestea dezescaladării. Ei sunt încurajați și mai mult de declarațiile oficiale ale SUA care critică – deși într-o manieră diluată – atacurile Israelului împotriva civililor palestinieni și indică divergențele ocazionale dintre SUA și Israel cu privire la ceea ce ei numesc ”faza post-Hamas” din Gaza ca fiind o dovadă în plus că Tel Aviv va trebui să își diminueze războiul.

Însă, în stadiul actual al conflictului, aceste discrepanțe și observații sunt considerate total irelevante de către oficialii din Axa Rezistenței. Ei observă, în schimb, că Washingtonul continuă să mențină ritmul de susținere a Israelului în materie de armament, așa cum a făcut-o încă de la începutul războiului, menținându-și în același timp refuzul de a lua în considerare orice încetare permanentă a focului.

În plus, SUA nu și-au redus nici nivelul de implicare în gestionarea operațiunilor militare din Fâșia Gaza, nici întărirea sistemelor de apărare antirachetă pentru a contracara eventualele atacuri cu rachete yemenite sau irakiene asupra pozițiilor israeliene.

Oficialii Axei consideră că declarațiile americane cu iz conciliator, care uneori sugerează că o fază de dezescaladare este iminentă, nu sunt altceva decât un ”show american de relații publice” pentru a repara o imagine puternic afectată de sprijinul neobosit al SUA pentru continuarea masacrului palestinienilor din Gaza de către Israel.

Schimbându-și ușor tonul, Washingtonul încearcă, de asemenea, să inducă în eroare Axa Rezistenței, sperând că astfel poate preveni o creștere a tensiunilor și ciocnirilor regionale.

De la ”armistițiu” la război regional

Actualele negocieri privind schimbul de prizonieri dintre Israel și rezistența palestiniană includ un armistițiu ”umanitar” de cinci zile. Nu este în niciun caz o încetare a focului și nici o oportunitate de a atrage diminuarea violenței. Cei care cunosc bine realitatea de pe teren din Fâșia Gaza confirmă că orice armistițiu va fi doar o oportunitate pentru ambele părți de a-și reorganiza rândurile în vederea pregătirii pentru intensificarea luptelor în următoarele săptămâni.

Aceștia își bazează observațiile pe faptul că Israelul continuă să adere la obiectivele sale militare inițiale, modificate față de planul de a ocupa întreaga Fâșie Gaza. Obiectivele Tel Avivului sunt astăzi, în primul rând, de a ocupa întregul nord al Fâșiei Gaza; în al doilea rând, de a-i strămuta pe toți locuitorii acesteia, dintre care peste 800.000 trăiesc în continuare sub asediu și bombardament.

Și, în al treilea rând, să continue asediul sudului Gazei – exercitând presiuni militare prin atacuri aeriene intensive și operațiuni speciale pentru a forța Hamas și alte facțiuni de rezistență palestiniene să se predea.

Planul este sprijinit pe deplin de SUA și de aliații săi occidentali, precum și de statele arabe care au normalizat relațiile cu Israelul, în special cele mai îndepărtate de granițele Palestinei.

Având în vedere aceste realități, Axa Rezistenței își urmărește propria escaladare din Asia de Vest pentru a face presiuni asupra adversarilor săi în vederea detensionării situației. Ștacheta a sărit considerabil zilele trecute, când Ansarallah din Yemen a capturat o navă legată de Israel în căile navigabile regionale.

Incidentul reprezintă un dezastru pentru Tel Aviv, care depinde în principal de transportul maritim pentru importurile și exporturile sale. Dacă acest lucru devine un tipar, navele legate de Israel nu vor mai putea fi asigurate, iar angajarea de echipaje va deveni imposibilă. Este, de asemenea, un scenariu de coșmar pentru Washington, care dorește ca războiul din Gaza să continue în timp ce poziția sa regională se bucură de stabilitate.

Într-adevăr, SUA este disperată să mențină o pace regională, mai ales în Irak. În timp ce rezistența irakiană cu mai multe facțiuni vizează bazele de ocupație americane din interiorul țării lor și din Siria, răspunsul american actual a fost blând. Forțele militare americane și-au limitat loviturile de represalii la teritoriul sirian – și numai după ce și-au informat în prealabil omologii ruși. 

Washingtonul a evitat până în prezent să riposteze pe teritoriul irakian pentru a nu atrage o țintă asupra intereselor sale irakiene considerabile – comerciale, militare, politice. De asemenea, se teme să declanșeze rezistența irakiană pentru a extinde operațiunile împotriva bazelor americane din alte state din Asia de Vest.

Nu se întrevede nicio încetare a focului

Evaluarea actuală a Axei Rezistenței cu privire la războiul din Gaza este că atât SUA, cât și Israelul urmăresc un conflict prelungit – posibil chiar un război fără sfârșit care să transforme Fâșia Gaza într-un câmp de luptă permanent pentru a se asigura că Israelul nu se mai confruntă cu capacitățile de descurajare palestiniene.

Pe de altă parte, Axa continuă să urmărească toate căile pentru a avansa și accelera o încetare a focului în Gaza, inclusiv opțiunile militare. Anunțul actualului ”armistițiu” nu a apărut în vid – acesta urmează loviturilor dureroase împotriva forțelor de ocupație din Fâșia Gaza, unei escaladări puternice a confruntărilor în Cisiordania ocupată și unei creșteri treptate a ritmului și severității atacurilor din regiune.

Armistițiul privind schimbul de prizonieri poate fi anunțat în orice moment. Cu toate acestea, nu va pune capăt războiului. Armistițiul este doar o pauză pentru ca beligeranții să pregătească bătăliile mai violente care vor urma. Iar acestea nu se vor limita la Gaza și la granița libanezo-palestiniană.

Pe măsură ce anul 2023 se apropie de sfârșit, toată Asia de Vest este destinată unor noi tensiuni, bătălii și multiple surprize. Acest scenariu nu poate fi atenuat decât prin anunțarea unei încetări a focului în Gaza și prin furnizarea de provizii și alimente de bază. Doar Washingtonul este cel care stă în cale, opunându-se cu fermitate și blocând încetarea focului cu fiecare ocazie.