Cel mai periculos om din lume este președintele SUA

Un punct de vedere de Rob Kenius

Dezavantajele democrației prezidențiale au fost evidente în SUA încă de când există acest stat. Un singur om este practic ales rege de către popor și are putere absolută asupra războiului și păcii. Aspectul a devenit flagrant sub conducerea lui Joe Biden, care vorbește atât de inocent, dar toarnă ulei pe foc pe trei sau mai multe fronturi în același timp. Această agresivitate este specifică democrației prezidențiale, politicii externe și sentimentului popular din SUA și nu a mai fost atât de amenințătoare ca acum, pentru noi toți, de multă vreme.

Următoarele reflecții sub motto-ul ”Nu există un loc definitiv în lume” sunt preluate din capitolul 1.06 al cărții ”Diavolul, războiul și pacea”, în curs de apariție.

Dezvoltarea SUA în puterea mondială de astăzi a început odată cu cucerirea Vestului Sălbatic. Această mișcare de migrație a fost înconjurată de sute de legende și descrisă în mii de filme. Tenorul poveștilor este aproape întotdeauna același:

Coloniști pașnici, majoritatea săraci, din Anglia, Irlanda, Scoția, Germania și alte țări europene au cultivat pământul, făcându-l fertil și productiv. În acest proces, au fost adesea atacați de triburi de indieni sălbatici. Aceștia s-au apărat cu curaj, punându-i pe indieni pe fugă și avansând tot mai mult spre vest.

Apărându-se împotriva sălbaticilor agresivi, au cucerit întregul continent și, în cele din urmă, i-au împins pe indienii ostili înapoi în rezervațiile pe care guvernul Statelor Unite le-a pus cu generozitate la dispoziția lor. Descendenții populației originale trăiesc și astăzi acolo, deposedați, apatici și neinteresați de modul de viață amarican.

Europenii au invadat prin forța armelor și prin viclenie și au luat pământul care aparținea popoarelor indiene de mii de ani. Le-au fost net superiori din punct de vedere al armelor și al numărului, lucru care adesea nu este luat în considerare, și i-au tratat nu ca pe ființe umane, ci ca pe vânat. Popoarele indigene din America de Nord au fost împinse mai departe spre vest și în rezervații inferioare, iar 99% dintre ele au fost exterminate. Fenomenul s-a întâmplat cu mai multă brutalitate decât în țări comparabile precum Canada, Mexic, America Centrală și de Sud.

În majoritatea celorlalte țări, mult mai mulți indieni au supraviețuit decât în SUA. Mai există încă popoare mici, neatinse, în regiunea amazoniană. În Bolivia, un indian a devenit deja președinte: Evo Morales a fost președinte al Boliviei timp de aproape 14 ani, de la începutul anului 2006 până la sfârșitul anului 2019, fiind alungat din funcție doar printr-o lovitură de stat.

Așadar, există o altă cale, și una mult mai pașnică. Cu toate acestea, nu trebuie uitată distrugerea crudă a civilizațiilor americane de către Spania, sub pretextul creștinării. Din păcate, tristul capitol a fost închis de mult.

Dar împușcăturile și crimele din SUA nu s-au încheiat încă. Haosul criminal din Mexic este importat, el nu poate fi pus decât pe seama cererii mari de cocaină din SUA și a contrabandei profitabile.

Utilizarea ocazională a armelor de foc în Vestul Sălbatic și cucerirea a tot mai multe teritorii prin forța armelor nu s-au încheiat niciodată în SUA, nici măcar pe coasta Oceanului Pacific. Părți din Mexic și Canada au fost anexate, Alaska a fost cumpărată, Puerto Rico, Hawaii și alte insule au fost anexate. Nu se întrevede niciun sfârșit al expansiunii.

Până în prezent, SUA nu și-a găsit locul de drept pe glob. Acest lucru se bazează pe o eroare tipică de gândire: Schimbul dintre exterior și interior are loc în minte. Noi proiectăm exteriorul în noi înșine și ego-ul spre exterior și vedem exteriorul, adică lumea, ca pe o parte din noi înșine, la care credem că avem dreptul. În loc să ne categorisim pe noi înșine în lume, vrem să categorisim restul lumii în propriul cap și apoi în SUA, ceea ce nu poate reuși niciodată.

Nu are sens ca urmașii imigranților să cucerească țările din care au venit, de multe ori chiar au fugit, dar cel puțin vor să le domine și să le armonizeze, tot prin forța armelor, sub forma unor baze militare pe tot globul, cu excepția interiorului Asiei.

Dacă ar fi nevoie, capacitatea nucleară a SUA ar fi suficientă pentru a-i ucide pe toți asiaticii care li se opun. Astfel de gânduri există. Chiar și singurele două bombe nucleare folosite vreodată împotriva oamenilor au distrus două orașe asiatice fără niciun scop strategic. Iar mai târziu, ani de zile, oamenii au vorbit despre pericolul galben, adică despre chinezi. Apoi a venit războiul din Vietnam, în care au fost uciși 2,5 milioane de vietnamezi (de ambele părți) și 58.000 de americani.

Pentru că nu numai Rusia, ci și China, India și Pakistan au arme nucleare, niciun președinte american nu a avut curajul să folosească puterea nucleară. Dar ideea de superioritate globală este încă adânc înfiptă în mintea națiunii care a marginalizat popoarele din America de Nord acum 200 de ani.

Interiorul Asiei, care aparține unor țări precum Rusia, Kazahstan și China, a fost mult timp în centrul râvnei americane. În spatele acestui lucru se află două forțe până acum insurmontabile, sistemul financiar feudal și complexul militar-industrial, care combină puterea enormă a industriei de apărare, a companiilor furnizoare, a armatei și a dezvoltării militare. Ambele sisteme au scăpat în mare parte de sub controlul guvernului de la Washington, iar o a treia putere necontrolată s-a dezvoltat în sectoarele software (Microsoft) și internet (Google/Alphabet, Facebook).

Ceea ce au în comun toate cele trei puteri este un sentiment difuz de superioritate și dorința de a domina țările, oamenii și mass-media.

La un nivel psihologic ridicat, mass-media oferă impulsul pentru agresiune, pentru lupta cu arme, argumente, narațiuni, planuri militare și jocuri pe calculator, precum și, în mod tradițional, o mare cantitate de crime și violență în filmele de la Hollywood.

În plus, în ultimii ani a fost suprimată orice contraopiniune împotriva expansiunii și a excepționalismului SUA și împotriva răspândirii stilului său de viață somptuos: risipitor, nesăbuit, arogant, necontrolat și egoist. Persoana lui Donald Trump a întruchipat cel mai clar această aroganță.

În război, porunca ”să nu ucizi” este neutralizată de ordine și supunere. Cu toate acestea, există societăți în care un cuvânt drept poruncă nici măcar nu este necesar, deoarece impulsul de a ucide a fost de mult timp interiorizat, mai ales de bărbați. De îndată ce cineva se opune și rezistă, persoana, grupul, guvernul sau o întreagă populație este masacrat fără reținere.

Acumulările uriașe de arme de toate felurile, atât în complexul militar-industrial, cât și în mâini private, sunt o dovadă a dorinței de a lovi și ucide pentru un motiv neînsemnat. Cu toate acestea, SUA nu au fost niciodată atacate din exterior de când există. (Atacul de la Pearl Harbour a fost un atac asupra unui avanpost militar de lângă Hawaii, care nu făcea parte din SUA la momentul respectiv).

Cartea lui Rob Kenius ”Diavolul, războiul și pacea” are ca subtitlu: ”Radicalismul blând al logicii”.

Prezentarea cărții aici: https://kritlit.de/kob/tkuf.htm