Unii neoconservatori ajung încet-încet la realitatea din Ucraina

Premiul ”No Shit Analysis” din această săptămână îi revine lui Eugene B. Rumer pentru editorialul său din Wall Street Journal, ”It’s Time to End Magical Thinking About Russia’s Defeat”. I-au trebuit doar 22 de luni ca să își dea seama de asta. Poate că învață greu, dar dați-i credit, s-a trezit în sfârșit din lumea lui de vis și începe să înțeleagă că proiectul Ucrainei se învârte în toaletă.

Eugene B. Rumer este Senior Fellow la Institutul pentru Studii Strategice Naționale, Universitatea Națională de Apărare, Washington DC. Anterior, a lucrat la Departamentul de Stat, în cadrul personalului Consiliului Național de Securitate și la RAND.

În pofida pedigree-ului său, se străduiește să recunoască realitatea și încă simte nevoia să inventeze prostii. Iată un exemplu:

Putin are motive să creadă că timpul este de partea sa. Pe linia frontului, nu există indicii că Rusia pierde ceea ce a devenit un război de uzură. Economia rusă a fost zdruncinată, dar nu este în zdrențe. Controlul lui Putin asupra puterii a fost, în mod paradoxal, consolidat în urma rebeliunii eșuate a lui Evgheni Prigojin din iunie. Sprijinul popular pentru război rămâne solid, iar sprijinul elitelor pentru Putin nu s-a fracturat.

Da. Economia Rusiei este atât de lovită încât se îndreaptă spre o creștere de 4%, industria sa de apărare produce mai mult decât Europa și Statele Unite la un loc, produce drone noi și mai mortale, iar magazinele din întreaga Rusie sunt pline până la refuz. Dacă asta înseamnă ”lovituri”, dați-mi și mie.

Bietul Rumer nu poate admite că Rusia câștigă, motiv pentru care optează pentru fraza incomodă ”nu există indicii că Rusia pierde”. Nu. Dimpotrivă. O mulțime de indicii că Rusia câștigă. Sistemul de apărare antiaeriană al Moscovei a zădărnicit multiplele încercări nesăbuite ale Ucrainei de a provoca daune serioase asupra mijloacelor militare rusești, iar armata rusă este în curs de a ciopârți apărătorii ucraineni care încearcă să se agațe de Avdeeka.

Rumer se bucură de un moment de luciditate în acest paragraf:

Putin poate, de asemenea, să se uite cu satisfacție la dosarul său de politică externă. Investițiile sale în relații cheie au dat roade. China și India au oferit un sprijin important pentru economia rusă prin creșterea importurilor de petrol rusesc și de alte mărfuri. În loc să se îngrijoreze de piețele pierdute în Europa de Vest sau de reticența Beijingului de a ignora sancțiunile SUA și UE, Putin a decis că este mai avantajos pe termen scurt să devină pur și simplu partenerul junior al Chinei în domeniul economic. Mărfurile din China reprezintă aproape 50% din importurile rusești, iar companiile energetice de top din Rusia sunt acum dependente de vânzările către China.

Planul Occidentului de a-l răsturna pe Putin și de a împărți Rusia este în zdrențe. Iar Rumer recunoaște cu părere de rău acest lucru:

Putin nu simte nicio presiune pentru a pune capăt războiului și nici nu se îngrijorează de capacitatea sa de a-l susține mai mult sau mai puțin pe termen nelimitat. Pe măsură ce se apropie iarna, armata rusă a organizat propria ofensivă terestră limitată și cu siguranță va extinde atacurile cu rachete și drone asupra orașelor ucrainene, a centralelor electrice, a siturilor industriale și a altor infrastructuri critice.

La fel ca Wylie Coyote, lingându-și rănile după o altă încercare eșuată de a-l prinde pe Road Runner, Rumer răsfoiește cu frenezie cartea sa de planuri ACME în ideea de a găsi o soluție pentru a face față acelui ticălos de Putin. Soluția lui? Izolarea!!!

Dar acum este momentul să treacă la o strategie pe termen lung care să crească și să mențină presiunea asupra regimului ticălos de la Kremlin. Nu trebuie să ne facem iluzii că orice combinație posibilă de măsuri pe termen scurt va fi suficientă pentru a-l forța pe Putin să renunțe la războiul său.

Ceea ce liderii occidentali, în mod evident, nu au făcut este să se pună la nivelul publicului lor cu privire la natura durabilă a amenințării din partea unei Rusii revizioniste și încurajate. Ei s-au complăcut de prea multe ori în gândirea magică – mizând pe sancțiuni, pe o contraofensivă ucraineană de succes sau pe transferul de noi tipuri de arme pentru a forța Kremlinul să vină la masa negocierilor. Sau au sperat să îl vadă pe Putin răsturnat printr-o lovitură de palat.

Săracul Eugene. Cu siguranță nu este un gânditor original și nici profund. El recomandă următorul curs de acțiune:

O politică de izolare ar însemna astăzi continuarea sancțiunilor occidentale, blocarea diplomatică a Rusiei, împiedicarea Kremlinului de a se amesteca în politica noastră internă și consolidarea capacităților de descurajare și apărare ale NATO, inclusiv reinvestirea susținută a SUA și a Europei în baza noastră industrială de apărare. Aceasta ar însemna, de asemenea, atenuarea tuturor pagubelor – diplomatice, informaționale, militare și economice – provocate de războiul lui Putin.

Acest articol este un exemplu de schizofrenie din partea unui membru al clasei brahmanilor politicii externe. Chiar dacă a recunoscut undeva mai sus că politica externă a lui Putin aduce mulți noi prieteni, nu doar China, ci și țările din Sudul Global, Rumer se agață în continuare de fantezia că Occidentul poate ”izola” Rusia. Presupun că el manifestă definiția nebuniei – să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți la un rezultat diferit.

Rumer este un prim exemplu al rahatului care îi infectează pe guru politicii externe de la Washington atunci când scrie:

Rusia lui Putin are prea puțin din puterea dură sau din atracția ideologică care a făcut ca Uniunea Sovietică să fie atât de influentă în diverse părți ale lumii.

Cum? Rusia a desfășurat submarine nucleare mai capabile și mai avansate decât a avut vreodată Uniunea Sovietică. Rusia a pus pe teren două rachete hipersonice, în timp ce Statele Unite încă se chinuie să producă una. Sistemele de apărare antiaeriană ale Rusiei depășesc tot ceea ce poate oferi Occidentul. Rusia este singura națiune industrială majoră care a devenit autosuficientă în ceea ce privește energia și mineralele de pământuri rare. Iar Rusia își produce acum propriile flote de avioane de linie comerciale. Ah, da, era să uit. Programul spațial al Rusiei este mai bun și mai robust decât cel al Statelor Unite.

Mi-ar plăcea să văd un sondaj printre demnitarii străini care să îi întrebe: cu ce metrou ați merge după ora 22:00 – cu cel din New York sau cu cel din Moscova? A fost o vreme când realizările economice occidentale le depășeau pe cele ale sovieticilor, dar Rusia nu este Uniunea Sovietică. De asemenea, merită remarcat faptul că chinezii nu au fost nevoiți să-i ceară lui Putin să curețe fecalele umane de pe străzile Moscovei înainte de a-l trimite pe Xi la o întâlnire cu Vladimir. Nu. Asta a fost la San Francisco.

Rumer și cei de teapa lui sunt încă blocați în doctrina Kissinger care afirmă că singurul mod în care Statele Unite pot fi câinele de top este să joace Rusia împotriva Chinei. Mult noroc cu asta. Acești indivizi încă refuză să recunoască faptul că ”ordinea bazată pe reguli” controlată de SUA, creată în urma celui de-al Doilea Război Mondial, este pe moarte. Apare o nouă realitate geopolitică și nu există nicio garanție că Statele Unite vor putea pretinde că rămân colosul de altădată.

Clasa politică din Statele Unite pare a fi blocată într-o iluzie autodistructivă, conform căreia Rusia este încă un stat comunist pornit să domine lumea. Orice politician care sugerează alternativa, adică faptul că trebuie să tratăm Rusia de la egal la egal și că ar trebui să încetăm să-l mai tratăm pe Putin și guvernul său ca pe un inamic, va fi imediat catalogat drept apologet al lui Putin și ostracizat. Iată adevărul crud – elita politică din ambele partide folosește Rusia ca scuză pentru a se angaja în aceleași practici care au fost piatra de temelie a politicilor sovietice în timpul Războiului Rece. Statele Unite sunt cele care îi închid pe dizidenții politici. Guvernul Statelor Unite este cel care colaborează cu companiile de social media pentru a înăbuși disidența împotriva clasei conducătoare.

Nu din vina Rusiei copiii de culoare din școlile din centrul orașului ”absolvă” liceul fără să știe să citească sau să facă algebră. Nu este vina Rusiei că granița sudică a Americii este larg deschisă și invadată de milioane de imigranți ilegali. Nu este vina Rusiei că multe dintre cele mai mari orașe americane sunt devastate de dependența de narcotice, violență și activități criminale. Privește-te în oglindă, America. Curăță-te. Atunci, poate, vei avea autoritatea morală de a da lecții altor națiuni despre drepturile omului și libertate. Dar America, așa cum se prezintă acum, este o țară fracturată și nu dă semne că se va îndrepta.