Uniunea Europeană continuă să importe gaze rusești prin conducta Drujba

Una dintre ciudățeniile războiului din Ucraina este legată de exportul energiei din Rusia către Europa. Dacă în cazul petrolului, Moscova a găsit căi ocolitoare, în special prin intermediul Indiei și Arabiei Saudite, gazul metan nu a putut fi vândut decât prin aceleași conducte.

Înainte de izbucnirea războiului, capacitatea de export a Rusiei către Europa era de circa 175 miliarde metric cubi de gaz anual, cu posibilitatea de majorare până la 200 miliarde în cazul exploatării conductei NordStream 2. N-a mai fost cazul. Așadar, au rămas NordStream 1 (55 mld), Yamal (33 mld), Drujba (40 mld), TurkStream (32mld) și BlueStream (16 mld), cu precizarea că ultima conductă se oprește undeva în Turcia.

Cum știm, NordStream a fost scoasă din funcțiune cel mai probabil la inițiativa Casei Albe, iar țările Uniunii Europene (cu excepția Ungariei) s-au jurat că nu mai cumpără gaz rusesc, la cererea expresă a Kievului. Ar fi însemnat, nu-i așa, să contribuie la mașinăria de război a Kremlinului. De altfel, dinamitarea NordStream a venit și în întâmpinarea dorinței Ucrainei, care a văzut în proiectul ruso-german o modalitate simplă și transparentă de a ocoli taxele de tranzit cerute de Kiev.

Așadar, teoretic Rusia ar trebui acum să exporte maxim 46 de miliarde metri cubi anual, în special către Turcia și alte țări din afara UE. Adică mai puțin de o treime din capacitatea maximă. Practic, însă, conducta Drujba funcționează la capacitate maximă, în timp ce Yamal a fost închisă în mai 2022, după ce guvernul de la Varșovia a decis să naționalizeze participația rusă la firma care administra segmentul polonez de 680 kilometri de conductă.

Faptul că în afară de Ungaria există și alte țări in Uniunea Europeană care continuă să primească gaze rusești prin Drujba (chiar și după 12 rânduri de sancțiuni dure dictate de Bruxelles) a fost confirmat de directorul Gazprom, Alexey Miller. ”Moleculele din conducta principală de gaz nu au culoare națională. Gazprom are un contract pentru a livra gaz în Europa către un hub austriac, de unde merge către alte țări din UE, precum și către țări din sud-estul Europei. Bineînțeles, gazul rusesc este prezent pe piața europeană în cantități mari. Și aș dori să subliniez încă o dată că și în acele țări care declară că nu există gaz rusesc pe piața lor internă. Nu este adevărat”, a precizat șeful Gazprom, potrivit agenției TASS.

Eventualii bani pe care compania ucraineană Naftogaz i-ar primi de la Gazprom în schimbul tranzitării prin conducta Drujba nu ar trebui să justifice funcționarea acesteia, care alimentează cu miliarde de dolari ”mașinăria de război” rusească. Practic, regimul Zelensky continuă să mențină fluxul de gaze către Uniunea Europeană (și implicit de bani către Moscova), în timp ce le cere europenilor, cu vehemență, să întrerupă orice relații comerciale cu Rusia. O atitudine ipocrită și cel puțin ciudată.

Compania ucraineană Naftogaz pretinde că abia din 2025 va înceta orice relații cu Gazprom în legătură cu conducta Drujba. ”Susținerea Rusiei prin achiziționarea de gaze rusești în timpul războiului este absurdă”, au declarat reprezentanți ai Naftogaz pentru Euronews. O susținere nu atât de absurdă încât să întrerupă contractul înainte de 2025, mai ales la cum merge contraofensiva.

Cu alte cuvinte, Austria și Ungaria, doi dintre principalii beneficiari ai gazului rusesc, vor trebui să găsească o soluție alternativă. Austriecii spun că ar putea să preia ei contractul de la Naftogaz și să administreze tranzitul prin Ucraina până în 2027, când ar urma să importe gaze din Germania printr-o conductă aflată în stadiu de proiect.

Până în prezent, puține țări exportatoare au refuzat să vândă petrol sau gaze unor inamici politici. Iar Rusia nu pare a fi din categoria menționată. Sancțiunile rămân, în cele din urmă, o glumă proastă pentru naivi.