O analiză de Mohamad Hasan Sweidan pentru revista The Cradle

Războiul Israelului în Gaza pare să se transforme într-un conflict regional în Asia de Vest, principala sursă de petrol și gaze a Europei de când a fost întreruptă aprovizionarea cu Rusia. Orice conflagrație regională va duce la creșterea prețurilor la energie, în special atunci când conflictul se va propaga în cursurile de apă din Golful Persic.

În urma izbucnirii conflictului din Ucraina, în urmă cu aproape doi ani, europenii au impus un embargo limitat asupra Rusiei, care deține șase la sută din rezervele mondiale de petrol și un procent semnificativ de 24 la sută din rezervele globale de gaze.

Această decizie strategică a forțat Europa să caute în grabă surse alternative de energie, inclusiv în Asia de Vest și în Africa de Nord, regiuni care conțin împreună aproximativ 57% din rezervele mondiale de petrol și 41% din rezervele mondiale dovedite de gaz.

Înlocuirea gazului natural rusesc cu alte importuri de gaze, mai scumpe și mai problematice din punct de vedere logistic, a avut un cost ridicat pentru europeni. Dar astăzi, chiar și aceste surse secundare de energie pot fi serios periclitate dacă bombardamentele nediscriminatorii ale Israelului asupra palestinienilor din Gaza escaladează și mai mult și implică alte țări din regiunea bogată în energie.

Energia în Asia de Vest și Africa de Nord

Asia de Vest și Africa de Nord sunt de mult timp actori esențiali pe scena energetică mondială. Conform datelor publicate de Agenția Internațională pentru Energie în 2022, această regiune a reprezentat aproximativ 50% din exporturile mondiale de petrol și 15% din exporturile de gaze naturale.

În consecință, atunci când Uniunea Europeană a decis să își reducă dependența de gazul rusesc, a considerat producătorii din Asia de Vest și Africa de Nord ca fiind potențiali salvatori în satisfacerea nevoilor energetice ale continentului.

În 2021, Arabia Saudită (14,5% din exporturile globale de petrol), Irak (7,57%), Emiratele Arabe Unite (6,15%) și Kuweit (4,21%) au apărut ca fiind cei mai importanți exportatori de petrol din regiunea Asia de Vest și Africa de Nord. În ceea ce privește exporturile de gaze naturale în 2022, printre principalii jucători se numără Qatar (136,3 BCM/an), Algeria (38,4 BCM/an), Iran (17,7 BCM/an), Oman (11 BCM/an) și Egipt (8,9 BCM/an).

Conflictul din Ucraina a dus la o creștere cu 2% a consumului de petrol în Europa, comparativ cu consumul din perioada antebelică. Datele privind importurile de petrol ale UE în al doilea trimestru al anului 2023 au arătat că Arabia Saudită, Libia, Irak și Algeria au fost principalele țări exportatoare de petrol către Uniunea Europeană, furnizând împreună peste un sfert din necesarul de petrol al Uniunii.

În schimb, consumul de gaze în Europa a scăzut cu 15% în aceeași perioadă. Cifrele privind importurile de gaze ale UE în al doilea trimestru al anului 2023 au arătat că Algeria, Qatar, Oman, Libia, Turcia și Egipt au fost principalii furnizori de gaze pentru UE, fie sub formă lichidă, fie prin conducte. Împreună, aceste țări reprezentau mai mult de o treime din necesarul de gaze al Uniunii.

Vulnerabilitatea Europei în fața unui război în Asia de Vest

Din punct de vedere istoric, orice tensiune sau război semnificativ în Asia de Vest are un impact asupra piețelor energetice prin reducerea ofertei regionale de petrol și creșterea prețurilor globale ale energiei. În 2019, de exemplu, când forțele conduse de Ansarallah din Yemen au vizat instalațiile Aramco din Arabia Saudită, exporturile de petrol saudite s-au prăbușit cu aproape 5,7 milioane de barili pe zi.

În urma Operațiunii Flood Al-Aqsa al rezistenței palestiniene asupra Israelului, pe 7 octombrie, prețurile gazelor naturale în Europa au crescut cu 35%. Creșterea a fost atribuită închiderii, din motive de securitate, a unui câmp de gaze în largul coastelor palestiniene ocupate și exploziei unei conducte în Marea Baltică. Pe scurt, conflictul ucrainean și războiul din Palestina au intrat în coliziune, având ca rezultat efecte negative asupra prețurilor energiei în Europa.

În urma Operațiunii Al-Aqsa, Banca Mondială a realizat un studiu de analiză a riscurilor geopolitice pentru a evalua impactul acestui conflict Palestina-Israel asupra prețurilor globale ale petrolului. Studiul a clasificat escaladarea tensiunilor în trei niveluri: mic, mediu și mare.

Într-un scenariu de ”tensiune mică”, similar războiului din 2011 din Libia, Banca Mondială estimează o reducere a ofertei globale de petrol de 0,5 până la 2 milioane de barili pe zi, ceea ce duce la o creștere inițială a prețului petrolului de 3 la sută până la 13 la sută – între 93 și 102 dolari pe baril.

Într-un scenariu de ”tensiune medie”, asemănător cu războiul din Irak din 2003, Banca Mondială anticipează o contracție a ofertei globale de petrol de 3 până la 5 milioane de barili pe zi, ceea ce declanșează o creștere inițială a prețului petrolului de 21 până la 35%, sau costuri cuprinse între 109 și 121 de dolari pe baril.

În sfârșit, într-un scenariu de ”înaltă tensiune”, care seamănă, de exemplu, cu embargoul petrolier arab din 1973, Banca Mondială prevede o reducere a ofertei globale de petrol de 6 până la 8 milioane de barili pe zi, ceea ce ar duce la o escaladare inițială a prețului petrolului de 56% până la 75%, cu costuri care ar urca vertiginos până la 140-157 de dolari pe baril.

O astfel de creștere a prețului petrolului ar însemna un dezastru pentru Europa, care se confruntă deja cu povara achiziționării de surse de energie la prețuri umflate în ideea de a compensa reducerea importurilor din Rusia.

Deși studiul nu a analizat impactul escaladării tensiunilor asupra prețurilor la gazele naturale în Asia de Vest, acesta a subliniat natura interconectată a surselor de energie. Pe măsură ce rezervele de petrol scad, efectul de propagare se extinde la alte surse de energie, prețurile la gaze naturale fiind afectate în mod special.

Schimbarea dependenței de gaz

Europa se evidențiază ca fiind continentul cel mai susceptibil de a asista la o creștere semnificativă a prețurilor la gaze, din cauza renunțării la gazele rusești prin gazoducte, ceea ce duce la o dependență mult mai mare de gazele naturale lichefiate (GNL) transportate de SUA.

Pe lângă repercusiunile imediate ale escaladării tensiunilor și ale războiului regional iminent care determină creșterea prețurilor la petrol și gaze la nivel mondial, Europa se confruntă cu o multitudine de alți factori care ar putea influența profund exporturile de energie din lumea arabă.

Un conflict regional la scară largă care să implice țările din Axa Rezistenței, precum Iran, Yemen, Irak, Siria și Liban, ar putea avea consecințe grave. Aceste țări, care au toate acces la mări și strâmtori, ar putea perturba rutele comerciale către Europa, inclusiv circulația petrolului și a gazelor lichefiate.

Strâmtoarea Ormuz, situată între Oman și Iran, are o importanță imensă ca principal coridor energetic al lumii, peste o cincime din aprovizionarea globală cu petrol și o treime din aprovizionarea totală cu GNL trecând prin ea.

Principalele țări exportatoare de petrol, inclusiv Arabia Saudită, Iran, Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Irak, se bazează pe ruta prin Ormuz. În plus, Qatar, cel mai mare exportator de GNL la nivel mondial, își expediază majoritatea exporturilor de GNL prin această strâmtoare. Având în vedere că aproximativ 20% din fluxurile globale de GNL traversează anual strâmtoarea, orice închidere a acesteia de către Iran sau aliații săi ar putea avea un impact grav asupra aprovizionării cu petrol și gaze a Europei.

În timp ce Palestina sângerează, Europa va simți durerea

Un alt scenariu potențial implică închiderea strâmtorii Bab al-Mandab, pasajul strategic care trece prin Yemen și acționează ca un pivot pe ruta comercială maritimă care leagă Mediterana de Oceanul Indian prin Marea Roșie și Canalul Suez.

Majoritatea exporturilor de GNL din Golful Persic navighează pe această rută, iar în 2017 aproape 9% din totalul petrolului și al produselor rafinate transportate pe mare au trecut prin această strâmtoare, mai mult de jumătate fiind destinate Europei. O închidere a strâmtorii Bab al-Mandab ar putea forța petrolierele din Golful Persic să se devieze în jurul vârfului sudic al Africii, ceea ce ar duce la creșterea timpilor de tranzit și a costurilor de transport maritim.

Europa ar fi lăsată în fața unei alegeri dificile: să accepte prețuri exorbitante pentru un flux continuu de petrol și gaze care provoacă tensiuni economice grave – sau să își reconsidere poziția față de gazul rusesc, ceea ce va fi privit la nivel internațional ca un regres umilitor.

Inițial, UE s-a orientat către Asia de Vest pentru a compensa reducerea aprovizionării cu gaz rusesc, chiar dacă aceasta însemna costuri mai mari. Perspectiva din ce în ce mai mare ca războiul din Palestina să se transforme într-un conflict la nivelul întregii regiuni aruncă acum îndoieli serioase asupra fiabilității livrărilor de petrol și gaze din Asia de Vest către Europa. Orice escaladare a conflictului va duce probabil la o creștere vertiginoasă a prețurilor la energie și va da o lovitură devastatoare sectoarelor cheie ale economiilor europene, în special Germaniei.

Anticipând criza iminentă, cancelarul german Olaf Scholz a început în mod discret să caute surse alternative de energie: chiar săptămâna trecută, a vizitat Ghana și Nigeria în speranța de a găsi noi surse de energie pentru Europa.

Pe măsură ce Israelul își intensifică bombardamentele asupra Gaza cu arme americane și europene, riscă să apară noi fronturi de luptă deschise de elemente mai sofisticate din punct de vedere militar ale Axei de rezistență din regiune, amenințând escaladări masive în întreaga Asie de Vest și putând arunca Europa într-o prăpastie economică.

Zilele în care Europa se bucura de o prosperitate continuă în timp ce Asia de Vest suferă consecințele politicilor vest-israeliene au apus de mult. Axa Rezistenței – împreună cu influența crescândă a puterilor multipolare precum Rusia și China – deține acum capacitățile și opțiunile care ar putea contesta axa occidentală, de la Washington la Bruxelles și Tel Aviv, și ar putea remodela în mod fundamental piața energetică globală așa cum o cunoaștem.