Un comentariu de Rüdiger Rauls (Germania)

Băncile centrale occidentale duc o luptă defensivă împotriva criptomonedelor și a yuanului digital. Acestea subminează supremația anterioară a Occidentului politic în sistemul financiar. De ce a devenit Occidentul atât de defensiv încât acum trebuie să lase alte forțe să îi impună legea?

Cine vine prea târziu

În ianuarie 2021, Augustin Carstens, șeful Băncii Reglementelor Internaționale (BRI) – banca centrală a băncilor centrale – era încă de părere că beneficiile euro digital pentru consumatori se dovedeau a fi ”limitate” (1). El putea admite o aplicativitate semnificativă doar ca mijloc de plată ”pentru bănci și companii” (2).

Adevărul era atunci, ca și acum, că rețeaua bancară din Europa este bine dezvoltată pentru furnizarea de numerar, iar bancomatele permit retrageri non-stop. La jumătatea anului 2020, chiar și băncile comerciale își puneau încă întrebarea ”de ce are nevoie consumatorul obișnuit de un euro digital în vremuri de transferuri în timp real și plăți cu cardul fără contact” (3).

În plus, din ce în ce mai mulți oameni foloseau serviciile bancare online, ceea ce făcea ca numerarul și mersul la bancă să pară aproape complet superfluu.

Astfel, argumentele celor în favoarea monedei euro digitale, care ar permite tranzacții mai rapide și mai ieftine, au părut la fel de fragile ca și argumentul unei mai mari securități împotriva falimentelor bancare. La urma urmei, depozitele bancare în valoare de până la 100.000 de euro erau deja protejate împotriva falimentului prin sistemul de garantare a depozitelor bancare. Până atunci, BCE însăși nu fusese deosebit de pasionată de introducerea unui euro digital. Până la jumătatea anului 2020, BRI încă mai trebuia să ”îndemne băncile centrale aproape lunar să adopte inovațiile și provocările digitale” (4).

Fundamentele politicii monetare occidentale fuseseră zdruncinate – fără să fie observate – de dezvoltarea tehnologiei blockchain. Noi instrumente financiare, precum criptomonedele, dintre care cea mai cunoscută este Bitcoin (5), au fost create pe baza acestei tehnologii. În plus, planurile lui Mark Zuckerberg de a introduce o monedă digitală privată, Libra, au pus sub presiune băncile centrale. În versiunea sa inițială, Libra, în special, nu ar mai fi fost supusă reglementării băncilor centrale naționale. Datorită rețelei de socializare Facebook, cu sutele sale de milioane de utilizatori, această monedă privată ar fi putut obține o recunoaștere globală. Drept urmare, Comisia Europeană a ajuns la concluzia că ”euro digital este indispensabil. Fără un euro digital, monedele digitale ale altor țări sau criptomonedele private s-ar răspândi în Europa și ar împinge înapoi rolul euro” (6). Prin urmare, nu este vorba de nimic mai puțin decât de apărarea împotriva amenințărilor la adresa ”autoafirmării politicii monetare oficiale” (7).

Supremația puterii financiare occidentale, în special cea a dolarului, care a dominat piețele timp de decenii, precum și cea a euro ca a doua cea mai puternică monedă de rezervă, amenința să se clatine. Cât de importantă este introducerea monedei digitale europene pentru actorii occidentali o arată faptul că până și directorul general al Fondului Monetar Internațional (FMI), Kristalina Georgieva, a sprijinit viitoarea decizie privind introducerea ei în octombrie 2023: ”Zona euro nu trebuie să rămână în urma altor țări cu planurile sale” (8).

Ea se referea în mod tacit la Rusia și China în special.

China își ia zborul

Avansul tot mai mare al Chinei și al Rusiei în domeniul monedelor digitale și consolidarea cooperării dintre ele, dar și cu alte țări – în special cele sancționate – a determinat băncile centrale occidentale să se străduiască febril să le ajungă din urmă.

China și Rusia nu sunt menționate în mod explicit ca fiind cele mai mari amenințări. Cu toate acestea, criptomonedele, considerate anterior ca fiind sub presiune, au devenit recent mai puțin importante. Din cauza declinului brusc al prețului său, Bitcoin și-a pierdut o mare parte din atractivitatea pentru investitori. Chiar și Libra, care fusese prezentată de Facebook ca un alt cadou pentru umanitate, și-a arătat limitele în ciocnirea cu băncile centrale și legiuitorii. Planul lui Zuckerberg a fost abandonat fără nici un murmur. Provocările reprezentate de yuanul digital au crescut. Moneda chineză este folosită din ce în ce mai mult în comerțul global și, prin urmare, contestă dominația monedelor de rezervă occidentale. Potrivit datelor sistemului SWIFT, a depășit pentru prima dată euro în domeniul finanțării comerțului. În ceea ce privește valoarea, ”5,8% din totalul finanțărilor comerciale transferate prin intermediul rețelei au fost decontate în yuani. Pe de altă parte, euro a reprezentat 5,43% în septembrie” (9).

Iar cifrele de mai sus sunt doar decontările din cadrul SWIFT. În timp ce Occidentul nu era familiarizat cu Bitcoin și blockchain datorită sistemului său bancar foarte dezvoltat, China a recunoscut și a exploatat rapid avantajele acestei tehnologii avansate. Au apărut produse și aplicații financiare care au oferit o modalitate rentabilă de a extinde sistemul bancar și de creditare. Chiar și în cele mai îndepărtate zone ale Chinei, bunurile și tranzacțiile bancare puteau fi acum procesate în acest mod, fără a fi nevoie ca băncile să fie localizate acolo.

Conexiunea la sistemul financiar chinez a contribuit semnificativ la dezvoltarea zonelor rurale și a economiilor acestora. A fost cea mai urgentă sarcină pentru China. Yuanul digital nu a fost lansat pentru a concura cu Occidentul, ci cu scopul de a-și dezvolta propriul sistem financiar și potențialul economic.

Rivalitatea și decuplarea sistemului

Oricum ați numi-o – dezizolarea, decuplarea, diversificarea lanțurilor de aprovizionare sau alți termeni similari cu sonoritate inofensivă – cu siguranță că SUA regretă de mult timp greșeala politică de a fi făcut Republica Populară puternică din punct de vedere economic. Nu a fost la mijloc un gest de caritate pentru China, ci interesul propriei economii. De fapt, China a fost concepută doar ca un banc de lucru occidental pentru aprovizionarea pieței mondiale.

Țara și-a asumat inițial acest rol. Ea dorea să își sprijine economia subdezvoltată și să ridice nivelul de trai al populației. Țara a reușit să o facă mai bine decât se aștepta Occidentul. Și nu numai atât. China se dezvoltă rapid și depășește din punct de vedere economic Occidentul politic. Fără Republica Populară, nimic nu ar funcționa în lumea occidentală. Iar acolo unde se fac încercări de decuplare, totul devine mai scump.

O altă așteptare a Occidentului nu a fost, de asemenea, îndeplinită. Dacă China nu putea fi menținută la nivelul unei colonii care să presteze muncă de jos ca bancă de lucru a lumii, atunci ar trebui să devină cel puțin o economie de piață bazată pe modelul occidental. China a permis capitalismul, dar Partidul Comunist, cu cele o sută de milioane de membri ai săi, și-a păstrat rolul principal în societatea chineză.

Ca urmare, marile întreprinderi de stat au continuat să domine economia chineză, iar acestea nu sunt nici pe departe atât de înapoiate pe cât ne-ar face să credem imaginea indusă de occident despre socialism.

”Majoritatea brevetelor din China sunt solicitate de întreprinderi care fie aparțin statului, fie depind de instrucțiunile acestuia” (10).

Țara devine nu doar un rival economic, ci din ce în ce mai mult și unul tehnologic. Nici acest lucru nu era prevăzut în scenariu.

Acum, Occidentul încearcă să inverseze evoluția. Ei vor să limiteze China și să împiedice dezvoltarea sa economică, chiar cu prețul de a-și prejudicia propria economie. Situația politică dintre China și SUA a devenit din ce în ce mai tensionată în ultimii ani. Odată cu președintele american Donald Trump, amenințările au început să se materializeze. Au fost impuse tarife vamale, companii chinezești precum Huawei și ZTE au fost excluse de la comenzile occidentale, iar altele au fost suspendate de la tranzacționarea pe bursele americane.

Se presupune că chinezii și-au dat seama la scurt timp că vor trebui să se pregătească pentru o intensificare a confruntării, chiar dacă vor continua să încerce să ajungă la un acord comercial cu SUA. Deși nu erau încă direct afectați, ei nu au omis să realizeze că Occidentul politic atacă din ce în ce mai mult cu sancțiuni.

În 2014, după lovitura de stat din Ucraina și anexarea Crimeei de către Rusia, când Putin a fost amenințat în mod deschis cu excluderea din sistemul SWIFT pentru prima dată, China a văzut la rându-i pericolul pentru ea însăși și s-a pregătit în consevință. Una dintre măsurile pregătitoare a fost creșterea cercetării și a investițiilor în digitalizarea yuanului ca o garanție a menținerii independenței și invulnerabilității financiare.

Jocurile Olimpice de iarnă din 2022 au fost efectul Sputnik chinezesc. Pentru prima dată, succesul țării în ceea ce privește digitalizarea monedei sale a fost prezentat publicului mondial. Yuanul digital a fost primul instrument financiar tangibil care a trecut peste monitorizarea fluxurilor comerciale de către sistemul occidental SWIFT. Sabia ascuțită a sancțiunilor occidentale a început să devină mai tăioasă.

Dar asta nu este tot. Yuanul digital poate fi considerat, de asemenea, ca un proiect pentru alte monede care să ocolească sancțiunile și să înlocuiască dolarul. Din ce în ce mai multe țări își dezvoltă propriile monede digitale și le leagă de China și Rusia. Asta înseamnă că digitalizarea monedelor vine din China și Rusia și stimulează progresul altor țări.

Fenomenul se datorează faptului că Occidentul politic nu are încă nicio ofertă de monede digitale. Ele nu au fost încă stabilite, în timp ce în Rusia și China proiectul avansează și, odată cu el, dezvoltarea economiei prin intermediul acestor sisteme moderne. Occidentul politic se vede acum obligat să ia astfel de măsuri dacă nu vrea să rămână în urmă în ce privește monedele digitale.

În practică, dezvoltarea monedelor digitale îi aduce puține avantaje. Mai degrabă dezavantaje. Spre deosebire de Rusia și China, țările occidentale dispun de mult timp de un sistem bancar și financiar convențional bine dezvoltat, deși cu costurile aferente pentru personal și clădiri. Digitalizarea aduce acum costuri suplimentare pentru un alt sistem de plăți, care nu ar fi fost cu adevărat necesar având în vedere infrastructura financiară existentă.

Există, de asemenea, tensiuni sociale. Avantajele acestui nou sistem sunt dificil de comunicat băncilor comerciale și cetățenilor. Băncile din Occident văd moneda digitală ca pe o concurență făcută propriului lor model de afaceri (11). Iar neîncrederea multor cetățeni (12) tinde să crească, întrucât nici ei nu reușesc să vadă avantajele unei monede digitale. În schimb, după experiențele trăite în urma crizei financiare, mulți suspectează că intențiile din spatele ei sunt mai degrabă opace și nu corespund intereselor lor.

Surse și comentarii:

(1) Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) din 20 ianuarie 2021: Un euro digital peste cinci ani.

(2) ibid.

(3) FAZ din 25/06/2020: Bănci centrale digitale

(4) ibid.

(5) Analiză politică/2021/01/06/schone-neue-bitcoin-welt/.

(6 FAZ din 17.06.23: Euro digital devine concret

(7) ibid.

(8) ibid.

(9) https://deutsche-wirtschafts-nachrichten.de/706281/yuan-ueberholt-euro-bei-globalen-handelstransaktionen

(10) FAZ din 20.10.2023: China recuperează rapid decalajul

(11) Analiză politică /2023/10/26/digital-euro-doomed/

(12) Analiză politică 2023/11/01/the-digital-euro-is-coming/