Jocul nervilor

Există un aspect pe care puțini îl conștientizează. Rusia este o țară imensă, cu o suprafață de peste 17 milioane kilometri pătrați, ușor mărită după februarie 2022. Reprezintă echivalentul a 11% din suprafața totală a planetei locuite, de 149 milioane kilometri pătrați.

Orice fel de politică globalistă, fie că ne referim la energia verde, migrație, încălzirea climatică și celelalte puncte din Agenda 2030, trebuie musai să ia în considerare o țară ca Rusia. Planeta nu poate fi ”salvată” doar în proporție de 89%. Iar dacă adaugăm și alte state indisciplinate din blocul BRICS+, procentul se modifică simțitor în defavoarea occidentului colectiv.

Așadar, elitele lui Schwab au două posibilități pentru a-și duce planul mai departe: fie distrug Rusia (chiar și printr-o ipotetică lovitură de stat), fie încearcă să ajungă la un consens cu administrația Putin. Cale de mijloc nu există.

Privind realist, putem exclude din start prima variantă. Vestul este lipsit de mijloacele necesare pentru a produce înfrângerea Rusiei. Se vede de la foarte mare distanță, a devenit aproape o axiomă. Așadar, globaliștii de la Davos, în ciuda spiritului războinic manifestat plenar, conștientizează că, mai devreme sau mai târziu, vor trebui să-i întindă o mână lui Putin. Cu cât mai devreme, cu atât mai puțini morți în Ucraina.

Întrebarea este dacă Putin și elita naționalistă de la Moscova vor accepta condițiile puse pe masa de negocieri de Joe Biden, generalii și mogulii din umbră. Sau, mai bine zis, dacă Putin va reuși, împreună cu Xi Jinping, să modeleze Noua Ordine Mondială după criteriile enunțate recent, destul de clar, la Clubul Internațional de Discuții Valdai.

Am publicat întregul discurs al președintelui rus. Ceea ce rezultă, în rezumat, este că Rusia ar dori o colaborare internațională ”reciproc avantajoasă”, în care statele mai mici să nu fie abuzate de marile puteri. Cu alte cuvinte, comerțul să funcționeze în mod liber, natural, fără presiuni, amenințări și intervenții în forță din partea unor alianțe militare gen NATO. De asemenea, Moscova respinge uniformizarea propusă de elitele de la Davos, punând accent pe păstrarea identității, a tradițiilor și a suveranității statelor lumii.

Evident, propunerile lui Putin se bat cap în cap cu ideologia lui Schwab. Occidentul conștientizează că are un mare handicap în raport cu China/India (forță de muncă ieftină) și Rusia (resurse ieftine), handicap ce nu va putea fi vreodată recuperat fără sutele de baze NATO împânzite pe tot globul. Și fără sutele de miliarde de dolari investite în avioane, rachete, tancuri. Libera competiție economică între Vest și Est devine, practic, imposibilă.

Vladimir Putin așteaptă ca Vestul să revină la sentimente mai bune. Dovadă propunerea făcută Germaniei de a relua furnizarea de gaze prin conducta NordStream rămasă intactă. Dovadă și tonul folosit la forumul de la Soci, extrem de reținut în condițiile în care zeci de mii de ruși au murit și mor în continuare pe front. Președintele Rusiei (spre deosebire de Medvedev) a evitat să-i eticheteze pe Schwab sau pe Biden, deși cei doi ar fi meritat-o din plin. Știrea rostogolită pe rețelele sociale potrivit căreia Putin ar fi spus că Schwab este un ”terorist globalist care ține omenirea ostatică” s-a dovedit a fi un fake.

Așadar, Kremlinul așteaptă un prim semn de bunăvoință din partea Occidentului, eventual înainte de a fi prea târziu pentru economia Europei în primul rând.