Putin: ”Lumea devine din ce în ce mai diversă și nu mai poate fi pictată cu aceeași pensulă”

Președintele rus participat la cea de-a 20-a reuniune a Clubului Internațional de Discuții Valdai, cu tema ”Multipolaritatea echitabilă: Cum să asigurăm securitatea și dezvoltarea pentru toată lumea”. Citiți mai jos textul integral al discursului lui Putin:

”Mă bucur să vă urez bun venit la Sochi la reuniunea aniversară a Clubului Internațional de Discuții Valdai. Moderatorul a menționat deja că aceasta este cea de-a 20-a reuniune anuală.

În conformitate cu tradițiile sale, forumul nostru, sau ar trebui să spun forumul dumneavoastră, a reunit lideri politici și cercetători, experți și activiști ai societății civile din multe țări din întreaga lume, reafirmându-și încă o dată statutul înalt de platformă intelectuală relevantă. Dezbaterile de la Valdai reflectă invariabil cele mai importante procese politice globale din secolul XXI în integralitatea și complexitatea lor. Sunt convins că acest lucru se va întâmpla și astăzi, așa cum probabil că s-a întâmplat și în zilele precedente, când ați dezbătut împreună. De asemenea, așa va rămâne și în continuare, deoarece obiectivul nostru este, în esență, de a construi o lume nouă. Și tocmai în aceste etape decisive aveți, stimați colegi, un rol extrem de important de jucat și o responsabilitate specială în calitate de intelectuali.

De-a lungul anilor de activitate a clubului, atât Rusia, cât și lumea au fost martorele unor schimbări colosale, drastice și chiar dramatice. Douăzeci de ani nu este o perioadă lungă după standardele istorice, dar în epocile în care întreaga ordine mondială se prăbușește, timpul pare să se micșoreze.

Cred că veți fi de acord că în ultimii 20 de ani au avut loc mai multe evenimente decât pe parcursul a zeci de ani în unele perioade istorice anterioare, iar schimbările majore au fost cele care au dictat transformarea fundamentală a principiilor înseși ale relațiilor internaționale.

La începutul secolului XXI, toată lumea spera că statele și popoarele au învățat lecțiile confruntărilor militare și ideologice costisitoare și distructive din secolul precedent, au văzut nocivitatea acestora, precum și fragilitatea și interconectarea planetei noastre și au înțeles că problemele globale ale umanității necesită acțiuni comune și căutarea de soluții colective, în timp ce egoismul, aroganța și nepăsarea față de provocările reale vor duce inevitabil la o fundătură. La fel ca încercările țărilor mai puternice de a-și impune opiniile și interesele asupra tuturor celorlalți. Acest lucru ar fi trebuit să devină evident pentru toată lumea. Ar fi trebuit, dar nu a fost așa.

Atunci când ne-am întâlnit pentru prima dată la reuniunea clubului, în urmă cu aproape 20 de ani, țara noastră intra într-o nouă etapă a dezvoltării sale. Rusia ieșea dintr-o perioadă extrem de dificilă de convalescență după dizolvarea Uniunii Sovietice. Am lansat cu energie și bunăvoință procesul de construire a unei noi ordini mondiale, pe care o vedeam ca fiind mai dreaptă. Este o binecuvântare faptul că țara noastră poate avea o contribuție uriașă, deoarece avem lucruri de oferit prietenilor, partenerilor și lumii întregi.

Din păcate, interesul nostru pentru o interacțiune constructivă a fost înțeles greșit, a fost văzut ca o supunere, ca un acord ca noua ordine mondială să fie creată de cei care s-au declarat învingători în Războiul Rece. A fost văzut ca o recunoaștere a faptului că Rusia este pregătită să urmeze exemplul altora și să nu se ghideze după propriile interese naționale, ci după interesele altora.

De-a lungul ultimilor ani, am avertizat de mai multe ori că această abordare nu numai că va duce la o fundătură, dar că este plină de amenințarea tot mai mare a unui conflict militar. Dar nimeni nu ne-a ascultat sau nu a vrut să ne asculte. Aroganța așa-zișilor noștri așa-ziși parteneri din Occident a crescut vertiginos. Este singurul mod în care pot spune asta.

Statele Unite și sateliții lor au luat un curs constant spre hegemonie în afacerile militare, politică, economie, cultură și chiar morală și valori. Încă de la început, ne-a fost clar că încercările de a stabili un monopol erau sortite eșecului. Lumea este prea complicată și diversă pentru a fi supusă unui singur sistem, chiar dacă acesta este susținut de puterea enormă a Occidentului acumulată de-a lungul secolelor de politică colonială. La fel și colegii dumneavoastră – mulți dintre ei sunt absenți astăzi, dar nu neagă faptul că, într-o măsură semnificativă, prosperitatea Occidentului a fost obținută prin jefuirea coloniilor timp de mai multe secole. Este un fapt. În esență, acest nivel de dezvoltare a fost atins prin jefuirea întregii planete.

Istoria Occidentului este, în esență, cronica unei expansiuni nesfârșite. Influența occidentală în lume este o imensă schemă piramidală militară și financiară care are nevoie în mod constant de mai mult ”combustibil” pentru a se susține, cu resurse naturale, tehnologice și umane care aparțin altora. Este motivul pentru care Occidentul pur și simplu nu se poate opri și nu se va opri. Argumentele noastre, raționamentele, apelurile la bun simț sau propunerile noastre au fost pur și simplu ignorate.

Am spus acest lucru în mod public atât aliaților, cât și partenerilor noștri. A existat un moment în care am sugerat pur și simplu: poate ar trebui să aderăm și noi la NATO? Dar nu, NATO nu are nevoie de o țară ca a noastră. Nu. Vreau să știu: de ce altceva mai au nevoie? Am crezut că am devenit parte a grupului, că avem un picior în ușă. Ce altceva ar fi trebuit să facem? Nu a mai existat nicio confruntare ideologică. Care a fost problema? Cred că problema erau interesele lor geopolitice și aroganța față de ceilalți. Îngâmfarea lor a fost și este problema.

Suntem obligați să răspundem la o presiune militară și politică din ce în ce mai mare. Am spus de multe ori că nu noi am fost cei care au început așa-numitul ”război din Ucraina”. Dimpotrivă, noi încercăm să îi punem capăt. Nu noi am fost cei care am orchestrat o lovitură de stat la Kiev în 2014 – o lovitură sângeroasă și anticonstituțională. Atunci când [evenimente similare] se întâmplă în alte locuri, auzim imediat toate instituțiile mass-media – în principal cele subordonate lumii anglo-saxone, bineînțeles – acest lucru este inacceptabil, este imposibil, este antidemocratic. Dar lovitura de stat de la Kiev a fost acceptabilă. Au citat chiar și suma de bani cheltuită pentru lovitura de stat. Totul a fost dintr-o dată acceptabil.

În acel moment, Rusia a încercat să facă tot posibilul pentru a sprijini populația din Crimeea și Sevastopol. Nu am încercat să răsturnăm guvernul sau să intimidăm oamenii din Crimeea și Sevastopol, amenințându-i cu epurarea etnică în spirit nazist. Nu noi am fost cei care am încercat să forțăm Donbass să se supună prin bombardamente. Nu noi am amenințat că vom ucide pe cei care vor să vorbească limba lor maternă. Uite, toată lumea de aici este informată și educată. Ar putea fi posibil – scuzați-mi ”mauvais ton” – să speli pe creier milioane de oameni care percep realitatea prin intermediul mass-media. Dar trebuie să știți ce se întâmpla cu adevărat: au bombardat locul timp de nouă ani, au tras și au folosit tancuri. Acela a fost un război, un adevărat război declanșat împotriva Donbassului. Și nimeni nu a numărat copiii morți în Donbass. Nimeni nu a plâns pentru cei morți în alte țări, mai ales în Occident.

Acest război, cel pe care regimul care stă la Kiev l-a început cu sprijinul viguros și direct al Occidentului, durează de mai bine de nouă ani, iar operațiunea militară specială a Rusiei are ca scop oprirea lui. Și ne reamintește că pașii unilaterali, indiferent cine îi face, vor provoca inevitabil represalii. După cum știm, orice acțiune are o reacție opusă egală. Este ceea ce face orice stat responsabil, orice țară suverană, independentă și care se respectă.

Toată lumea își dă seama că, într-un sistem internațional în care domnește arbitrariul, în care toate deciziile sunt luate de cei care se cred excepționali, fără păcat și corecți, orice țară poate fi atacată doar pentru că nu este agreată de un hegemon care și-a pierdut simțul proporțiilor și, aș adăuga eu, simțul realității.

Din păcate, trebuie să recunoaștem că omologii noștri din Occident și-au pierdut simțul realității și au depășit orice limită. Chiar nu ar fi trebuit să facă acest lucru.

Criza ucraineană nu este un conflict teritorial și vreau să clarific. Rusia este cea mai mare țară din lume din punct de vedere al suprafeței terestre și nu avem niciun interes să cucerim teritorii suplimentare. Mai avem încă multe de făcut pentru a dezvolta în mod corespunzător Siberia, Siberia de Est și Extremul Orient rusesc. Nu există un conflict teritorial și nici o încercare de a stabili un echilibru geopolitic regional. Problema este mult mai largă și mai fundamentală și se referă la principiile care stau la baza noii ordini internaționale.

Pacea durabilă va fi posibilă doar atunci când toată lumea se va simți în siguranță, va înțelege că opiniile sale sunt respectate și că există un echilibru în lume, în care nimeni nu poate forța sau obliga unilateral pe alții să trăiască sau să se comporte după bunul plac al unui hegemon, chiar și atunci când acest lucru contravine suveranității, intereselor autentice, tradițiilor sau obiceiurilor popoarelor și țărilor. Într-un astfel de aranjament, însuși conceptul de suveranitate este pur și simplu negat și, cu părere de rău, este aruncat la gunoi.

În mod clar, angajamentul față de abordările bazate pe blocuri și împingerea lumii într-o situație de confruntare continuă ”noi împotriva lor” este o moștenire proastă a secolului XX. Este un produs al culturii politice occidentale, cel puțin al celor mai agresive manifestări ale sale. Pentru a reitera, Occidentul – cel puțin o anumită parte a Occidentului, elita – are întotdeauna nevoie de un inamic. Au nevoie de un inamic pentru a justifica nevoia de acțiune și expansiune militară. Dar au nevoie și de un inamic pentru a menține controlul intern în cadrul unui anumit sistem al acestui hegemon și în cadrul unor blocuri precum NATO sau alte blocuri politico-militare. Trebuie să existe un inamic pentru ca toată lumea să se poată aduna în jurul ”liderului”.

Modul în care alte state își conduc viața nu este treaba noastră. Cu toate acestea, vedem cum elita conducătoare din multe dintre ele forțează societățile să accepte norme și reguli pe care oamenii – sau cel puțin un număr semnificativ de oameni și chiar majoritatea în unele țări – nu sunt dispuși să le îmbrățișeze. Dar ei sunt în continuare îndemnați să facă acest lucru, autoritățile inventând continuu justificări pentru acțiunile lor, atribuind problemele interne tot mai mari unor cauze externe și fabricând sau exagerând amenințări inexistente.

Rusia este un subiect preferat al respectivilor politicieni. Ne-am obișnuit cu asta de-a lungul istoriei, bineînțeles. Dar ei încearcă să îi prezinte drept dușmani pe cei care nu sunt dispuși să urmeze orbește grupurile de elită occidentale. Ei au folosit această abordare cu diferite țări, inclusiv cu Republica Populară Chineză, și au încercat și cu India în anumite situații. Acum cochetează cu asta, după cum putem vedea foarte clar. Suntem conștienți și vedem scenariile pe care le folosesc în Asia. Aș dori să spun că liderii indieni sunt independenți și puternic orientați spre țara lor. Cred că aceste încercări sunt inutile, dar ei continuă să forțeze. Ei încearcă să prezinte lumea arabă ca pe un inamic; o fac în mod selectiv și încearcă să acționeze cu acuratețe, dar la asta se rezumă totul. Ei încearcă chiar să prezinte musulmanii ca fiind un mediu ostil, și așa mai departe. De fapt, oricine acționează independent și în propriul interes este imediat văzut de elita occidentală ca un obstacol care trebuie înlăturat.

Asociații geopolitice artificiale sunt impuse lumii și sunt create blocuri cu acces restricționat. Vedem că se întâmplă în Europa, unde o politică agresivă de extindere a NATO a fost urmărită timp de decenii, în regiunea Asia-Pacific și în Asia de Sud, unde se încearcă distrugerea unei arhitecturi de cooperare deschise și incluzive. O abordare bazată pe blocuri, dacă spunem lucrurilor pe nume, limitează drepturile statelor individuale și le îngrădește libertatea de a se dezvolta pe propria cale, încercând să le împingă într-o ”colivie” de obligații. Într-un fel, acest lucru echivalează în mod evident cu deposedarea de o parte din suveranitatea lor, urmată adesea de impunerea propriilor soluții nu numai în domeniul securității, ci și în alte domenii, în primul rând în economie, ceea ce se întâmplă acum în relațiile dintre Statele Unite și Europa. Dacă este necesar, putem intra în detalii în timpul discuției de după remarcile mele de deschidere.

Pentru a-și atinge obiectivele, ei încearcă să înlocuiască dreptul internațional cu o ”ordine bazată pe reguli”, indiferent ce înseamnă acest lucru. Nu este clar despre ce reguli vorbim și cine le-a inventat. Sunt doar prostii, dar încearcă să implanteze ideea în mintea a milioane de oameni. ”Trebuie să trăiești în conformitate cu regulile”. Ce reguli?

Și, de fapt, dacă îmi permiteți, ”colegii” noștri occidentali, în special cei din Statele Unite, nu stabilesc doar în mod arbitrar aceste reguli, ci îi învață pe alții cum să le urmeze și cum ar trebui să se comporte ceilalți în general. Toate acestea sunt făcute și exprimate într-un mod vădit nepoliticos și insistent. Este o altă manifestare a mentalității coloniale. Tot timpul auzim: ”trebuie”, ”sunteți obligați”, ”vă avertizăm serios”.

Cine sunteți voi să faceți asta? Ce drept aveți să îi avertizați pe alții? Este pur și simplu uimitor. Poate că cei care spun toate acestea ar trebui să scape de aroganța lor și să înceteze să se mai comporte astfel față de comunitatea globală care își cunoaște perfect obiectivele și interesele. Poate ar trebui să renunțe la gândirea de tip ”epocă colonială”? Aș vrea să le spun uneori: treziți-vă, această eră a trecut de mult și nu se va mai întoarce niciodată.

Voi spune mai mult: timp de secole, un astfel de comportament a dus la reproducerea unui singur lucru – războaie mari, cu diverse justificări ideologice și cvasi-morale inventate. Astăzi, acest lucru este deosebit de periculos. După cum știți, omenirea are mijloacele de a distruge cu ușurință întreaga planetă, iar manipularea continuă a minții, incredibilă din punct de vedere al amplorii fenomenului, duce la pierderea simțului realității. În mod clar, trebuie căutată o cale de ieșire din acest cerc vicios.

În Conceptul de politică externă al Rusiei, țara noastră este caracterizată ca fiind un stat-civilizație original. Formularea reflectă în mod clar și concis modul în care înțelegem nu numai propria noastră dezvoltare, ci și principiile ordinii internaționale, care sperăm că vor prevala.

Din punctul nostru de vedere, civilizația este un concept cu multiple fațete, supus unor interpretări diferite. A existat cândva o interpretare colonială exterioară, conform căreia exista o ”lume civilizată” care servea drept model pentru restul lumii, iar toți ceilalți trebuiau să se conformeze acestor standarde. Cei care nu erau de acord trebuiau să fie constrânși să intre în această ”civilizație” de către bastonul stăpânului ”luminat”. Acele vremuri, așa cum am spus, sunt acum în trecut, iar felul cum înțelegem noi civilizația este destul de diferit.

În primul rând, există multe civilizații și niciuna nu este superioară sau inferioară alteia. Ele sunt egale, deoarece fiecare civilizație reprezintă o expresie unică a propriei culturi, tradiții și aspirații ale poporului său. De exemplu, în cazul meu, aceasta întruchipează aspirațiile poporului meu, din care am norocul să fac parte.

Gânditori remarcabili din întreaga lume care susțin conceptul unei abordări bazate pe civilizație s-au angajat într-o contemplare profundă a semnificației ”civilizației” ca și concept. Este un fenomen complex, alcătuit din mai multe componente. Fără a intra prea adânc în filozofie, ceea ce s-ar putea să nu fie potrivit aici, să încercăm să îl descriem în mod pragmatic, așa cum se aplică evoluțiilor actuale.

Caracteristicile esențiale ale unei civilizații-stat cuprind diversitatea și autosuficiența, care, în opinia mea, sunt două componente cheie. Lumea de astăzi respinge uniformitatea, iar fiecare stat și societate se străduiește să își dezvolte propria cale de dezvoltare, care își are rădăcinile în cultură și tradiții și este impregnată de geografie și de experiențe istorice, atât antice, cât și moderne, precum și de valorile poporului său. Aceasta este o sinteză complexă care dă naștere unei comunități civilizaționale distincte. Forța și progresul comunității civilizaționale depind de diversitatea și natura sa multifațetată.

Rusia a fost modelată de-a lungul secolelor ca o națiune de culturi, religii și etnii diverse. Civilizația rusă nu poate fi redusă la un singur numitor comun, dar nici nu poate fi divizată, deoarece prosperă ca o singură entitate bogată din punct de vedere spiritual și cultural. Menținerea unității coezive a unei astfel de națiuni este o provocare formidabilă.

Ne-am confruntat cu provocări severe de-a lungul secolelor; întotdeauna am reușit să ne descurcăm, uneori cu costuri mari, dar de fiecare dată am învățat lecțiile pentru viitor, consolidând unitatea noastră națională și integritatea statului rus.

Experiența pe care am dobândit-o este cu adevărat neprețuită astăzi. Lumea devine din ce în ce mai diversă, iar procesele sale complexe nu mai pot fi gestionate cu metode simple de guvernare, pictând pe toată lumea cu aceeași pensulă, cum spunem noi, ceea ce anumite state încă încearcă să facă.

Ar mai fi ceva important de adăugat. Un sistem de stat cu adevărat eficient și puternic nu poate fi impus din exterior. El crește în mod natural din rădăcinile civilizaționale ale țărilor și popoarelor, iar în această privință, Rusia este un exemplu de cum se întâmplă cu adevărat în viață, în practică.

A te baza pe civilizația ta este o condiție necesară pentru a avea succes în lumea modernă, din păcate o lume dezordonată și periculoasă care și-a pierdut orientarea. Din ce în ce mai multe state ajung la această concluzie, devenind conștiente de propriile interese și nevoi, de oportunitățile și limitările lor, de propria identitate și de gradul de interconectare cu lumea din jurul lor.

Sunt convins că omenirea nu se îndreaptă spre o fragmentare în segmente rivale, spre o nouă confruntare a blocurilor, indiferent de motivele lor, sau spre un universalism fără suflet al unei noi globalizări. Dimpotrivă, lumea se îndreaptă spre o sinergie a civilizațiilor-state, a marilor spații, a comunităților care se identifică ca atare.

În același timp, civilizația nu este o construcție universală, una pentru toți – nu există așa ceva. Fiecare civilizație este diferită, fiecare este autosuficientă din punct de vedere cultural, bazându-se pe propria istorie și tradiții pentru principiile și valorile ideologice. Respectul față de sine vine, în mod natural, din respectul față de ceilalți, dar implică și respectul din partea celorlalți. De aceea, o civilizație nu impune nimic nimănui, dar nici nu permite să i se impună ceva. Dacă toată lumea trăiește după această regulă, putem trăi într-o coexistență armonioasă și într-o interacțiune creativă între toți în relațiile internaționale.

Desigur, protejarea alegerii civilizaționale este o responsabilitate uriașă. Este un răspuns la abuzurile externe, la dezvoltarea unor relații strânse și constructive cu alte civilizații și, cel mai important, la menținerea stabilității și armoniei interne. Cu toții putem vedea că astăzi mediul internațional este, din păcate, instabil și destul de agresiv, după cum am subliniat.

Iată încă un lucru esențial: nimeni nu ar trebui să își trădeze civilizația. Ar fi calea spre haosul universal; este nefiresc și, aș spune, dezgustător. În ceea ce ne privește, am încercat întotdeauna și continuăm să încercăm să oferim soluții care iau în considerare interesele tuturor părților. Dar omologii noștri din Occident par să fi uitat noțiunile de reținere rezonabilă, de compromis și de disponibilitate de a face concesii în numele obținerii unui rezultat care să convină tuturor părților. Nu, ei sunt literalmente fixați pe un singur obiectiv: să își impună interesele, aici și acum, și să o facă cu orice preț. Dacă aceasta este alegerea lor, vom vedea ce se va întâmpla.

Sună ca un paradox, dar situația s-ar putea schimba mâine, ceea ce reprezintă o problemă. De exemplu, alegerile regulate pot duce la schimbări pe scena politică internă. Astăzi, o țară poate insista să facă ceva cu orice preț, dar situația sa politică internă s-ar putea schimba mâine și va începe să promoveze o idee diferită și uneori chiar opusă.

Un exemplu elocvent este programul nuclear al Iranului. O administrație americană a impus o soluție, dar administrația care a urmat a întors lucrurile pe dos. Cum se poate lucra în aceste condiții? Care sunt liniile directoare? Pe ce ne putem baza? Unde sunt garanțiile? Unde sunt ”regulile” de care ne vorbesc? Este un nonsens și o absurditate.

De ce se întâmplă acest lucru și de ce toată lumea pare să se simtă confortabil cu el? Răspunsul este că gândirea strategică a fost înlocuită cu interesele mercenare pe termen scurt, nu chiar ale țărilor sau națiunilor, ci ale grupurilor de influență care se succed. Acest lucru explică iresponsabilitatea incredibilă, dacă o judecăm în termenii Războiului Rece, a grupurilor politice de elită, care au scăpat de orice teamă și rușine și se consideră ca fiind nevinovate.

Abordarea civilizațională se confruntă cu aceste tendințe, deoarece se bazează pe interesele fundamentale, pe termen lung, ale statelor și popoarelor, interese ce nu sunt dictate de situația ideologică actuală, ci de întreaga experiență istorică și de moștenirea trecutului, pe care se bazează ideea unui viitor armonios.

Dacă toată lumea ar fi ghidată astfel, cred că ar exista mult mai puține conflicte în lume, iar abordările pentru rezolvarea lor ar deveni mult mai raționale, deoarece toate civilizațiile s-ar respecta reciproc, așa cum am spus, și nu ar încerca să schimbe pe nimeni pe baza propriilor lor concepții.

Prieteni, am citit cu interes raportul pregătit de Clubul Valdai pentru reuniunea de astăzi. Acesta spune că toată lumea se străduiește în prezent să înțeleagă și să își imagineze o viziune a viitorului. Este firesc și de înțeles, în special pentru cercurile intelectuale. Într-o epocă de schimbări radicale, când lumea cu care suntem obișnuiți se prăbușește, este foarte important să înțelegem încotro ne îndreptăm și unde vrem să ajungem. Și, bineînțeles, viitorul este creat acum, nu doar sub ochii noștri, ci și de propriile noastre mâini.

Firește, atunci când sunt în curs de desfășurare procese atât de masive și extrem de complexe, este greu sau chiar imposibil să prezici rezultatul. Indiferent de ceea ce întreprindem noi, viața va face ajustări. Dar, în orice caz, trebuie să ne dăm seama de ceea ce urmărim, de ceea ce dorim să realizăm. În Rusia, există o astfel de înțelegere.

În primul rând. Vrem să trăim într-o lume deschisă, interconectată, în care nimeni nu va încerca vreodată să pună bariere artificiale în calea comunicării oamenilor, a împlinirii lor creative și a prosperității. Trebuie să ne străduim să creăm un mediu fără obstacole.

În al doilea rând. Dorim ca diversitatea lumii să fie păstrată și să servească drept bază pentru dezvoltarea universală. Ar trebui să fie interzisă încercarea de a impune unei țări sau a unui popor cum ar trebui să trăiască și cum ar trebui să se simtă. Numai o adevărată diversitate culturală și civilizațională va asigura bunăstarea popoarelor și un echilibru al intereselor.

În al treilea rând, Rusia este pentru o reprezentare maximă. Nimeni nu are dreptul sau capacitatea de a conduce lumea pentru alții și în numele altora. Lumea viitorului este o lume a deciziilor colective luate la nivelurile la care acestea sunt cele mai eficiente și de către cei care sunt cu adevărat capabili să aducă o contribuție semnificativă la rezolvarea unei probleme specifice. Nu este vorba de faptul că o singură persoană decide pentru toată lumea și nici măcar toată lumea nu decide totul, dar cei care sunt direct afectați de acea problemă trebuie să se pună de acord asupra a ceea ce trebuie făcut și asupra modului în care trebuie făcut.

În al patrulea rând, Rusia susține securitatea universală și pacea durabilă construită pe respectarea intereselor tuturor: de la țările mari la cele mici. Principalul lucru este să eliberăm relațiile internaționale de abordarea de tip blocuri și de moștenirea epocii coloniale și a Războiului Rece. De zeci de ani spunem că securitatea este indivizibilă și că este imposibil să asigurăm securitatea unora în detrimentul securității altora. Într-adevăr, se poate ajunge la armonie în acest domeniu. Trebuie doar să lăsăm deoparte aroganța și să încetăm să-i privim pe ceilalți ca pe niște parteneri de mâna a doua, ca pe niște paria sau ca pe niște sălbatici.

În al cincilea rând, noi susținem dreptatea pentru toți. Epoca exploatării, așa cum am spus de două ori, este de domeniul trecutului. Țările și popoarele sunt în mod clar conștiente de interesele și capacitățile lor și sunt pregătite să se bazeze pe ele însele; iar acest lucru le sporește puterea. Toată lumea ar trebui să aibă acces la beneficiile lumii de astăzi, iar încercările de a limita acest lucru pentru orice țară sau popor ar trebui să fie considerate un act de agresiune.

În al șaselea rând, noi susținem egalitatea, potențialul divers al tuturor țărilor. Este un factor complet obiectiv. Dar nu mai puțin obiectiv a devenit faptul că nimeni nu mai este gata să primească ordine sau să își facă interesele și nevoile dependente de cineva, mai ales de cei mai bogați și mai puternici.

Aceasta nu este doar starea naturală a comunității internaționale, ci chintesența întregii experiențe istorice a umanității.

Acestea sunt principiile pe care am dori să le urmăm și la care îi invităm pe toți prietenii și colegii noștri să se alăture.

Rusia a fost, este și va fi unul dintre fundamentele noului sistem mondial, gata să interacționeze constructiv cu toți cei care se străduiesc pentru pace și prosperitate, dar și gata să se opună cu fermitate celor care profesează principiile dictaturii și ale violenței. Credem că pragmatismul și bunul simț vor prevala, iar o lume multipolară va fi stabilită.

În concluzie, aș dori să mulțumesc organizatorilor forumului pentru pregătirile fundamentale și calificate, ca întotdeauna, precum și să mulțumesc tuturor celor prezenți la această reuniune aniversară pentru atenția acordată. Vă mulțumesc foarte mult.”