Normalizarea prozelitismului de război în Ucraina

Un comentariu de Caitlin Johnstone pentru Medium.com

În Ucraina a avut loc o campanie de propagandă uimitor de nerușinată pentru a justifica profiturile de război, în timp ce Kievul se coordonează cu industria de armament și cu guvernele occidentale pentru a transforma națiunea devastată de război într-un important producător de arme – transformând astfel ucrainenii în reprezentanți ai complexului militar industrial, precum și ai Pentagonului.

La un eveniment organizat vineri la Kiev, care a găzduit 250 de corporații din industria de ”apărare” din 30 de țări diferite, președintele Zelensky i-a îndemnat pe cei care profită de război să deschidă fabrici în Ucraina pentru a elimina intermediarii. Este o investiție pe care industria de armament ar avea, aparent, destul timp să o finalizeze, având în vedere că oficialii occidentali se străduiesc să comunice publicului că acest război se va întinde încă mulți ani de acum încolo.

În discursul lui Zelensky s-a folosit de două ori expresia ”complexul industrial de apărare”, iar expresia ”arsenalul lumii libere” de nu mai puțin de trei ori.

”Ucraina dezvoltă un regim economic special pentru complexul industrial de apărare”, a spus Zelensky. ”Pentru a oferi toate oportunitățile de a-și realiza potențialul fiecărei companii care lucrează în folosul apărării – în Ucraina și cu Ucraina sau care dorește să vină în Ucraina”.

”În acest moment, cele mai puternice complexe militar-industriale sunt în curs de a lua decizia, la fel ca și prioritățile lor și standardul global de apărare. Toate acestea sunt în curs de a fi stabilite în Ucraina”, a scris Zelensky pe Twitter, cu fotografii de la eveniment.

Mișcarea a fost însoțită în ultimele săptămâni de unele dintre cele mai îngrozitoare titluri din mass media pe care le-am văzut vreodată, toate orientate spre normalizarea imaginii complexului militar-industrial în ochii publicului.

Într-un articol de opinie oribil din Wall Street Journal, ”În apărarea industriei de apărare”, cu subtitlul ”Populiștii de dreapta și de stânga atacă companiile americane care produc arme. Cine cred ei că ne protejează?”, Ira Stoll de la Future of Capitalism susține că complexul militar industrial este de fapt un lucru minunat pe care ar trebui să-l iubim și să-l sprijinim cu toții.

”Industria de armament protejează America și aliații săi, menținându-ne în siguranță în fața unor inamici nemiloși care altfel ne-ar extermina sau ne-ar înrobi”, scrie Stoll. ”Raytheon ajută la fabricarea sistemelor de armament care apără civilii israelieni împotriva atacurilor din partea grupurilor teroriste susținute de Iran. Printre acestea se numără Iron Dome, David’s Sling, sistemele de interceptare SkyHunter și rachetele Tamir. Raytheon produce, de asemenea, racheta antitanc Javelin pe care Ucraina a folosit-o împotriva blindatelor rusești și radarele de avertizare timpurie care ar detecta rachetele ce vizează SUA.”

Stoll nu numește universul alternativ pe care îl descrie, în care armata americană este folosită pentru a-i menține pe americani în siguranță, mai degrabă decât pentru a promova interesele imperiale în străinătate.

Un alt articol recent din Wall Street Journal, intitulat ”Războiul din Ucraina este, de asemenea, un uriaș târg de arme”, cu subtitlul ”Producătorii primesc comenzi pentru armele puse la încercare pe câmpul de luptă”, glorifică modul în care mașinăria de război este testată pe teren, pe oameni, în beneficiul profitorilor de război.

”Obuzierul Panzerhaubitze face parte dintr-un arsenal de arme puse la încercare în Ucraina în ceea ce a devenit cel mai mare târg de arme din lume”, scrie Alistair MacDonald de la WSJ. ”Companiile care fabrică armele folosite în Ucraina au obținut comenzi și au resuscitat liniile de producție. Desfășurarea de echipamente în valoare de miliarde de dolari într-un război terestru major a oferit, de asemenea, producătorilor și armatelor o oportunitate unică de a analiza performanța armelor pe câmpul de luptă și de a învăța cum să le folosească cel mai bine.”

Un articol al Reuters de acum două săptămâni, intitulat ”La târgul de arme de la Londra, temerile legate de războiul global sunt bune pentru afaceri”, se lăuda cu cât de mulți bani sunt încasați de producătorii de arme ca urmare a războiului. Un executiv anonim din industria de armament a declarat pentru Reuters: ”Războiul este bun pentru afaceri”.

Chiar zilele trecute, prezentatoarea CNN, Erin Burnett, a urmărit câteva clipuri cu ”legislatori de extremă dreapta” care își exprimă opoziția față de finanțarea războiului prin procură din Ucraina, oprindu-se pentru a explica publicului său că finanțarea este de fapt bună pentru americani, deoarece banii intră direct în industria americană de armament.

”Merită ca, având în vedere că toate acestea capătă o anumită amploare în percepția publică, să fim clari cu privire la unele fapte”, a spus Burnett. ”În primul rând, marea majoritate a banilor se îndreaptă către companii și locuri de muncă americane, nu-i așa, pentru că aceștia sunt cei care produc tancurile Abrams, muniția și toate celelalte. Și dacă luați Lockheed Martin, care produce rachete HIMARS, esențiale pentru contraofensiva Ucrainei, compania a anunțat că își va mări forța de muncă din Camden, Arkansas, cu 20%, doar din cauza acestei noi cereri.”

”Acei bani se vor duce în America”, a adăugat Burnett.

Toată energia propagandistică se îndreaptă spre normalizarea actului de profit de război, pentru că, dacă ai lăsa ideea să stea în picioare de una singură, i-ar face pe oameni să țipe de groază. Faptul că un război provocat în mod deliberat este folosit ca o demonstrație uriașă pe teren pentru a arăta potențialilor cumpărători și investitori cât de eficiente pot fi diversele sisteme de armament în a sfâșia corpuri umane, cu scopul de a profita finnaciar, este mai de coșmar decât orice roman distopic inventat vreodată.

Ucraina reprezintă o reclamă uriașă pentru arme de măcel în masă, iar costul reclamei corporative nu este reprezentat de bani, ci de sânge uman. Dacă te uiți direct la acest lucru, te înfioară până la măduvă. Motiv pentru care se depun atâtea eforturi pentru ca oamenii să privească în altă direcție.