Diversiuni de manual cu ”conspiraționiști”

Mass-media mainstream, cunoscută pentru ardoarea cu care apără interesele tandemului Guvern-Corporații în dauna cetățenilor, folosește subiectul ”conspirații” pentru a duce în derizoriu o multitudine de alte subiecte extrem de grave. Este cel mai la îndemână (și mai penibil) mod de a combate acuzații bazate pe fapte.

Au existat numeroase astfel de abordări considerate inițial ”conspirații”, în special în perioada pandemiei. Faptul că unele persoane au înclinația de a vedea înțelegeri pe sub masă și comploturi chiar și acolo unde nu ar trebui să existe nici măcar suspiciuni le-a dat apă la moară jurnaliștilor care funcționează în regim militarizat. Astfel, vedem în discursul obișnuit din mainstream punerea în aceeași oală, în mod intenționat, a dosarului Soros (unul foarte solid, bazat pe probe evidente) cu dosarul Reptilienilor, spre exemplu (unul mai degrabă SF, construit exclusiv pe supoziții). Iar exemplele pot continua.

Alăturarea forțată Soros-Reptilieni nu face decât să demonstreze publicului, din punctul de vedere al presei MSM, cât de false ar fi acuzațiile aduse miliardarului american. O lecție veche din manualul securistului globalist, dar care încă prinde la cetățenii ignoranți.

Există două categorii mari de indivizi care încearcă să manipuleze opinia publică în direcții complet diferite. Primii văd conspirații absolut peste tot, indiferent de cât de penibil ar putea suna. Din a doua categorie fac parte cei dispuși să nege conjurațiile chiar și acolo unde sunt atât de evidente, încât îți intră în ochi. Ambele grupuri reușesc să vină în întâmpinarea jurnaliștilor mainstream angrenați în protejarea, cu orice preț, a complotiștilor din elita politico-financiară, vizibili de la foarte mare distanță.

Dacă îi excludem din start pe cei cu masca pe figură și drapelul lui Zelensky la poza de profil, rămân chiar printre așa-numiții conservatori numeroși cetățeni prea puțin dispuși să vadă ceva anormal în comportamentul unor tipi ca Soros, Schwab sau Gates. Deși sunt bine informați și au un IQ rezonabil, ei refuză să-i includă pe cei amintiți (și mulți alții) în categoria complotiștilor. Mai mult, nu se feresc să ironizeze gratuit, fără argumente, persoanele care sesisează conspirații în faptele unor filantropi și politicieni.

Am scris zeci de pagini despre activitățile lui George Soros în Europa, inclusiv în România; despre implicarea miliardarului în politică, prin intermediul unor agenți de influență. Chestiuni publice, dovedite. Există site-uri oficiale, cifre, rapoarte, mărturii chiar din partea lui Soros. Ce alte dovezi ar mai trebui pentru ca cineva, oricât de aerian sau de precaut ar fi, să poată observa realitatea? Ce alte dovezi ar mai trebui în cazul unora ca Gates sau Schwab?

Au admis că se implică puternic în politică, au admis că au o influență majoră în cadrul a zeci de guverne. I-am văzut în nenumărate împrejurări în compania unor lideri care decid prezentul și viitorul lumii în care trăim. Negarea realității prin invocarea ”conspiraționiștilor fără discernământ” nu face decât să vină în întâmpinarea minciunilor promovate non-stop de mass-media mainstream.

Practic, presupunerea că există o conspirație în aproape orice este la fel de nocivă ca și afirmația că nu există deloc conspirații. În timp ce adepții primei variante aduc un deserviciu clar mișcării conservatoare, ultimii nu fac decât să-i sprijine, gratuit și nemeritat, pe jurnaliștii dispuși să moară pe altarul globlalismului fără niciun Dumnezeu. Și, evident, pun umărul pentru a-i scoate din culpă (cu argumente puerile) pe potlogari ca Soros, Schwab sau Gates.