O analiză de Mohamad Hasan Sweidan pentru The Cradle

Conflictul din Ucraina și acordul privind cerealele din Marea Neagră au evidențiat „geopolitica grâului” și au ajutat Rusia să câștige influență asupra Europei, extinzându-și în același timp influența în Africa și în Sudul global.

În țesătura complexă a relațiilor internaționale, interacțiunea dintre geopolitică și comerț – în special în ceea ce privește produsele de bază vitale – ocupă adesea o poziție cheie. Acest lucru nu este nicăieri mai evident astăzi decât în acordul comercial de cereale dintre Rusia și Ucraina, cunoscut sub numele de Inițiativa privind cerealele din Marea Neagră.

Amplasate în câmpiile fertile ale Europei de Est, Rusia și Ucraina sunt actori formidabili în arena mondială a producției de cereale, în special în domeniul cultivării grâului. Eforturile lor de colaborare contribuie în mod semnificativ la stabilizarea prețurilor mondiale la alimente și la asigurarea aprovizionării a numeroase țări.

Însă complexitatea istorică, politică și regională inerentă acestor două state a aruncat deseori umbre asupra interdependenței lor economice globale, o situație exacerbată și mai mult de conflictul în curs de desfășurare din Ucraina.

Principalii actori de pe piața mondială a cerealelor

Pe 22 iulie 2022, cu medierea Turciei și a ONU, a fost negociat un acord istoric prin care Rusia și Ucraina urmau să faciliteze exporturile de cereale din ambele țări către piețele globale.

Un element central al acordului a fost stabilirea unei rute maritime sigure în Marea Neagră – traversând strâmtoarea Bosfor în nord-vestul Turciei – care ar asigura tranzitul în siguranță al transporturilor de cereale către și dinspre porturile ucrainene.

În plus, acordul prevedea crearea unui centru comun de coordonare format din reprezentanți ai celor trei state, care ar fi avut sarcina de a monitoriza și inspecta navele pentru a preveni transportul de arme.

Harta rutei de transport maritim a Inițiativei pentru cereale din Marea Neagră

Semnificația globală a acestui acord nu poate fi subestimată, având în vedere rolul central pe care Rusia și Ucraina îl ocupă în topul exportatorilor de cereale din lume. Potrivit Programului alimentar mondial, cerealele ucrainene au susținut alimentația a aproximativ 400 de milioane de persoane la nivel global în 2021.

Cu toate acestea, din cauza conflictului proxy în curs de desfășurare în Ucraina, se preconizează că numărul persoanelor care se confruntă cu foamete acută va crește cu 47 de milioane, ceea ce reprezintă o creștere de 17%, majoritatea celor afectați locuind în Africa Subsahariană.

Rusia și Ucraina dețin împreună o cotă substanțială din piața mondială a cerealelor, Rusia fiind principalul exportator de grâu (20% din exporturile mondiale), iar Ucraina urmând îndeaproape ca al cincilea exportator (10% din exporturile mondiale).

În plus, cei doi vecini contribuie împreună cu 25% din exporturile mondiale de orz și 15% din exporturile de porumb. În 2021, Rusia a înregistrat exporturi de grâu în valoare de 8,92 miliarde de dolari, principalele destinații fiind Egipt (2,44 miliarde de dolari), Turcia (1,79 miliarde de dolari), Nigeria (493 milioane de dolari), Azerbaidjan (339 milioane de dolari) și Arabia Saudită (316 milioane de dolari).

În același an, exporturile de grâu ale Ucrainei au totalizat 5,87 miliarde de dolari, principalele destinații fiind Egipt (851 milioane de dolari), Indonezia (640 milioane de dolari), Pakistan (594 milioane de dolari), Nigeria (490 milioane de dolari) și Etiopia (440 milioane de dolari).

Exporturile de grâu ale Rusiei au crescut pe fondul declinului ucrainean

Cu toate acestea, izbucnirea războiului a afectat grav exporturile de grâu ucrainene, determinându-le să se prăbușească de la 21 de milioane de tone în sezonul 2019-20 la 16,8 milioane de tone în 2022-2023, cu o scădere suplimentară la 10,5 milioane de tone anticipată în anul următor.

Departamentul american al Agriculturii (USDA) preconizează că producția de grâu a Ucrainei se va reduce la 17,5 milioane de tone, marcând cel mai scăzut nivel din 2012-2013.

În ciuda eforturilor occidentale de a sufoca economia Rusiei, Moscova a apărut ca principalul beneficiar al declinului, umplând efectiv golul lăsat de reducerea exporturilor ucrainene. Exporturile rusești de grâu au urcat vertiginos la un nivel record de 45,0 milioane de tone în sezonul 2022/2023, reflectând o creștere remarcabilă de 36% față de anul precedent și depășind cu 3,5 milioane de tone recordul anterior stabilit în sezonul 2017-2018.

Datorită prețurilor competitive și a ofertelor abundente, USDA anticipează că Rusia va reprezenta peste 20 la sută din comerțul mondial cu grâu în sezonul 2022-2023, stocurile de grâu rusesc urmând să atingă cele mai ridicate niveluri din ultimele aproape trei decenii.

Datele serviciului de stat rus de statistică Rosstat relevă că stocurile de cereale până în mai 2023 au fost cu 61,5 la sută mai mari decât în anul precedent, în timp ce stocurile de grâu au crescut cu 69,4 la sută. Exporturile rusești de grâu sunt pregătite să stabilească un nou record, de 47,5 milioane de tone în sezonul 2023-2024, depășind exporturile din UE (38,5 milioane de tone), Canada (26,5 milioane de tone), Australia (25 milioane de tone) și Argentina (11 milioane de tone).

Disparități în cadrul Inițiativei pentru cereale din Marea Neagră

Potrivit datelor UE, aproape 33 de milioane de tone de cereale și alte produse alimentare au fost exportate prin intermediul Inițiativei pentru cereale la Marea Neagră. Datele ONU relevă, de asemenea, că aceste cereale și alimente au fost expediate către 45 de țări de pe trei continente, 46% dintre ele fiind destinate Asiei, 40% Europei de Vest, 12% Africii și 1% Europei de Est.

Printre principalele exporturi se numără porumbul (51%), grâul (27%), făina de floarea-soarelui (6%), uleiul de floarea-soarelui (5%), orzul (4%), rapița (3%) și altele (4%).

Dar, spre consternarea Moscovei – și contrar așteptărilor sale – cifrele ONU indică faptul că 90 la sută din porumb și 60 la sută din grâul exportat prin intermediul inițiativei au ajuns în țările cu venituri ridicate și medii-superioare, în timp ce doar 10 la sută din porumb și 40 la sută din grâu au ajuns în țările cu venituri mici și medii.

Aceste cifre evidențiază foarte clar importanța acordului pentru europeni. Deși inițial a avut ca scop satisfacerea nevoilor alimentare ale națiunilor mai sărace, de fapt a servit în mod covârșitor interesele țărilor occidentale. Statele cu venituri mici au beneficiat de doar 9% din totalul exporturilor de grâu și de zero exporturi de porumb prin respectivul acord.

Asta explică eforturile susținute ale Occidentului de a se reangaja în acord după retragerea Rusiei din iulie, în care Moscova a precizat că nerespectarea de către Occident a angajamentelor de export de cereale rusești a sabordat reînnoirea ”afacerii”.

Mai multe cereale pentru Sudul global

Contrastul puternic dintre retorica și acțiunile occidentale a devenit din ce în ce mai evident, contribuind în mod semnificativ la competiția dintre Sudul Global și marile puteri.

În timp ce UE a pledat vocal pentru un acord privind cerealele în ideea de a ”evita o agravare a crizei alimentare” în țările sărace – dar a acaparat cerealele pentru uz propriu – Rusia a exportat 11,5 milioane de tone de cereale în Africa în 2022 și aproape 10 milioane de tone în prima jumătate a anului 2023.

În timpul recentului summit Rusia-Africa, președintele rus Vladimir Putin a anunțat că Burkina Faso, Zimbabwe, Mali, Somalia, Republica Centrafricană și Eritreea vor primi fiecare între 25.000 și 50.000 de tone de cereale, Moscova urmând să acopere și costurile de transport.

Impactul diplomației rusești în domeniul cerealelor

Diplomația rusă a cerealelor a devenit o carte de vizită valoroasă a Moscovei pentru a influența opinia publică de pe continentul african, pe care a reușit să o valorifice în continuare după interesul egoist de care au dat dovadă europenii în timpul ultimei tranzacții cu cereale.

Condițiile impuse de Rusia pentru a reintra în acordul privind cerealele au declanșat o situație diplomatică complexă, cu implicații semnificative. Printre cererile Moscovei se numără reconectarea băncii sale agricole de stat la sistemul internațional de mesagerie bancară SWIFT, o distribuție mai echitabilă a cerealelor către țările mai sărace, în special în Africa, și retragerea sancțiunilor care afectează procesele de export și logistica.

ONU a propus un compromis care ar conecta o ”filială” a Băncii Agricole de Stat a Rusiei la SWIFT, dar Moscova a insistat ca această conexiune să fie una directă.

Pentru Rusia, acordul privind cerealele reprezintă o pârghie asupra Europei, având în vedere impactul potențial al creșterii prețurilor la alimente asupra țărilor europene, care se confruntă deja cu o criză energetică autoprovocată. Odată cu retragerea Moscovei din acord, prețurile globale la cereale au crescut, afectând grâul, orezul, uleiul vegetal și uleiul de floarea-soarelui.

În calitate de mediator în conflictului în curs de desfășurare, Turcia are, de asemenea, un interes direct în restabilirea acordului. Succesul în a convinge Rusia să revină la înțelegerea inițială ar consolida poziția diplomatică a Ankarei, în special în relațiile sale cu Occidentul.

În plus, ”politica alimentară” nu se limitează la conflictul dintre Rusia și Occident: Polonia, Ungaria, România, Bulgaria și Slovacia au impus interdicții asupra transportului de produse cerealiere ucrainene prin teritoriile lor pentru a-și proteja proprii fermieri de importurile ucrainene ieftine. Deși interdicțiile urmează să expire luna aceasta, țările respective intenționează să le prelungească, subliniind și mai mult necesitatea reluării acordului privind cerealele.

Opțiunile Europei par a fi limitate, întrucât acordul nu numai că contribuie la securitatea alimentară, dar are și un impact semnificativ asupra imaginii Occidentului în Sudul global. Rusia este foarte conștientă de acest lucru și lucrează în mod activ pentru a face cunoscute destinațiile cerealelor ucrainene, poziționându-se în același timp ca un garant al securității alimentare în numeroase țări africane, inclusiv în Egipt.

Diplomația rusă a cerealelor a devenit astfel un instrument strategic pentru Moscova de a se proiecta ca un binefăcător al țărilor din Sudul Global și de a promova o multipolaritate care urmărește o mai mică dependență de Occident. Cu beneficiile și resursele aflate deopotrivă în mâinile Rusiei, nu ne aflăm în fața unui scenariu din care Europa și SUA pot ieși nevătămate.