Un comentariu de Rüdiger Rauls (Germania)

Rezultatele summitului BRICS de la Johannesburg sunt de anvergură. În aproape toate domeniile, ele au contrazis speculațiile presei occidentale în perioada premergătoare reuniunii. Moartea lui Prigozhin le-a oferit o ocazie binevenită de a trece cu vederea aceste prejudecăți. Pe termen lung, însă, gândirea de tip ”wishful thinking” și ignorarea realității nu vor ajuta în confruntările cu care se confruntă Occidentul politic.

Diferit de ceea ce s-a crezut

Acumularea de judecăți greșite de către liderii occidentali nu poate fi trecută cu vederea. Din ce în ce mai des, realitatea produce rezultate diferite de ceea ce profeții din mass-media și din politică au crezut că ar trebui să fie. Serviciile de informații occidentale au fost la fel de surprinse de căderea Zidului Berlinului ca și de căderea rapidă a Kabulului. Războiul împotriva terorismului nu a produs rezultatele așteptate, la fel ca și războiul provocat din Ucraina. Nu economia rusă este cea care se prăbușește sub sancțiuni, ci mai degrabă economia occidentală slăbește. Nu Rusia este izolată, ci mai degrabă tot mai mulți prieteni vechi care părăsesc Occidentul.

Totul a ieșit altfel decât calculaseră științific experții și analizaseră serviciile de informații. Altfel decât le-au promis mass-media și politicienii cetățenilor din Occident. Lumea ar fi trebuit să fie de fiecare dată un loc mai bun, conform profețiilor optimiste și teoriilor științifice. Și cum arată astăzi după toate aceste deziluzii?

Următoarele călătorii riscante în necunoscut sunt deja rezervate: Războiul cu Rusia e încă în plină desfășurare, în timp ce următoarea cursă a înarmării este deja prezentată publicului occidental ca fiind inevitabilă – de data aceasta împotriva Chinei. Următoarea furtună pare să se pregătească în Sahel. Acolo se formează alianțe care se pot extinde de la conflictele naționale la cele regionale. Peste tot, Occidentul politic are un deget în plăcintă ca agent de accelerare a conflictului, nu ca pacificator.

Orbiți și plini de opinii, liderii occidentali își dezvăluie incapacitatea de a îmbrățișa schimbările din lume. De-a lungul deceniilor, ei s-au obișnuit ca restul lumii să danseze pe melodia lor. Aveau capitalul, avantajul tehnologic și puterea economică și militară pentru a-și promova propriile interese. Se credea că acest lucru va rămâne veșnic. Dar acele vremuri s-au sfârșit. Occidentului politic îi lipsește capacitatea de a se acomoda cu realitatea schimbată.

Nicăieri fenomenul nu a fost mai evident decât în evaluarea șanselor de succes ale Ucrainei în războiul actual și a schimbării raportului de forțe dintre Rusia și NATO. Un alt exemplu de orbire occidentală este acoperirea mediatică a summitului BRICS de la Johannesburg.

Niciuna dintre previziunile din mass-media occidentală în perioada premergătoare summitului nu s-a potrivit cu rezultatele de la finalul summitului.

Diferit de realitate

Odată cu întărirea economică a Chinei și, mai ales, cu întărirea militară a Rusiei, viziunea politică a Occidentului asupra statelor BRICS s-a schimbat. Ambele sunt văzute ca fiind nucleul unui nou bloc îndreptat împotriva sa, în jurul căreia se grupează tot mai multe state. Acest punct de vedere reiese din declarațiile politicienilor din tabăra NATO și determină relatările din mass-media cu privire la BRICS, în general, și la summitul de la Johannesburg, în special.

”Oricine nu este cu noi este automat împotriva noastră” pare a fi atitudinea copilăroasă din spatele gândirii de tip occidental. Toate declarațiile contrare ale reprezentanților țărilor BRICS ricoșează în această viziune. Întrucât Rusia și China își urmăresc propriile interese și nu se supun orientărilor occidentale, politicile lor nu pot fi decât anti-occidentale – conform gândirii teoreticienilor blocului.

Faptul că însuși Occidentul este cel care se aliniază din ce în ce mai mult împotriva Chinei și a Rusiei nu este văzut. Mai degrabă, Occidentul se vede forțat să adopte respectiva politică întrucât cele două state nu respectă așa-numita ”ordine bazată pe reguli”. Occidentul politic crede că poate impune lumii întregi ordinea clamată la fiecare pas, fără a întreba lumea. Rusia și China devin un pol opus doar ca urmare a excluderii lor de către Occident.

Cele două state pot spune clar, de câte ori doresc, că nu sunt anti-occidentale, că doresc chiar să coopereze, dar că trebuie să se țină cont de propriile lor interese. Acest lucru nu intră în mintea formatorilor de opinie occidentali. Le depășește orizonturile, nu poate fi înțeleasă cu modelele lor simple de gândire. În aproape fiecare articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) despre conferința din Africa de Sud, viziunea unui bloc anti-occidental este alimentată și astfel consolidată. Situația este identică și în alte redacții occidentale.

Pe de altă parte, însă, se pare că presa occidentală vrea să respingă unitatea blocului însuși, care, în orientarea sa antioccidentală, există de fapt doar pentru că a fost alcătuit în mintea lor.

În acest sens, se evocă un punct de ruptură prestabilit între Rusia și China, pe de o parte, și celelalte trei, pe de altă parte, deoarece ”trei dintre cele cinci state BRICS nu împărtășesc furia anti-occidentală a lui Xi”(1). Ca o dovadă în plus a fragilității asociației de state, se poate afirma: ”În afară de Beijing și Moscova, niciun stat BRICS nu vrea să renunțe la bunele relații cu Statele Unite și Uniunea Europeană”(2). Este aceasta o încercare de a respinge o realitate a cărei iluzie a fost creată chiar de Occident?

Până și banalitățile de protocol sunt interpretate ca indicii ale unor dezacorduri majore între participanți. De exemplu, este văzut ca un indiciu al tensiunilor dintre China și India atunci când președintele indian nu vrea să coboare încă din avion pentru că dorește să fie întâmpinat de un membru de rang înalt al guvernului sud-african, la fel ca și președintele chinez. Se creează impresia că formatorii de opinie occidentali vor să folosească toate mijloacele pentru a provoca un eșec al summitului, la fel cum au crezut timp de aproximativ un an și jumătate că pot învinge armata Rusiei cu nisipul pe care îl aruncă în ochii consumatorilor de media occidentali.

În cele din urmă, a ieșit altfel

Dar toate discuțiile la o cafea ale formatorilor de opinie occidentali s-au dovedit în cele din urmă a fi doar niște născociri ale propriilor minți confuze și ale unei viziuni asupra lumii care nu corespunde realității. Dezacordurile inventate între China și India nu au dus la eșecul summitului. Aparent, mulți din Occidentul politic au sperat că nu vor fi admise alte state și că ar putea fi împiedicată o creștere suplimentară a puterii BRICS.

În teorie, nu ar fi trebuit să existe nicio extindere a asociației de state, întrucât, potrivit experților occidentali care citesc în cafea, India, spre deosebire de China, nu dorea un proces de aderare rapidă. S-a considerat că ”este îndoielnic dacă extinderea BRICS cu alte state membre, pe care Xi o promovează de mai mulți ani, va reuși în sensul dorit de el la summitul de la Johannesburg [și] analiștii din Africa de Sud consideră, de asemenea, că este probabil un proces de admitere lent”(3).

Este clar, desigur, că nu poate ieși nimic din extindere decât cu acordul experților. Pentru aceștia, chestiunea era clară și simplă: ”[președintele indian] Modi se apropie tot mai mult de SUA și cu greu l-ar urma pe Xi Jinping, fie și numai din cauza propriului său conflict de frontieră cu China”(4).

Pentru observatorii din Occident, lumea politică pare să fie formată doar din rivalități mărunte și încăierări personale. În gândirea occidentală pare să nu mai existe posibilitatea de a se ajunge la un acord amiabil și în chestiuni litigioase. Cei obișnuiți să rezolve totul prin presiuni, violență și viclenie nu se mai gândesc la soluții rezonabile în interesul tuturor celor implicați și cu respectarea tuturor intereselor.

În ciuda previziunilor nefavorabile din partea zvonacilor din lumea occidentală, țările BRICS au reușit să ajungă la un acord unanim cu privire la admiterea de noi membri. Și asta în câteva zile, într-un weekend prelungit, ca să spunem așa. A învins rațiunea. Chiar și dezacordurile dintre China și India – unde, la urma urmei, este vorba de război sau pace de-a lungul graniței comune și nu de o factură de energie scrisă greșit – ar putea fi puse în plan secund în această chestiune.

În locul marii rupturi dintre India și China, a avut loc o nouă apropiere. Și acest lucru este posibil atunci când sunt respectate regulile rațiunii și interesele reciproce. S-a ajuns la un acord cu privire la ”o nouă reducere a tensiunilor”(5). Ambele părți au fost de acord să ”intensifice eforturile pentru o retragere rapidă a trupelor și detensionarea situației”(6).

Nimic din toate înțelegerile parafate nu a fost prevăzut în opiniile și așteptările formatorilor de opinie occidentali. Dar Johannesburg arată că astfel de succese sunt posibile dacă există bunăvoință din partea tuturor părților.

Se întrezărește o lume diferită

Lumea în care Occidentul crede că trăiește este diferită de cea care se învârte în jurul soarelui în fiecare zi. Suntem neputincioși pentru că nu știm ce să facem în legătură cu această schimbare. Se încearcă în continuare vechile mijloace de amenințare militară împotriva adversarilor mai slabi și cele mai noi sancțiuni economice împotriva celor puternici. Acest ”modus operandi” a avut puțin succes în trecut, măsurat prin pagubele produse. Dar noii adversari sunt mai puternici. Forța militară a Rusiei nu are corespondent în Occidentul politic.

Puterea economică și mai ales financiară a Chinei face posibilă pătrunderea sa pe toate continentele și o dezvoltare socială pe care Occidentul nu a reușit să o atingă în toate deceniile de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. Și-a pierdut rolul de lider incontestabil. Țările subdezvoltate de până acum nu mai depind de el, la bine și la rău.

Odată cu Rusia și China, au apărut alternative care dispun de capitalul necesar, dar și de calități tehnologice care nu mai sunt inferioare Occidentului politic. Vechii prieteni părăsesc Occidentul. Ei nu au fost niciodată prieteni cu adevărat. În trecut, ei nu au avut de ales decât să fie prieteni ai SUA și ai Occidentului politic. Acest lucru se schimbă acum.

Surse:

(1) FAZ 23.08.2023 Contragreutate față de Occident

(2) ibid.

(3) ibid.

(4) ibid.

(5) FAZ 26.08.2023 Eforturi pentru reducerea tensiunilor în jurul frontierei himalayene