Un comentariu de Ibrahim al-Marashi, profesor asociat la Departamentul de Istorie al Universității de Stat din California, San Marcos

Folosirea contractorilor în „războiul împotriva terorismului” din SUA a inspirat Rusia și alte puteri să externalizeze războiul.

În urma răzvrătirii companiei militare private Wagner (PMC) din Rusia, mulți observatori se așteptau ca fondatorul acesteia, Evgheni Prigozhin, să plătească scump pentru acțiunile sale, poate cu viața. În schimb, comandantul mercenar a fost trimis în ”exil” în Belarusul vecin, iar luptătorii săi au continuat operațiunile în afara Rusiei și Ucrainei. În cele din urmă, Prigozhin s-a întâlnit personal cu președintele rus Vladimir Putin și apoi a anunțat că PMC se va concentra pe activitatea sa în Africa.

Nu este deloc surprinzător faptul că Putin a decis să păstreze o forță de mercenari care s-a dovedit destul de eficientă în promovarea aventurilor sale de politică externă în Europa, Orientul Mijlociu și Africa. Probabil că a învățat o lecție sau două de la o altă mare putere – Statele Unite – a cărei mare dependență de PMC a deschis calea pentru privatizarea și externalizarea tot mai mare a războiului în întreaga lume.

Pentru SUA, Rusia și alte puteri, contractorii militari servesc drept mijloace convenabile pentru războiul prin procură, care oferă o negare plauzibilă și atenuează potențialele tensiuni interne legate de războaiele externe.

Externalizarea războiului

Angajarea de contractori de către guvernul SUA nu este un fenomen recent, dar în ultimele două decenii s-a extins foarte mult. În timp ce în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 10% din forțele armate americane aveau contracte private, în timpul ”războiului împotriva terorismului”, lansat în 2001, acestea au ajuns la aproximativ 50%, uneori chiar mai mult.

Având nevoie de sute de mii de oameni pentru a desfășura operațiuni militare în Afganistan, Irak și în alte părți, dar temându-se de reacții interne, guvernul american a fost nevoit să apeleze la PMC-uri.

De la începutul ”războiului împotriva terorii”, Pentagonul a cheltuit 14 trilioane de dolari, din care o treime până la jumătate au mers către contractorii militari din zonele de luptă. O mare parte din acești bani au mers către contracte legate de logistică, construcții și furnizare de armament, dar o parte considerabilă a fost plătită și pentru mercenari.

În timpul perioadei de vârf a efortului de contrainsurgență din 2008 din Irak, numărul contractorilor a ajuns la 163.400 (inclusiv persoanele cu roluri non-combat), față de 146.800 de soldați americani. În 2010, în timpul ”creșterii” din Afganistan, când au fost desfășurate trupe suplimentare pentru o nouă ofensivă împotriva talibanilor, existau 112.100 de contractori (inclusiv persoane cu roluri non-combat), comparativ cu 79.100 de soldați.

Investirea a mii de miliarde de dolari în PMC a contribuit la crearea unei industrii vaste și puternice de contractori militari, care a devenit globală și a transformat modul în care marile și micile puteri se angajează în război și în alte acțiuni violente de politică externă.

Folosirea contractorilor oferă în mod convenabil o negare plauzibilă și poate ajuta guvernele să liniștească electoratele reticente la trimiterea de trupe naționale în misiuni externe riscante. De asemenea, aceștia ajută la evitarea responsabilității pentru crime de război.

De exemplu, în 2007, Blackwater a ucis 14 civili irakieni într-o încăierare în Piața Nisour din Bagdad. Aceștia nu se aflau în lanțul de comandă al armatei americane, deoarece fuseseră contractați în mod privat de către Departamentul de Stat al SUA pentru a le păzi personalul.

Atunci când guvernul irakian a decis să revoce licența Blackwater cu guvernul, a constatat că firma nu a avut niciodată o licență în primul rând. În plus, autorii masacrului nu se supuneau legislației irakiene, astfel că nu puteau fi judecați pe teritoriul irakian.

În 2015, o instanță americană a condamnat trei foști angajați ai Blackwater la 30 de ani de închisoare și unul la închisoare pe viață pentru masacru, însă, doar cinci ani mai târziu, președintele Donald Trump i-a grațiat înainte de a părăsi funcția.

Masacrul din Piața Nisour nu a fost nici pe departe singura atrocitate comisă de mercenarii americani. În cele din urmă, violențele în care au fost implicați PMC au contribuit la sentimente antiamericane larg răspândite în Irak, care au subminat eforturile de contrainsurgență conduse de SUA – un factor major ce a permis ulterior apariția ISIL (ISIS).

În ciuda acestor probleme, SUA nu au renunțat la PMC și au continuat să se bazeze pe ele, chiar și după ce s-au retras din Afganistan și Irak. Industria înfloritoare a PMC de astăzi, care permite externalizarea războiului și a violenței în întreaga lume, este una dintre moștenirile morbide ale ”războiului împotriva terorismului” al SUA.

Negarea plauzibilă

Probabil că Kremlinul a urmărit îndeaproape modul în care guvernul american a folosit contractori în Afganistan și Irak și a înțeles utilitatea acestora. Potrivit unor observatori, Putin a dorit probabil o versiune rusă a Blackwater pe care să o folosească în aventurile sale de politică externă. Urmând ordinele patronului său de a crea un grup de mercenari, Prigozhin a mers atât de departe încât a emulat estetica PMC-ului american. ”Mercenarii Wagner din Siria și Africa au jucat rolul, purtând șepci de baseball și ochelari de soare înfășurați, în timp ce purtau arme serioase”, a scris Lucian Kim, fostul șef al biroului de la Moscova al NPR, în Foreign Policy.

Antreprenorii lui Prigozhin au fost folosiți pentru prima dată în 2014 pentru a susține agresiunea rusă în estul Ucrainei. Ei au fost apoi desfășurați în Siria pentru a susține regimul președintelui Bashar al-Asad și în Libia, pentru a lupta pentru generalul renegat Khalifa Haftar. De-a lungul acestor conflicte, Kremlinul a continuat să nege implicarea și existența lui Wagner, deoarece PMC-urile erau ilegale conform legislației rusești.

Eficacitatea mercenarilor ruși i-a încurajat pe liderii politici și militari din întreaga Africă să apeleze la serviciile lor, ceea ce a consolidat poziția internațională și raza de acțiune a Moscovei în materie de politică externă.

Când, în februarie 2022, Putin a decis să lanseze o invazie la scară largă în Ucraina, avea nevoie și de un număr mare de trupe. Wagner a fost însărcinat în mod special cu furnizarea de luptători pe care să îi arunce în cele mai sângeroase bătălii drept carne de tun. Rămânând rapid fără voluntari, Prigojin a mers până la recrutarea de condamnați, cărora li s-a oferit amnistia în schimbul serviciului militar.

Astfel, Wagner a ajutat Kremlinul să minimizeze costul perceput al războiului pentru publicul rus, care se simțea destul de inconfortabil în fața unei invazii la scară largă. Dar forțele sale nu se aflau sub comanda directă a armatei ruse, ceea ce s-a transformat, de asemenea, într-o problemă majoră pentru Kremlin.

Revolta a fost, probabil, o evoluție neașteptată pentru Putin și l-a făcut să pară slab, nu numai în fața comunității internaționale, ci și a celor din interiorul regimului. Consecințele rebeliunii lui Prigozhin vor continua probabil să se manifeste în lunile următoare.

Kremlinul a eliminat forțele lui Wagner de pe teritoriul rus și de pe câmpul de luptă din Ucraina, dar este clar că nu va renunța la operațiunile sale externe. Acestea sunt mult prea profitabile din punct de vedere economic și utile din punct de vedere politic. În schimbul serviciilor sale militare, Wagner și companiile de fațadă din străinătate sunt implicate în extracția de petrol și gaze și în exploatarea aurului și a diamantelor, care asigură fluxuri financiare considerabile către Moscova. Este un rol pe care armata rusă tradițională nu îl poate reproduce.

Prin faptul că se bazează pe mercenari, SUA, Rusia și alte puteri au slăbit regulile de angajare acceptate la nivel internațional și au subminat regimul juridic care încearcă să protejeze civilii în timp de război. Acest lucru le-a permis să scape și mai ușor de violențe și atrocități și să denatureze adevăratul cost al războiului. Blackwater, Wagner & Co fac din lume un loc mult mai periculos.