Cum se va termina războiul din Ucraina

Voi încerca să explic cât mai simplu. Este o întrebare complexă, dar reprezintă ceva la care ar trebui să ne gândim dacă vrem ca lumea să evite un holocaust nuclear. Ea se reduce la trei posibilități:

■ Renunțarea necondiționată

■ Soluție negociată

■ Conflict prelungit și epuizare, adică impas

Din perspectiva Rusiei, operațiunea militară din Ucraina nu este un război. Războiul înseamnă distrugerea inamicului – din punct de vedere fizic, material și politic. În ciuda afirmațiilor propagandei occidentale, Rusia s-a ferit să provoace victime civile în masă. Rusia nu a încercat să distrugă platformele ISR occidentale, infrastructura guvernului ucrainean sau oficialii politici ucraineni. Pe scurt, Rusia a jucat doar câteva dintre cărțile militare pe care le deține. A merge la război înseamnă că te duci cu totul.

Ucraina și aliații săi din NATO au o viziune diametral opusă – acesta este un război de agresiune al Rusiei. Spre deosebire de Rusia, Ucraina nu numai că și-a mobilizat bărbații încorporabili, dar a îmbrăcat în uniformă tineri sub 18 ani și bărbați cu vârste cuprinse între 45 și 65 de ani și i-a trimis carne de tun în prima linie. Capacitatea Ucrainei de a susține războiul în continuare depinde în întregime de banii și armele furnizate de Statele Unite și de alte state membre NATO. Fără sprijin extern, Ucraina nu poate continua să lupte într-un război industrial modern.

Așadar, haideți să trecem în revistă câteva fapte cruciale:

■ Ucraina suferă pierderi militare devastatoare și nu are o forță de rezervă antrenată pe care să o poată trimite pe câmpul de luptă.

■ Ucraina nu dispune de o capacitate aeriană de luptă viabilă cu aripi fixe.

■ Ucraina nu dispune de un stoc de tancuri, vehicule, artilerie, proiectile de artilerie.

■ Ucraina nu dispune de facilități/baze de instruire sigure pe teritoriul său și trebuie să se bazeze pe alte țări NATO pentru a asigura instruirea. (Acest lucru înseamnă că instruirea este limitată și nu este standardizată).

■ Contraofensiva Ucrainei, care trebuia să spargă liniile de apărare rusești Surovikin, a eșuat, iar Ucraina nu are puterea de luptă necesară pentru a intensifica atacurile.

■ Rusia, în schimb, dispune de un număr mare de rezerve de trupe antrenate, muniție de artilerie, artilerie (mobilă și fixă), rachete de croazieră, drone, peste o mie de avioane de luptă cu aripi fixe, elicoptere de atac și sisteme masive de apărare aeriană.

■ Rusia este autosuficientă în ceea ce privește resursele naturale esențiale necesare pentru aprovizionarea industriilor sale de apărare.

■ Rusia nu mai este dependentă de Occident pentru comerț, iar economia sa este în creștere în ciuda sancțiunilor economice occidentale.

Mulți analiști occidentali insistă asupra faptului că situația care se desfășoară în Ucraina este un impas și postulează că războiul cu Rusia se va prelungi ani de zile. Prostii. Având în vedere faptele prezentate mai sus, avantajele cad în întregime de partea rusă. Ucraina nu se bucură de niciun avantaj față de Rusia în această etapă. În opinia mea, este puțin probabil ca războiul dintre Rusia și Ucraina să producă un impas.

Ce ziceți de o soluție negociată? Posibil, dar orice înțelegere va fi în condițiile Rusiei. Rusia va insista asupra recunoașterii internaționale a Crimeei, a Khersonului, a Zaporizhziei, a Donețkului și a Luhanskului ca părți permanente ale Rusiei. Acest lucru este nenegociabil. Liderii politici ucraineni continuă să insiste că nu este o chestiune care nu poate fi negociată. Cu alte cuvinte, nu există niciun acord în pregătire.

Ceea ce ne lasă cu a treia posibilitate – capitularea necondiționată. Armata ucraineană se îndreaptă spre un punct de rupere din cauza numărului tot mai mare de victime. Ucraina nu are rezerve antrenate care să aștepte în culise, gata să se grăbească pe front pentru a continua efortul de a sparge liniile de apărare ale Rusiei. Ucraina se confruntă cu o situație asemănătoare cu cea cu care s-a confruntat generalul confederat Robert E. Lee la Appomattox. Armata asediată a lui Lee încă dorea să continue lupta împotriva Nordului, dar, în ciuda spiritului lor, nu aveau logistica și efectivele necesare pentru a continua. Lee a recunoscut inutilitatea situației și a acceptat condițiile generoase oferite de generalul Ulysses Grant. Cred că se apropie momentul în care generalul ucrainean Zaluzhny se va confrunta cu un moment similar al adevărului.

Cred că scenariul cel mai probabil este o ruptură majoră între Zelensky și comandanții săi militari, în legătură cu continuarea sau nu a războiului. Faptul că ucrainenii au dorința de a lupta nu poate înlocui faptul de a avea rezervele necesare de arme și, mai important, trupe antrenate pentru a folosi aceste arme. În prezent, Ucraina nu are o cale viabilă pentru susținerea operațiunilor militare fără un sprijin garantat din partea NATO.

Jokerul în aceste calcule este NATO. În cel mai rău caz – Statele Unite sau alți membri NATO decid să intervină prin trimiterea propriilor trupe în Ucraina . Acest lucru va marca sfârșitul ”Operațiunii militare speciale” și începutul unui război în toată regula între NATO și Rusia.

Dacă sunteți interesat de unele dintre ”erudițiile” privind încheierea războaielor, vă ofer mai jos link-uri către unele eforturi academice pe această temă. Nu sunt de acord cu unele dintre concluzii, dar m-am gândit că ar fi o informație utilă pentru cei care doresc să aprofundeze subiectul.

De ce se termină războaiele: Răspunsurile CASCON din istorie

Cum se termină războaiele: Rolul negocierii (Un curs de la Harvard)

Se crede în mod obișnuit că războaiele se termină după ce o bătălie militară decisivă produce o victorie concludentă – o parte se predă, iar cealaltă parte iese victorioasă. De fapt, istoria recentă sugerează că lucrurile sunt, de obicei, mult mai complicate: negocierile dintre părțile aflate în dispută joacă, de obicei, un rol esențial în încheierea unui conflict armat. Trebuie doar să ne gândim la Coreea, Vietnam, Bosnia, Afganistan și Irak. Vom explora rolul negocierilor în încheierea războaielor.

Cum se termină războaiele (o carte de Dan Reiter)

Dan Reiter explică modul în care informațiile despre rezultatele luptelor și alți factori pot convinge o națiune beligerantă să ceară mai mult sau mai puțin în cadrul negocierilor de pace și de ce o țară ar putea refuza să negocieze termeni limitați și, în schimb, să urmărească cu tenacitate victoria absolută dacă se teme că inamicul său ar putea renunța la un acord de pace. El expune pe larg teoria și apoi o testează pe mai mult de douăzeci de cazuri de comportament la încheierea războiului, inclusiv decizii luate în timpul Războiului Civil American, al celor două războaie mondiale și al Războiului din Coreea. Reiter ajută la rezolvarea unora dintre cele mai durabile enigme din istoria militară, cum ar fi motivul pentru care Abraham Lincoln a emis Proclamația de emancipare, de ce Germania și-a reluat în 1918 atacul în Vest după ce a obținut pacea cu Rusia în Est și de ce Marea Britanie a refuzat să caute termeni de pace cu Germania după căderea Franței în 1940.

Cum se termină? Ce ne spun războaiele din trecut despre cum să salvăm Ucraina (un document CSIS)

Timpul pentru diplomația de criză este acum. Cu cât durează mai mult un război în absența unor concesii din partea ambelor părți, cu atât este mai probabil ca acesta să se transforme într-un conflict prelungit. În ciuda curajului poporului ucrainean în fața agresiunii rusești, perspectiva este periculoasă. Criza refugiaților va crește. Vor muri mai mulți civili. Rusia va deveni și mai paranoică și irațională. Pe lângă pedeapsă, oficialii ruși au nevoie de o cale de ieșire diplomatică viabilă, care să răspundă preocupărilor tuturor părților.