Supapele de evacuare ale Deep State

Cu cât România devine mai dependentă de multinaționale și de sistemul financiar-bancar occidental, cu atât crește apetitul politicienilor noștri de a juca rolul falsului patriot.

Nu trebuie să fii vreun expert de top ca să vezi realitatea. Miliarde de euro se scurg din buget către partenerii noștri externi sub privirea neputincioasă a guvernanților. Ambasadele din București își fac treaba ca la carte: au birouri chiar la Palatul Victoria și negociază marjele de profit direct cu miniștrii. Fie că-i vorba despre Big Pharma, IT, industria bancară, de armament sau auto, România trebuie să înghită pe nemestecată directivele ambasadelor, sub amenințarea că în caz contrar partenerii ne vor lăsa baltă. Își vor lua bagajele și vor pleca rapid către țări mai prietenoase cu investitorii.

Elitele politice și de afaceri încep să realizeze că populația vede realitatea. Și se revoltă – deocamdată pe rețelele sociale. Această revoltă mocnită este dirijată atent de penibilul nostru Deep State către anumite supape de evacuare, pentru evitarea unei situații explozive.

Românii profund nemulțumiți sunt duși cu zăhărelul. Zilnic apar la televizor diverși populiști (adesea așezați, în contradicție cu starea de fapt, doar în loja partidelor de dreapta) care declară ceea ce populația dorește să audă.

Realitatea este foarte crudă: investitorii străini au venit în România pentru profit maxim, nu de dragul pițipoancelor de la Mamaia. De aici plecăm în analiza oricărei situații legată de demersurile guvernului Ciolacu pentru acoperirea găurilor din buget. Iar pentru că alegerile se apropie, politicienii noștri se văd obligați să spună adevărul (măcar din când în când) și să promită că iau taurul de coarne, pe principiul ”Eu am încercat, dar atât s-a putut. Votați-mă, dragii mei compatrioți!”.

De pildă senatorul PSD Daniel Zamfir, în legătură cu ideea supraimpozitării băncilor: ”Nu este normal să dai dobânzi de 1-2% la depozite și de 6-8% la credite, adică să ai 600% câștig”. Sigur că nu-i normal, asta ar putea să ne-o spună și un analfabet funcțional oarecare. Dar de aici și până la măsuri concrete rămâne o distanță ca de la cer la pământ. Guvernul italian, spre exemplu, s-a văzut nevoit să bată în retragere la doar 24 de ore după ce Salvini anunțase o taxă excepțională de 40% pe profiturile băncilor.

Populismul gregar, de joasă speță, poate fi întâlnit și în PNL, nu doar la social-democrați. Autocaracterizat drept ”responsabil și patriot”, europarlamentarul Rareș Bogdan se întrece pe sine, într-un mesaj care, dacă ar avea și ceva substanță în spate, l-ar face să tremure de indignare pe David Muniz: ”60 din primele 150 de companii au raportat profit zero! Este inadmisibil să ne urcăm cu picioarele pe microîntreprinderi, să căutăm bani la IMM-urile românești, cu cifre de afaceri de zeci de mii, sute de mii sau câteva milioane, și să permitem în continuare giganților să ne sfideze!”. Inițial am avut senzația că-i vorba despre un comunicat AUR, atât de ireal sună în gură unui liberal de frunte, prieten la cataramă cu Iohannis.

Să nu ne amăgim. Politicienii noștri nu-și permit luxul de a atinge interesele financiare ale investitorilor strategici. ”Optimizarea fiscală” în cazul multinaționalelor, cunoscută în popor drept jaf la drumul mare, va continua cu același avânt.

Statul român rămâne impotent, corupt și vândut până la o nouă revoluție. Mesajele populiste care încearcă să ne insufle un strop de speranță sunt doar tehnici elementare de manipulare și de calmare a spiritelor încinse.