Un articol de opinie de Rüdiger Rauls

Așteptările față de reuniunea țărilor NATO din 11 și 12 iulie 2023 s-au dovedit a fi mari, dezamăgirile mari și discordanțele clare. Rezultatele au fost slabe, întrucât summitul nu a reușit să raporteze nicio veste strategică. Aceasta a venit din partea Rusiei.

În afara ușii

Imaginea a circulat prin mass-media, în principal non-occidentale, și a fost caracteristică situației: Zelensky stătea abandonat în rochia sa de luptă de culoarea măslinului, înconjurat de societatea fină a Occidentului, împodobită în rochie de seară (1). Nimeni nu i-a acordat atenție măturătorului ordinii bazate pe reguli. Nici măcar în poza de grup cu doamnele pentru albumul de familie al NATO (2), el nu era de găsit. Nici măcar pe margine.

Să fi fost acesta deja un cântec de lebădă pentru rolul pe care el și țara sa îl jucaseră până acum în interesul acestui Occident și al societății sale mai bune? Se șoptea poate chiar în spatele ușilor închise despre cum ar putea fi înlocuit acest copil murdar cu altcineva mai prezentabil – mai ales în fața rușilor? În orice caz, Zelensky nu părea să fie binevenit. Deloc surprinzător, se impusese și se invitase mai mult sau mai puțin singur.

Se presupune că trebuie să scoată cărbunii din foc pentru ei, dar nu are voie să ia parte la asta. Este omul pentru lucrurile dificile, la care se renunță atunci când nu mai este nevoie de el sau când devine o povară. Iar Zelensky devine treptat o problemă. Ofensiva sa, pentru care Occidentul a pus la dispoziție resurse financiare și militare considerabile, este departe de a îndeplini așteptările, iar prin cererea sa de restabilire a teritoriului ucrainean în granițele din 1991, nu face decât să îngreuneze negocierile cu Rusia.

În cele din urmă, totuși, ar putea fi raportate succese. Turcia a fost de acord cu aderarea Suediei și a apărut un Consiliu NATO-Ucraina, care ar trebui să ducă la decizii mai rapide și mai precise. Dar, în cele din urmă, este doar un alt plasture de consolare care nu vindecă rana supurantă a lipsei de sprijin din partea trupelor NATO. Nici măcar acest sfat nu poate ascunde faptul că actuala contraofensivă din Ucraina nu face niciun progres și că Occidentul conduce conflictul cu frâna de mână trasă.

Căci Ucraina și Occidentul nici măcar nu au știut cum să profite de revolta Grupului Wagner, mai ales că SUA i-au asigurat imediat pe ruși că nu au avut nimic de-a face cu această lovitură de stat. Nu au făcut niciun efort pentru a folosi slăbiciunea Rusiei în avantajul Ucrainei. Astfel, Rusia și Putin ies mai puternici din această criză. (3)

În pierdere

Chiar înainte de reuniunea de la Vilnius, SUA și alte țări importante din NATO au spus clar că nu vor lua în considerare admiterea Ucrainei în Alianță din cauza vestitului articol 5. Americanii se feresc de confruntarea cu Rusia așa cum diavolul se ferește de apa sfințită, știind că au din ce în ce mai puțin cu ce să i se opună.

Pentru ei, China se află în fruntea agendei. Probabil că Washingtonul regretă acum că a intrat atât de adânc în acest conflict cu Rusia de la bun început. Nu este exclus ca, în aroganța occidentală, să fi crezut în propria propagandă și să fi mizat pe un efect mai puternic al sancțiunilor și pe o victorie rapidă asupra Rusiei.

Cu toate acestea, experții militari din SUA par să realizeze acum din ce în ce mai mult că NATO nu poate supraviețui într-un război convențional împotriva Rusiei. Iar americanii cu siguranță nu doresc să se angajeze într-un duel nuclear cu rușii.

În acest sens, speranțele lui Zelensky pentru un sprijin mai eficient din partea NATO au murit. Nicio trupă NATO nu va veni în ajutorul său. A fost promis un ajutor militar suplimentar, dar nimic care să poată trece pragul războiului nuclear.

Fie Zelensky a judecat greșit raportul de forțe în cadrul NATO, fie situația a devenit atât de disperată încât amărăciunea sa s-a vărsat în critici vehemente la adresa indeciziei și a slăbiciunii pe care o vedea în comportamentul NATO. Dar el a redevenit curând blând când a fost conștientizat de sprijinul financiar și militar primit până acum din partea Occidentului și, prin urmare, și de dependența sa. Căci fără livrările de arme occidentale, războiul s-ar fi terminat în câteva zile.

Această intransigență față de cererile lui Zelensky arată însă și nervozitatea care se răspândește din ce în ce mai mult în Occident. Războiul nu vrea să se termine și devorează sume uriașe de bani, Ucraina nu face niciun progres în contraofensivă, arsenalele NATO se golesc, iar sancțiunile occidentale nu numai că se dovedesc din ce în ce mai contondente, dar se lovesc și de propriile economii. În afară de noi livrări de armament, nu există nicio rază de speranță strategică care ar putea schimba situația. Iar Rusia este hotărâtă să nu capituleze.

Înțelepciunea fotbalului

Nu este de ajuns că Occidentul nu are nicio idee despre cum să întoarcă cursul războiului, rușii chiar par să mărească viteza, în ciuda tuturor dezacordurilor aparente din conducerea militară. Eficiența armelor lor este în creștere. Acest lucru a devenit evident în utilizarea artileriei lor, dar și în creșterea producției și a utilizării dronelor pentru recunoaștere și atac.

Mai mult, armata rusă își extinde capacitățile tactice și strategice în acest război cu un adversar aproape egal. Nici NATO și nici unul dintre statele membre ale tratatului său nu au mai avut astfel de experiențe de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Este puțin probabil ca armatele lor să se ridice la nivelul armatei Rusiei în viitorul apropiat, nu numai din punct de vedere al armamentului, ci și din punct de vedere al experienței lor de luptă.

Contraofensiva ucraineană s-a oprit în mare parte, iar rușii par să lanseze contraofensiva lor. La fel ca în fotbal, ei profită de avantajul aparent al ucrainenilor de a juca acasă. În calitate de echipă gazdă, se așteaptă ca aceștia să preia ofensiva, deoarece și-au declarat intenția de a-i alunga pe ruși din Donbass.

Însă rușii și-au întărit apărarea și i-au invitat pe adversari, care se uzează cu pierderi enorme, lucru admis chiar și de presa occidentală. Ultimele rapoarte din zona de război indică acum faptul că rușii contraatacă masiv, acum că armata ucraineană este tot mai epuizată din cauza sângelui de pe linia de contact.

În acest context, atacurile cu drone ucrainene asupra podului din Crimeea par a fi o încercare disperată de a omorî ursul cu vârfuri de ac. Puținele posibilități tehnico-militare care mai sunt disponibile sunt folosite, dar fără a obține mari avantaje strategice. Și oricum ar răspunde rușii, NATO nu riscă un război cu Rusia. Ea se află din ce în ce mai mult în defensivă.

Astfel de provocări și eșecul ofensivei ucrainene alimentează, de fapt, discuțiile în Occident despre o alternativă la Zelensky. Devine el din ce în ce mai mult un obstacol în calea unui acord cu Rusia? Deși le promite susținătorilor săi și producătorilor de arme că va continua ofensiva și că va obține rezultate în curând, optimismul pare să scadă în Occident. Cine știe cât timp i-a mai rămas?

Ofensiva strategică

Nu poate fi trecut cu vederea faptul că rușii sporesc presiunea după eșecul iminent al ofensivei ucrainene. Din ce în ce mai des, publicul rus solicită utilizarea armelor nucleare împotriva Occidentului, lucru pe care guvernul rus îl respinge însă în mod repetat. Însă fenomenul pare să indice o schimbare de dispoziție în rândul publicului rus: Oamenii nu se mai tem de Occident și de NATO.

Guvernul rus nu cedează nici la cererea de lovituri de retorsiune în urma atacului asupra podului din Crimeea. Kremlinul nu are reacții emoționale, ceea ce ar putea însemna că liderii ucraineni ar avea influență asupra deciziilor rusești prin acțiunile sale. Rusia își urmărește propria agendă în funcție de propriile considerente strategice și decide asupra utilizării mijloacelor sale în consecință.

Acest lucru include rezilierea acordului privind cerealele. Procedând astfel, Rusia ucide mai mulți iepuri dintr-o lovitură. Dacă porturile ucrainene au fost cruțate anterior pentru a permite transporturile de cereale, acum par a fi ținta preferată a forțelor rusești. Potrivit Kremlinului, acordul privind cerealele a fost, de asemenea, folosit în mod abuziv pentru livrarea de arme și alte materiale de război, lucru pe care acum vor să îl oprească.

Acordul fusese încheiat pe de o parte și extins până acum în speranța că vor fi îndeplinite și cererile rusești. Cu toate acestea, probabil Kremlinul nu a fost atât de naiv încât să creadă că Occidentul va respecta interesele rusești. Evenimentele din trecut i-au învățat pe ruși că trebui să sufle și în iaurt.

Este mai probabil ca securitatea aprovizionării țărilor mai sărace să fi fost pe primul plan, așa cum Rusia a declarat adesea. Acestea doreau să evite catastrofele provocate de foamete prin creșterea prețurilor la cereale. Se poate crede sau nu acest lucru. În orice caz, Rusia anunțase de mai multe ori că va dona cereale țărilor mai sărace.

Potrivit asigurărilor de la Moscova, țările africane vor beneficia în continuare de sprijin. Sudul global joacă un rol mai important în politica Rusiei decât în Occident, de aceea Kremlinul încearcă să-și onoreze promisiunile. Țările bogate din Occident, care au beneficiat în principal de pe urma acordului, trebuie să plătească acum facturile mai mari la cereale.

Până în prezent, prețurile pe burse au crescut doar moderat. Însă Rusia își mărește cota de piață globală a cerealelor la 22% în viitor, din cauza absenței livrărilor ucrainene. Profiturile din cereale înlocuiesc astfel pierderile de pe piețele energetice. Dar și plafoanele pentru petrolul rusesc au scăzut recent.

Evident, Occidentul nu poate îngenunchea Rusia, nici militar, nici economic. Dimpotrivă, Rusia pare să câștige treptat teren, cel puțin în ceea ce privește efectele deciziilor sale strategice. Pe de altă parte, dificultățile economice ale Occidentului sunt din ce în ce mai mari.

Surse și comentarii

(1) https://www.blick.ch/ausland/leere-nato-versprechen-fuehren-zu-wutausbruechen-selenski-beisst-die-hand-die-ihn-fuettert-id18743237.html

(2) https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f3/Family_photo_from_2023_NATO_Vilnius_summit_(530388599).jpg

(3) https://ruedigerraulsblog.wordpress.com/2023/06/28/wagner-konflikt-starkt-russland/