Deși cele cinci state BRICS originale au diferențe geopolitice, ele găsesc un teren comun enorm pe frontul geoeconomic, pe măsură ce volumele comerciale cresc și rutele comerciale se înmulțesc.

În timp ce BRICS se apropie de cel mai important summit din istoria lor, care va avea loc între 22 și 24 august la Johannesburg, Africa de Sud, trebuie observate câteva elemente fundamentale. 

Primele trei platforme de cooperare ale BRICS sunt Politica și securitatea, Finanțele și Economia și cultura. Prin urmare, ideea că la summitul din Africa de Sud va fi anunțată o nouă monedă de rezervă a BRICS garantată cu aur este falsă.

Ceea ce se fală în curs de desfășurare, după cum au confirmat șerpașii BRICS, este R5: un nou sistem comun de plăți. Șerpașii se află doar în faza preliminară a discuțiilor despre o nouă monedă de rezervă, care ar putea fi bazată pe aur sau pe mărfuri. Discuțiile din cadrul Uniunii Economice Eurasiatice (EAEU), condusă de Serghei Glazyev, prin comparație, sunt mult mai avansate.

Ordinea priorităților este de a pune în mișcare R5. Toate monedele actuale ale BRICS încep cu un ”R”: renminbi (yuan), rubla, real, rupia și rand. R5 le va permite membrilor actuali să crească schimburile comerciale reciproce, ocolind dolarul american și reducându-și rezervele în dolari americani. Acesta este doar primul din mulții pași practici pe drumul lung și sinuos al de-dolarizării. 

Un rol extins pentru Noua Bancă de Dezvoltare (NDB) – banca BRICS – este încă în discuție. BND ar putea, de exemplu, să acorde împrumuturi denominate în aurul BRICS – făcând din acesta o unitate de cont globală în tranzacțiile comerciale și financiare. Exportatorii BRICS vor trebui apoi să își vândă bunurile contra aur BRICS, în loc de dolari americani, la fel cum importatorii din Occidentul colectiv ar trebui să fie dispuși să plătească în aur BRICS.

Aceasta este o cale lungă, ca să spunem așa. 

Discuțiile frecvente cu șerpașii din Rusia și, de asemenea, cu operatorii financiari independenți din UE și din Golful Persic ating întotdeauna problema-cheie: dezechilibrele și nodurile slabe din interiorul BRICS, care vor tinde să prolifereze în serie odată cu iminenta extindere BRICS+.

În cadrul BRICS, există o multitudine de dosare serioase nerezolvate între China și India, în timp ce Brazilia este strânsă între o listă de dictaturi imperiale și dorința naturală a președintelui Luiz Inacio Lula da Silva de a fortifica Sudul global. Argentina a fost aproape forțată de suspecții obișnuiți să își ”amâne” cererea de admitere pentru a se alătura BRICS+.

Și apoi există o verigă slabă prin definiție: Africa de Sud. Prinsă între ciocan și nicovală, organizatorul celui mai important summit din istoria BRICS a optat pentru un compromis umilitor, nu tocmai demn de o putere independentă de rang mediu din Sudul Global.  

Africa de Sud a decis să nu-l primească pe președintele rus Vladimir Putin și a optat în schimb pentru prezența ministrului de externe Serghei Lavrov – așa cum Pretoria a sugerat mai întâi Moscovei. Ceilalți membri BRICS au validat decizia. 

Compromisul înseamnă că Rusia va fi reprezentată fizic de Lavrov, în timp ce Putin va participa la întregul proces – și la deciziile ulterioare – prin videoconferință.

Traducere: Putin a testat Pretoria și a expus-o în fața întregului Sud Global ca fiind un nod fragil al ”junglei” – de fapt, Majoritatea Globală – ușor de amenințat de gașca ”grădinii” occidentale și nu un adevărat practician independent în materie de politică externă.

Sankt-Petersburg-Shanghai prin Arctica

Această decizie a Africii de Sud ridică prin ea însăși întrebări serioase dacă geopolitica condusă de BRICS este doar o iluzie.

Totuși, din punct de vedere geoeconomic, grupul a intrat într-un cu totul alt joc, ilustrat de multiplele interconexiuni ale BRICS cu Inițiativa chineză Belt and Road (BRI).

Comerțul chinezesc cu națiunile BRI a crescut cu 9,8 % în prima jumătate a anului 2023 – comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Fenomenul contrastează puternic cu contracția globală de 4,7 la sută a comerțului dintre China și Occidentul colectiv: În scădere cu UE cu 4,9% și cu SUA cu 14,5%.

Între timp, comerțul chinezesc cu Rusia, alături de exporturile către Africa de Sud și Singapore, a crescut exponențial, cu 78 la sută. Ca exemplu, la sfârșitul săptămânii trecute, o încărcătură chineză a plecat din Sankt Petersburg încărcată cu îngrășăminte, produse chimice și produse din hârtie. Aceasta va traversa Arctica și va ajunge la Shanghai la începutul lunii august.

Zhou Liqun, președintele Camerei de Comerț chineze din Rusia, a mers direct la subiect – acesta este doar începutul ”funcționării în mod curent a rutei de transport maritim de marfă în Arctica între China și Rusia”. Este vorba despre ”securitatea canalelor logistice” încorporate în parteneriatul strategic dintre Rusia și China.

Drumul mătăsii arctice, de acum încolo, va fi din ce în ce mai strategic. Chinezii îl pot menține deschis cel puțin din iulie până în octombrie în fiecare an. Și, ca bonus, încălzirea Arcticii permite un acces mai bun la resursele de petrol/gaze. O marcă înregistrată ”win-win” – nu e de mirare că, din 2017, dezvoltarea Drumului Mătăsii Arctice face parte din BRI.

Toate cele de mai sus arată o schimbare bruscă a impulsului comercial al Chinei către Sudul global. Comerțul cu partenerii BRI ai Chinei se ridică acum la 34,3 % din totalul comerțului global al Chinei în termeni de valoare – și acest număr este în creștere. 

De la calea ferată UAP la zona Greater Bay Area

Pe frontul rusesc, toți ochii sunt ațintiți asupra Coridorului internațional de transport nord-sud (INSTC), multimodal și lung de 7.200 km – care alarmează Occidentul colectiv ca un înlocuitor de facto al Canalului Suez. INSTC reduce costurile de transport maritim cu aproximativ 50% și economisește până la 20 de zile de călătorie în comparație cu ruta Suez.

Comerțul prin INSTC – prin intermediul navelor, căilor ferate și drumurilor care leagă Rusia, Iranul, Azerbaidjanul, India și Asia Centrală – ar trebui să se tripleze în următorii șapte ani, după cum a remarcat ministrul rus al transporturilor, Vitaly Saveliev, la recentul forum de la Sankt Petersburg. Rusia va investi peste 3 miliarde de dolari în INSTC până în 2030.

Creșterea schimburilor comerciale dintre Rusia, Iran și India prin intermediul INSTC se leagă de ceva care până de curând ar fi fost considerat un OZN: calea ferată transafgană.

Trans-afgana va apărea ca o continuare a unui lucru foarte important care s-a întâmplat săptămâna trecută, când Pakistanul, Uzbekistanul și Afganistanul au semnat un protocol comun pentru a conecta rețelele uzbecă și pakistaneză prin Mazar-i-Sharif și Logar în Afganistan.

Bine ați venit la calea ferată UAP – care ar putea fi salutată nu doar ca un proiect BRI, ci și ca un proiect al Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS) – unde Tașkent și Islamabad sunt membri cu drepturi depline, iar Kabul este observator. Numiți-o un coridor comercial atât de necesar care se dublează ca o platformă clasică chineză de ”schimburi interumane”.

Uzbecii estimează că această cale ferată de 760 km va reduce timpul de călătorie cu cinci zile și costurile cu cel puțin 40 de procente. Proiectul ar putea fi finalizat până în 2027.

Următoarea cale ferată transafgană, lungă de 573 km, are deja o foaie de parcurs: aceasta urmează să conecteze intersecția dintre Asia Centrală și Asia de Sud cu porturile de la Marea Arabiei. 

Toate cele de mai sus extind comerțul chinezesc în mai multe direcții. Ceea ce ne duce la o simbioză fascinantă în curs de desfășurare între sudul Chinei și Asia de Vest – simbolizată de zona Marelui Golf.

În timp ce prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman își pune turbocompresor pe proiectul său de modernizare extrem de ambițios Viziunea 2030, Zona Marelui Golf este salutată de saudiți ca fiind nu mai puțin decât ”viitorul Asiei”.

Fiecare investitor, de la Jeddah până la Hong Kong, știe că Beijingul urmărește să transforme Greater Bay Area într-un centru tehnologic global de prim rang, centrat în Shenzhen, cu Hong Kong jucând rolul de centru financiar global privilegiat și Macao în calitate de centru cultural.

Zona extinsă a Golfului, nu întâmplător, este un element cheie al BRI. În ansamblu, cele nouă orașe din Guangdong, plus Hong Kong și Macao (peste 80 de milioane de locuitori, 10% din PIB-ul chinezesc), vor fi configurate ca o uimitoare putere economică de primă clasă până în 2035, depășind cu mult Golful Tokyo, zona metropolitană din New York și zona golfului San Francisco.

Având în vedere că Arabia Saudită își propune să devină membru cu drepturi depline atât în BRI, cât și în OCS, Beijingul și Riadul își vor pune la maxim cooperarea în domeniul tehnologiei, pe lângă energie și infrastructură.

Toți ochii asupra Africii de Sud luna viitoare sunt ațintiți asupra modului în care BRICS va lucra pentru a-și rezolva problemele interne, organizând în același timp extinderea către BRICS+. Cine va ajunge să se alăture clubului? Arabia Saudită? Emiratele Arabe Unite? Iranul? Kazahstan? Algeria? Primele două țări din BRICS, China și Rusia, continuă să investească într-o mișcare geoeconomică la care zeci de țări se pregătesc să se alăture.