Ultima redută din UE, criza din Franța și cinismul Bruxelles-ului

În timp ce Polonia continuă să fie vârful de lance al Casei Albe în războiul din Ucraina, singura opoziție din Europa față de politicile iresponsabile ale UE rămâne la Budapesta. Vecinii noștri chiar merită aplauze la scenă deschisă. Criticile lor dure sunt întemeiate, argumentate și binevenite.

Pregătită să vadă spectacolul asedierii Moscovei de trupele lui Prigojin, opinia publică a trebuit să se mulțumească doar cu Parisul și alte mari orașe din Franța. Mii de magrebieni s-au răsculat după moartea tânărului algerian (împușcat de forțele de ordine), iar președintele Macron a fost nevoit să mobilizeze 45.000 de polițiști, zeci de blindate și elicoptere. Aproape 1.500 de francezi, inclusiv minori, au ajuns în arest.

Este rezultatul unui eșec evident de integrare în societate a milioane de migranți primiți în Franța cu brațele deschise. Sărăcia, delicvența, șomajul, refuzul magrebienilor de a se conforma unor norme elementare de conviețuire (unii nu vorbesc franceza în mod ostentativ) sunt fenomene adânc înrădăcinate, cărora statul francez nu le-a găsit leac în ultimii 50 de ani. Cum era de așteptat, a fost nevoie doar de o scânteie pentru ca viața parizienilor să devină aproape un calvar.

În ciuda realităților izbitoare, regimul Macron continuă politica globalistă de atragere a migranților în lipsa unor soluții de integrare. Politică impulsionată, cel mai probabil, de filantropi ca George Soros, care nu și-au ascuns interesul de a crea un amalgam de rase în UE, după model american. Premierul Viktor Orban califică drept ”lovitură de stat” inițiativa ”revoltătoare” a Bruxelles-ului de a obliga statele membre să accepte, anual, câte 10.000 de migranți. Practic, ca urmare a deciziei, în Europa se vor multiplica ghetourile similare celor din marile orașe ale Franței (și nu numai). Iar odată cu ele și problemele ce decurg din imposibilitatea integrării noilor veniți. Le vedem zilele astea în Paris sau Marsilia.

În loc să întărească granițele Europei, așa cum și-au asumat (vezi scandalul Schengen), funcționarii de la Bruxelles propun alocarea unor resurse importante pentru atragerea de noi migranți. Culmea ipocriziei!

Același Orban a pus punctul pe ”i” în problema foarte gravă a cheltuirii unor fonduri comunitare imense (circa 70 miliarde euro) în sprijinul regimului Zelensky și a unui stat aflat, deocamdată, departe de Uniunea Europeană. Atât ca spirit democratic, cât și din punctul de vedere al îndeplinirii unor cerințe minime în vederea aderării.

Premierul ungar a acuzat Comisia Europeană că a adus UE în ”pragul falimentului”. Și acum caută alte zeci de miliarde de euro cu scopul de a susţine nu doar ajutorul financiar pentru Ucraina, ci şi ”creşterea salariilor birocraţilor de la Bruxelles”. În același timp, dând dovadă de un cinism fără margini, Ursula von der Leyen pedepsește Ungaria prin blocarea fondurilor de redresare în urma pandemiei.

Practic, globaliștii de la Bruxelles folosesc o tactică rudimentară (similară embargourilor impuse de SUA în state din lumea a treia) care se răsfrânge direct asupra nivelului de trai al populației, cu unicul scop de schimbare a regimului de la Budapesta. Ei speră că ungurii se vor lepăda de credință, de tradiții și de caracter, pentru ca în final să-l trădeze pe Orban. În realitate, s-ar putea întâmpla ca lovitura Bruxelles-ului să fie una de tip bumerang.

Cu o lipsă de scrupule rar întâlnită, Ursula von der Leyen le cere europenilor să cotizeze în plus pentru mai mult război în Ucraina și mai mulți migranți în UE. Evident, cu sprijinul propagandei de stat, care folosește lozinci mincinoase la fel de ușor precum ziarul Scânteia în perioada lui de glorie.

Politicile globaliste ale elitelor de la Davos continuă să facă, din nefericire, mii de victime. Poate a venit vremea să spunem ”Stop, până aici!”.