Pregătiți-vă ca ofensiva Ucrainei să se clatine

Un comentariu de Richard Kemp pentru publicația The Telegraph

NATO trebuie să se pregătească pentru perspectiva ca ofensiva ucraineană să nu obțină un succes major. Într-adevăr, până în prezent, Kievul a obținut doar câștiguri limitate. Dar cei care se așteptau la un progres fulgerător aveau să fie întotdeauna dezamăgiți. Nu este vorba de panzere germane împotriva cavaleriei poloneze, nici de șocul și uimirea americană împotriva forțelor irakiene demoralizate, cu tancuri învechite și fără acoperire aeriană.

În schimb, asistăm la ceva mai apropiat de un stil de război de uzură, cu forțe de atac care se lovesc de apărări puternic fortificate. Operațiunile actuale se află în stadiul de recunoaștere în forță de-a lungul a patru axe separate de înaintare. Unități ucrainene sondează pozițiile rusești pentru a identifica punctele slabe care pot fi apoi slăbite cu artilerie și exploatate de forțele de rezervă blindate. Se spune că partizanii și comandourile lucrează în spatele liniilor inamice pentru a crea confuzie și a perturba centrele de comandă și control. Loviturile cu rază lungă de acțiune sunt folosite cu scopul de a lovi cartierele generale.

În acest caz, este esențială disimularea, atacând în cât mai multe zone posibil pentru a-i ține pe ruși să ghicească unde vor avea loc atacurile majore. Dar, în război, operațiunile rareori merg conform planului, iar șansele sunt împotriva Kievului. Generalul rus Valery Gerasimov a avut la dispoziție mult timp și resurse pentru a pregăti o apărare eficientă pe mai multe linii. Rușii au, de asemenea, o superioritate numerică în aproape toate domeniile, de la oameni și tancuri la, poate cel mai important, artilerie.

Apoi, mai este și puterea aeriană. Aproape toate forțele de atac de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace au reușit doar cu superioritate sau supremație aeriană. Ucrainienii nu au acest lucru și am văzut deja costurile, cu imagini de pe câmpul de luptă care par să arate vehicule de luptă Bradley furnizate de americani și tancuri germane Leopard 2 doborâte de elicoptere de atac.

Așadar, contraofensiva ar putea merge în ambele sensuri. Dar un lucru pare a fi sigur: o victorie ucraineană este departe de a fi garantată. Putem vedea deja această îngrijorare reflectată în notele de precauție de la Casa Albă, unde președintele Biden se gândește probabil la daunele aduse programului său politic, care ar putea rezulta din orice altceva decât câștiguri decisive pe câmpul de luptă.

Prima epistolă a lui Pavel către Corinteni ne spune: ”Dacă trâmbița va da un sunet nesigur, cine se va pregăti pentru luptă?”. La summitul NATO de la Vilnius de luna viitoare, dacă membrii alianței se uită în abisul unei contraofensive eșuate, vor fi cu siguranță multe voci incerte. Cei care erau deja reticenți în a trimite arme vor avea o nouă scuză: Ucraina nu are puterea de luptă pentru a obține victoria. Nu contează că, în ultimul an, am asistat la un răspuns firav din partea multor țări în raport cu cerințele impuse de criză. Kievul ar fi putut alinia acum mult mai multe tancuri Leopard dacă Berlinul nu ar fi obstrucționat desfășurarea lor, și ar fi fost posibil chiar să avem F-16 în Ucraina dacă decizia de a le furniza – încă nedezvăluită – ar fi fost luată la Washington cu un an în urmă.

Riscul este că persoane precum Emmanuel Macron și Olaf Scholz își vor reînnoi lobby-ul pentru a face presiuni asupra Kievului în vederea încheierii unui tratat de pace înainte de sfârșitul anului. O astfel de ezitare în Europa ar submina poziția lui Biden în fața Congresului, existând toate șansele ca republicanii din Camera Reprezentanților să încerce să zădărnicească finanțarea suplimentară. Dar acesta ar fi exact răspunsul greșit. În cazul în care ofensiva se clatină, Occidentul va trebui să vadă cum poate extinde capacitatea ofensivă a Ucrainei. Iar acest sprijin ferm va trebui să fie susținut prin anunțarea unei căi definitive de aderare a Ucrainei la NATO. Liderii de la Vilnius ar trebui să își pună o întrebare: dacă Ucraina, cu puterea alianței atlantice în spate, nu poate învinge agresiunea rusă, atunci ce rost mai are NATO?