Un comentariu de Michael Rubin, senior fellow la American Enterprise Institute, unde este specializat în Iran, Turcia și Orientul Mijlociu. Fost oficial al Pentagonului, Dr. Rubin a trăit în Iranul post-revoluționar, în Yemen și în Irakul de dinainte și de după război. Timp de peste un deceniu, a predat cursuri pe mare despre conflictele, cultura și terorismul din Cornul Africii și din Orientul Mijlociu, pentru unitățile de marină și de pușcași marini ai SUA dislocate.

Teama de un conflict nuclear a influențat mult timp gândirea Casei Albe cu privire la Ucraina.

În timp ce trupele rusești invadau Ucraina în urmă cu șaisprezece luni, consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan s-a oferit să-l evacueze pe Volodymyr Zelensky. Președintele ucrainean a respins oferta. ”Am nevoie de muniție, nu de o plimbare”, a răspuns el.

Chiar și în timp ce forțele ucrainene au sfidat estimările serviciilor de informații americane, încetinind mai întâi și apoi respingând armata rusă, teama de modul în care ar putea reacționa președintele rus Vladimir Putin a determinat Washingtonul să restricționeze asistența care ar putea permite Ucrainei să își accelereze contraatacul și să salveze zeci de mii de vieți.

Administrația Biden a modificat armamentul pentru a împiedica utilizarea pe distanțe lungi de teama că Ucraina ar putea lovi situri de importanță logistică sau militară din Rusia.

Aceeași logică a stat la baza respingerii inițiale de către administrația Biden a cererilor ucrainene de HIMARS, tancuri Abrams și F-16. Doar presiunile politice și diplomatice l-au convins pe Biden să schimbe cursul.

Pe măsură ce forțele ucrainene au respins invazia inițială a Rusiei și au umilit armata rusă pe cer și pe câmpul de luptă, temerile Washingtonului cu privire la modul în care ar putea reacționa Rusia au crescut. Dacă Putin pierde sau este umilit, logica spune că ar putea să riposteze cu arme nucleare tactice.

Unii, cum ar fi fostul secretar de stat Henry Kissinger, au îndemnat la un compromis ca răspuns, chiar și cu prețul de a-i permite lui Putin să păstreze Crimeea și alte teritorii ucrainene. Problema cu un astfel de sfat este atât faptul că ar recompensa agresiunea, cât și faptul că, în orice situație, Putin a respins însuși dreptul Ucrainei de a exista.

Războiul se află acum în punctul de inflexiune. În primul rând, a existat distrugerea de către Ucraina a drumului de legătură între Crimeea ocupată și Rusia propriu-zisă. Scurgerile de informații sugerează că Ucraina ar fi putut fi în spatele atacului asupra gazoductului Nord Stream-2. Ulterior, insurgenții ruși anti-Putin au atacat orașul rus Belgorod, iar forțele speciale ucrainene au fost probabil responsabile pentru atacul îndrăzneț cu drone asupra Kremlinului.

Putin este disperat și haotic. Distrugerea barajului Kakhovka reprezintă un avertisment că Putin nu respectă nicio linie roșie. Odată cu contraofensiva ucraineană în curs de desfășurare, amenințarea că Rusia ar putea folosi arme nucleare tactice devine din ce în ce mai probabilă. Ar fi nedrept să dăm vina pe Kiev. Nu există o echivalență morală. Rusia a invadat Ucraina; nu invers. Atâta timp cât Ucraina ar fi ajuns pe punctul de a câștiga, Putin ar fi luat în calcul represaliile nucleare. Să ne autodistrugem și să oferim Rusiei o victorie ar fi imoral și nechibzuit. Pentru Putin, frica unui adversar creează dependență ca și cocaina. În cazul în care ar simți că teama Casei Albe ar putea aduce triumful, el ar mușca din nou: provocările sale nu ar face decât să crească, nu doar împotriva Ucrainei, ci și împotriva Moldovei și a statelor baltice.

Pentru Biden, întrebarea este acum dublă: cum să descurajeze folosirea de către Rusia a armelor nucleare tactice și cum să răspundă în cazul în care le va folosi. O aceeași strategie vine să rezolve ambele situații.

Dacă utilizarea armelor nucleare ar schimba ritmul războiului, ar determina un Occident temător să impună o divizare a Ucrainei sau chiar i-ar oferi lui Putin o victorie completă, consecințele pe termen lung pentru securitatea internațională ar fi dezastruoase. Confirmarea oricărui câștig din utilizarea armelor nucleare tactice ar distruge iremediabil stigmatul de opt decenii care înconjoară utilizarea armelor nucleare. Rusia ar putea fi tentată să folosească din nou astfel de arme. La fel și zeci de puteri de rangul doi care ar căuta să achiziționeze arme nucleare tactice pentru a le folosi împotriva rivalilor lor. Instabilitatea internațională ar crește la niveluri nemaiîntâlnite de la perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial.

Cum poate Biden să împiedice Rusia să folosească arme nucleare în Ucraina

Ceea ce ar trebui să facă Biden este, în schimb, să spună clar Rusiei că orice utilizare a armelor nucleare de orice dimensiune împotriva Ucrainei va duce la furnizarea de către SUA a acelorași tipuri de arme nucleare Ucrainei, fără niciun control asupra locului și modului în care Ucraina le-ar putea utiliza. Mafia neproliferării ar putea urla de indignare, dar Occidentul trebuie să își orienteze politica nucleară către realitate, nu către dorințe sau către o fațadă goală a unui aranjament pe care statele revizioniste nu îl mai respectă.

La fel ca în timpul Războiului Rece, cel mai bun mod de a descuraja utilizarea armelor nucleare este de a demonstra dorința de a le folosi.

În Memorandumul de la Budapesta din 1994, Statele Unite și alte țări au garantat suveranitatea Ucrainei în schimbul renunțării acesteia la armele nucleare. Douăzeci de ani mai târziu, când forțele rusești au intrat în Crimeea, președintele Obama a arătat că angajamentele SUA sunt goale și că vorbele noastre sunt lipsite de sens.

A venit timpul să inversăm daunele. Adevărul este simplu: Statele Unite mențin armele nucleare pentru că acestea reprezintă un factor de descurajare eficient împotriva altor state nucleare. Ucraina ar trebui să aibă același drept.