Un articol de Karim Shami pentru The Cradle

Există un război ascuns purtat împotriva Yemenului, un atac multinațional împotriva resurselor naturale vitale ale țării. De ani de zile, state și companii străine sunt implicate în jefuirea ilicită a petrolului și gazelor naturale din Yemen – profituri de război în cea mai săracă națiune din Asia de Vest.

Războiul din Yemen, susținut de SUA și condus de Arabia Saudită, nu numai că a creat o criză umanitară gravă la nivelul întregii țări, dar a generat și o competiție externă pentru jefuirea resurselor naturale ale Yemenului, în special a petrolului și a gazelor. Poziția strategică a Yemenului și numeroasele sale porturi fac din această țară un centru ideal pentru transportul rapid și eficient al resurselor furate.

Deși conflictul de opt ani s-a atenuat oarecum datorită discuțiilor directe de pace în curs de desfășurare între Riad și Sanaa, exploatarea acestor resurse continuă fără încetare, diferite autorități yemenite și state externe luptând pentru control.

Trei câmpuri active de petrol și gaze se află în prezent sub autoritatea agresorilor străini care conduc coaliția de război din Yemen. Marib, o regiune bogată în resurse, produce atât petrol, cât și gaze și este controlată de guvernul susținut de Arabia Saudită și recunoscut la nivel internațional. Provincia sudică Shabwa, cu puțurile sale de petrol și oleoductul său, se află sub controlul Consiliului de Tranziție Sudic (CTS), susținut de Emiratele Arabe Unite (EAU).

Provincia sudică Hadhramaut, de asemenea cunoscută pentru rezervele sale de petrol, este guvernată din punct de vedere tehnic de guvernul recunoscut la nivel internațional, în timp ce porturile sale se află sub autoritatea CTS. De atunci, acesta din urmă și-a intensificat ambițiile separatiste, punând ochii pe provincia bogată în resurse, într-o evoluție care ar putea provoca un conflict de interese cu partenerul de coaliție, Arabia Saudită.

Închiderea forțată a conductelor care leagă zonele controlate de Ansarallah de alte provincii a tăiat accesul Sanaa la resursele de petrol și gaze, ceea ce a dus la suferințe imense pentru majoritatea cetățenilor yemeniți, întrucât cei mai mulți dintre ei locuiesc în aceste zone.

Un motiv geoeconomic pentru război?

În martie 2015, războiul din Yemen a fost inițiat de o coaliție condusă de Arabia Saudită în sprijinul guvernului lui Abdrabbuh Mansur Hadi, care fusese înlăturat de mișcarea de rezistență Ansarallah și de forțele militare aliate acesteia în ”Revoluția din 21 septembrie”, în timpul revoltei din Yemen din 2014, inspirată de așa-numita Primăvară Arabă.

Opt ani mai târziu, guvernul lui Hadi nu mai există, iar el însuși, în vârstă de 77 de ani, a fost forțat să se retragă în aprilie 2022 de către sponsorii săi saudiți. În locul său, un ”Consiliu Prezidențial de Conducere” (PLC) neales a preluat puterile executive, în conformitate cu instrucțiunile primite de la Riad.

Conflictul în curs de desfășurare a provocat pierderi directe și indirecte de peste 45 de miliarde de dolari în sectorul petrolier din Yemen. Între timp, coaliția de război continuă să vândă în mod regulat milioane de barili de petrol prin porturile yemenite.

Faptul că războiul din Yemen a declanșat o luptă geopolitică pentru controlul și însușirea resurselor naturale a fost deseori trecut cu vederea în mass-media străină mainstream – deși face parte integrantă din conflictul devastator – și reflectă încălcări similare observate în alte părți din Asia de Vest, mai ales în Siria, unde trupele militare americane supraveghează zilnic jefuirea resurselor petroliere și agricole siriene.

Autoritățile yemenite aflate în competiție

Pe fondul negocierilor recente dintre Riad și Sanaa, stimulate de apropierea diplomatică dintre Arabia Saudită și Iran, intensitatea războiului din Yemen a scăzut.

Cu toate acestea, obiectivele inițiale ale războiului au devenit din ce în ce mai confuze, deoarece diverși parteneri ai coaliției urmăresc agende extrem de divergente. Pe măsură ce războiul ”scurt” s-a transformat în luni și apoi în ani, mulți dintre ei au căutat, de asemenea, să cultive bogățiile Yemenului pentru a-și umple cuferele care se goleau.

În prezent, coaliția este compusă în principal din partenerii principali, Arabia Saudită și EAU, iar SUA și Regatul Unit furnizează din umbră arme, informații și sprijin logistic.

Pentru a-și promova propriile interese, fiecare membru al coaliției a înființat și a înarmat propria versiune a unui guvern yemenit – Arabia Saudită a creat PLC (”guvernul recunoscut la nivel internațional”), în timp ce Emiratele Arabe Unite au format STC în sudul țării.

PLC, STC și facțiunile afiliate acestora exercită controlul asupra provinciilor bogate în resurse, precum și asupra aproape tuturor porturilor și căilor navigabile importante din Yemen. În schimb, Ansarallah exercită controlul asupra guvernului central din capitala Sanaa, precum și asupra altor regiuni dens populate din provinciile nordice învecinate.

Controlul și exploatarea resurselor

După cum s-a menționat anterior, Yemenul posedă trei câmpuri de petrol și gaze operaționale. Zăcământul Marib, de exemplu, dispune de o conductă de petrol care se extinde în regiunile controlate de Ansarallah, ajungând în cele din urmă pe coasta de vest a Yemenului, la Marea Roșie, în portul Ras Isa.

În ceea ce privește rezervele sale de gaz, Marib are două destinații principale: o conductă se extinde la sud de Sanaa, ajungând la Dahmar, în timp ce cealaltă conductă se întinde până în Golful Aden, mai exact până la portul Balhaf.

În prezent, Marib este controlat de PLC, susținut de Arabia Saudită, condus de Rashad al-Alimi, și guvernat de Sultanul al-Aradah. Este ultimul bastion nordic al guvernului ”recunoscut la nivel internațional” rămas în Yemen.

În al doilea rând, există provincia sudică Shabwa, care se mândrește cu mai multe puțuri de petrol și cu o conductă care ajunge în Golful Aden (portul Bir Ali). Shabwa se află sub controlul deplin al STC, susținut de EAU, din 2022.

Ultima, dar nu cea din urmă, este provincia yemenită Hadhramaut, cunoscută pentru multiplele sale puțuri de petrol și pentru o conductă care ajunge, de asemenea, până la Golful Aden (portul Dabba). Hadhramaut este guvernată de PLC, în timp ce porturile sale se află sub autoritatea STC.

Sectorul petrolier din Yemen, în dificultate

Petrolul și gazele sunt de o importanță vitală pentru guvernul din Sanaa, nu numai pentru utilizarea lor în consumul intern de energie, ci și pentru plata salariilor funcționarilor publici din Yemen. După cum a subliniat Essam Al-Mutawakel, purtătorul de cuvânt al Companiei Yemen Petroleum Company (YPC), cu sediul la Sanaa, într-un tweet din martie:

”Economia Yemenului depinde în principal de veniturile din petrol și gaze care se află sub controlul țărilor din coaliția americano-saudită, care constituie între 70 și 80 la sută din bugetul de stat și din venituri. Salariile au fost plătite din aceste venituri”.

Cu toate acestea, în urma lansării războiului coaliției împotriva Yemenului, un obiectiv principal a devenit închiderea forțată a conductelor care făceau legătura între zonele controlate de Ansarallah și alte provincii, tăind efectiv accesul Sanaa la resursele de petrol și gaze ale țării, împreună cu veniturile aferente.

În consecință, acest lucru a dus la suferințe imense pentru milioane de cetățeni yemeniți, mai ales dacă se ia în considerare faptul că aproximativ 80% din populație locuiește în regiunile aflate sub controlul Ansarallah.

În luna octombrie a anului trecut, Ansarallah a publicat informații detaliate despre petrolierele care au participat la procesul de jaf. Graficul de mai jos detaliază cantitățile de petrol furate în cursul anului 2022 și de către ce nave cu capital străin:

Un instantaneu al petrolierelor care au participat la jefuirea petrolului din Yemen în cursul anului 2022:

Urmărirea petrolului furat din Yemen

În timp ce petrolul Yemenului este transportat cu generozitate în străinătate, majoritatea populației țării nu are acces la propriile resurse. Rapoartele de la PLC indică faptul că exporturile de petrol ale Yemenului au crescut de la 6,672 milioane de barili anual în 2016 la 25,441 milioane în 2021.

Întrebarea rămâne: unde se duc petrolul și gazele, cum ajung acolo și cine beneficiază de aceste venituri?

Urmărirea diverselor petroliere implicate în jefuirea petrolului și a gazelor în largul coastelor Yemenului este o sarcină dificilă. Aceste petroliere urmează adesea rute complexe și își dezactivează în mod deliberat GPS-ul și sistemele de urmărire pentru a ascunde originea încărcăturii lor.

În luna martie, platforma Ekad a publicat o înregistrare video de investigație care detaliază furtul de petrol din Yemen. Punctul central al investigației a fost un petrolier numit ”Gulf Aetos” – o navă menționată de Ansarallah în mai multe documente.

Investigația începe cu petrolierul care acostează în portul Khor Fakkan din Emiratele Arabe Unite. Pe 25 iunie, ”Gulf Aetos” a plecat din Emiratele Arabe Unite și s-a îndreptat spre portul Bir Ali din sudul Yemenului. Acolo, a fost încărcat cu petrol înainte de a se îndrepta spre portul Aden, unde petrolul a fost descărcat.

Pentru o perioadă de 30 de zile, nava a repetat aceeași rutină specifică și ciudată – încărcarea din portul Bir Ali și descărcarea în portul Aden. Deși natura exactă a acestor manevre nu a fost dezvăluită, se speculează că acestea ar putea avea legătură cu securitatea maritimă sau cu redistribuirea petrolului. Pe 5 august, nava s-a întors în EAU și a acostat în largul coastelor Fujairah, dar sarcina sa nu era încă încheiată.

Mai târziu, un alt petrolier numit Star Z s-a apropiat de Gulf Aetos. Cele două nave au amestecat țițeiul fie pentru a face transporturile lor nedetectabile, fie pentru a îmbunătăți calitatea petrolului. Amestecarea petrolului greu și a celui ușor poate duce la obținerea unui produs superior.

Însă în acest caz este foarte probabil ca amestecul să fi fost făcut pentru a ascunde originea mărfii. După amestecarea petrolului, Gulf Aetos și-a continuat călătoria către portul Khor Al Zubair din Irak, unde marfa a fost descărcată.

Conform investigației Ekad, portul irakian este renumit ca fiind un centru internațional de redistribuire a petrolului de contrabandă. Ancheta a arătat că Singapore și SUA se numără printre principalele destinații ale petrolului de contrabandă exportat din acest port.

Complicitatea occidentală

Nu foarte diferit de cazul Siriei, furtul resurselor Yemenului a fost posibil cu aprobarea și sub supravegherea SUA și a aliaților săi, ceea ce implică rolul acestora în exploatarea în curs.

Timp de zeci de ani, SUA au acționat ca un garant al securității maritime pentru monarhiile din Golful Persic, cu alianța sa Combined Maritime Forces (CMF) staționată în apele din Asia de Vest din 1983.

Responsabilitatea CMF acoperă Marea Roșie, Golful Persic, Marea Arabiei și Golful Aden – exact acolo unde are loc jefuirea resurselor Yemenului.

Este interesant faptul că, deși SUA au interceptat și confiscat nave în aceste ape în ultimii ani, niciuna dintre ele nu era petrolierul implicat în furtul de petrol din Yemen. Fenomenul ridică suspiciuni cu privire la motivele care stau la baza unor astfel de acțiuni selective.

Modele similare pot fi observate și în cazul prezenței soldaților britanici și francezi plasați strategic în regiuni bogate în petrol, precum Hadhramaut. Deși numărul lor poate fi mic, rapoartele sugerează că scopul este de a asigura ”securitatea” procesului de export de petrol. Acest lucru reflectă tacticile folosite de armata americană în Siria, unde un număr limitat de trupe au fost desfășurate pentru a supraveghea furtul de petrol în curs de desfășurare în nord-estul țării.

Numeroase companii străine profită, de asemenea, de pe urma acestui furt. Un nume proeminent care apare în mod repetat este cel al gigantului francez de petrol și gaze TotalEnergies. Această firmă are un istoric de încălcări ale drepturilor omului în Yemen și de exploatare a resurselor sale.

Un raport detaliat al SABA, agenția oficială de știri a guvernului din Sanaa, arată că, în martie 2022, Emiratele Arabe Unite și TotalEnergies au convenit să reia exporturile de gaze prin terminalul de gaze Balhaf din Golful Aden.

În mod șocant, documentul expune modul în care americanii și francezii au propus să vândă gazul la doar 3 dolari pe milion de BTU, cu mult sub prețul global de aproximativ 15 dolari, din cauza conflictului dintre Ucraina și Rusia.

Aceste înțelegeri expun exploatarea resurselor Yemenului, Emiratele Arabe Unite semnând acorduri asupra unor teritorii aflate cu mult în afara jurisdicției sale, în timp ce Occidentul își joacă rolul de a facilita acest proces.

În special, jaful coaliției se extinde dincolo de veniturile din petrol și gaze; acesta cuprinde, de asemenea, confiscarea tarifelor și taxelor vamale de la toate aeronavele, vehiculele și navele în tranzit, ceea ce sporește și mai mult jaful.

Indignare selectivă din partea Occidentului

În pofida războiului devastator care a afectat Yemenul și poporul său, condamnarea din partea Occidentului a fost, în mod nesurprinzător, minimă. În ultimii șase ani, a fost emisă o singură condamnare atunci când forțele armate aliate Ansarallah au vizat portul Al-Dabba de două ori cu drone în octombrie 2022.

Atât SUA, cât și UE au criticat vehement atacurile, în ciuda faptului că nu au existat victime. În schimb, războiul din Yemen a dus la pierderea a peste 377.000 de vieți omenești, 70% dintre victime fiind copii cu vârsta sub cinci ani, după cum a raportat ONU.

Înainte de atacurile cu drone, Ansarallah a emis avertismente, promițând să se răzbune pe furtul sistematic de petrol care are loc în partea de sud a țării.

După atac, purtătorul de cuvânt al forțelor armate yemenite, Yahya Saree, a scris pe Twitter:

”Forțele noastre armate au efectuat o simplă lovitură de avertizare, pentru a împiedica o navă petrolieră care încerca să jefuiască țițeiul prin portul Dabba din guvernoratul Hadramout.”

Surse locale din Hadhramaut confirmă pentru The Cradle că, în urma atacurilor, furtul de petrol a scăzut, dar nu a încetat.

Potrivit Ekad și Ansarallah, majoritatea navelor implicate în contrabanda cu petrol din Yemen arborează pavilionul Panama, o țară mică din America Latină cu un număr disproporționat de mare de nave înregistrate sub pavilionul său. Este important faptul că multe dintre aceste nave sunt deținute de companii cu sediul în EAU, precum și de firme grecești și chinezești.

Gulf Aetos, de exemplu, este deținută de Blue Pearl Shipping and Trading și este administrată de Gulf of Aden Shipping – ambele companii din Emirate.

Arabia Saudită și EAU își împart profiturile din contrabanda cu petrol

Veniturile obținute din contrabanda cu petrol sunt împărțite între partenerii de coaliție Arabia Saudită și EAU, ultimii deținând o cotă mai mare. Acest lucru se datorează controlului exercitat de EAU asupra a 12 porturi yemenite care se întind din estul până în vestul țării, ceea ce conferă efectiv Abu Dhabi controlul asupra exportului și distribuției de petrol și gaze.

Contrabanda cu petrol și gaze din Yemen are două obiective principale: În primul rând, furnizează combustibil pentru conflictul în curs de desfășurare și finanțează salariile pentru guvernele nou-înființate și milițiile lor, indiferent dacă acestea sunt susținute de Arabia Saudită sau de EAU.

Al doilea obiectiv este de a împiedica guvernul central din Sanaa să beneficieze de resursele de petrol și gaze ale Yemenului. La fel ca în Siria, acest lucru are ca scop consolidarea eficacității asediului și a sancțiunilor impuse Yemenului și împiedicarea veniturilor să ajungă la autoritățile de facto.

În cazul Emiratelor Arabe Unite, o parte semnificativă a veniturilor este alocată politicienilor afiliați la STC, dintre care majoritatea se bucură de un stil de viață luxos, în timp ce yemeniții obișnuiți sărăcesc din cauza penuriei de alimente și resurse. Aceste venituri susțin, de asemenea, aproximativ 200.000 de milițieni bine echipați și înarmați ai STC, pe care un oficial emiratez i-a descris drept ”cea mai mare realizare” a Abu Dhabi.

Pe de altă parte, veniturile colectate de către PLC sunt transferate direct patronilor lor din Arabia Saudită. Într-un interviu, guvernatorul din Marib, Sultan al-Aradah, a recunoscut că banii generați din petrol și gaze în provincia sa ajung direct la Banca Națională Saudită (Al-Ahli Bank).

Cum obțin yemeniții petrol?

Între timp, guvernul cu sediul la Sanaa a fost lăsat cu opțiuni umilitoare prin care să obțină combustibilul vital: Yemenienii sunt forțați să cumpere petrol yemenit prin intermediari sau companii private de pe piețele din Emiratele Arabe Unite și să facă plățile prin băncile emirateze.

Petrolul este apoi examinat de o companie franceză pentru a-i determina sursa. Nava care transportă petrolul este supusă unor inspecții în Djibouti de către ”Mecanismul de verificare și inspecție al ONU pentru Yemen” (UNVIM) și, în cele din urmă, navighează spre Jizan, Arabia Saudită, pentru a fi examinată de autoritățile saudite.

Aceste proceduri arbitrare – pe fondul nevoii urgente a Yemenului de resurse energetice vitale – duc la întârzieri prelungite, exacerbând catastrofa umanitară și provocând suferințe imense pentru populația Yemenului, precum și piedici financiare și logistice pentru guvern.

Depășirea moștenirii grele

Se așteaptă ca jaful resurselor Yemenului să înceteze odată cu sfârșitul războiului, dar circumstanțele în care se va desfășura acest lucru rămân incerte. Mișcările geopolitice recente și acordurile încheiate de Arabia Saudită sugerează un pivot eurasiatic al Riadului, care permite, în esență, o politică externă mai puțin servilă față de Washington.

Sfidând solicitările administrației Biden de a crește exporturile de petrol și restabilind relațiile cu Iranul și Siria, inamici ai SUA, Riadul se repoziționează pe scena mondială prin rezolvarea unor dispute și tensiuni de lungă durată cu vecinii săi, care au fost declanșate în primul rând de interese occidentale, mai degrabă decât de amenințări reale.

Dacă această tendință va continua, Arabia Saudită ar putea ajunge la un acord bilateral cu Ansarallah, punând astfel capăt unui important factor determinant al conflictului yemenit. Rămâne întrebarea dacă Sanaa și Riadul sunt pregătite să încheie un acord de pace fără EAU și dacă reprezentantul STC al acestora din urmă este pregătit să se confrunte singur cu formidabilele forțe armate yemenite din nordul Yemenului.

Alternativ, dacă negocierile eșuează, conflictul ar putea reveni la punctul de plecare, așa cum a avertizat în luna mai ministrul apărării din Sanaa, Mohammed al-Atifi. În lipsa unei rezolvări viabile în prezent, liderul Ansarallah, Abdel Malik al-Houthi, a amenințat recent cu acțiuni militare împotriva oricărei încercări de jefuire a resurselor Yemenului – nu numai a resurselor de petrol și gaze naturale, ci și a altor mărfuri valoroase, cum ar fi metalele.

Cea mai săracă țară din Asia de Vest a avut întotdeauna resursele necesare pentru a fi potențial printre cele mai bogate. Posibilitățile Yemenului sunt vaste, iar saudiții au lucrat asiduu pentru a împiedica dezvoltarea vecinilor lor încă de la înființarea regatului. Dar regiunea se schimbă rapid odată cu apariția unei lumi multipolare, iar noua ordine favorizează dezvoltarea economică și pacea în detrimentul războaielor și sancțiunilor.

Pe măsură ce agendele Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite, SUA și Regatului Unit diferă, iar influența lor globală slăbește, susținerea războiului din Yemen devine din ce în ce mai dificilă. În plus, acestea se confruntă cu o presiune tot mai mare din partea Chinei, a Rusiei și a Iranului, care încearcă să stabilească o infrastructură de securitate regională în Asia de Vest bazată pe dreptul internațional și nu pe regimurile de sancțiuni ale SUA. Această dinamică indică faptul că următorii ani vor aduce probabil schimbări semnificative în soarta Yemenului, indiferent dacă coaliției îi place sau nu.