Trecerea la economia de război

Odată ce Rusia și China au ales să submineze puterea dolarului împreună cu statele din Alianța Sudului, pentru occidentul colectiv războiul din Ucraina a devenit o problemă existențială. Iată de ce lipsesc negocierile de pace.

Mesajul Casei Albe către Kremlin sună foarte cinic: veți avea din ce în ce mai mulți morți dacă nu renunțați la ideea stupidă de a îngropa dolarul. Nu ne interesează soarta Ucrainei în mod special, decât dacă prin acțiunile voastre atentați la bunăstarea occidentului.

Și exact asta se întâmplă de câteva luni bune. Pas cu pas.

Ambasadorul Canadei la Bucureşti, Annick Goulet, aflată la final de mandat, avertizează într-un recent interviu: ”Văd foarte mult agresiunea Rusiei față de Ucraina ca un preludiu al unei confruntări mult mai mari, la nivel mondial. Și cred că este într-adevăr o confruntare a valorilor, a viziunilor despre cum ar trebui guvernată lumea. Ce se întâmplă în Ucraina este oribil, dar am putea vedea ceva de proporție și mai mare, care să dureze mai mult timp, cu impact uriaș asupra tuturor. (…) Securitatea noastră economică este în joc. Și nu vorbim doar despre energie, ci vorbim despre IT, despre tot”.

”Securitatea economică”, iată cuvintele cheie. Nimeni nu este chiar atât de nebun încât să cheltuie sute de miliarde de dolari, să aducă Germania și Europa în recesiune, să scadă brutal nivelul de trai al cetățenilor, să provoace un adevărat dezastru la următoarele alegeri și să riște o apocalipsă nucleară, de dragul regimului Zelensky sau al așa-ziselor principii ale cartei ONU (atât de des încălcate de Statele Unite). Miza principală rămâne una de supraviețuire economică a unor state occidentale lipsite de resurse energetice, de combustibili fosili. Iată aici o altă motivație puternică pentru continuarea luptei cu încălzirea globală – și implicit cu țările din Sud care dețin resursele respective.

În cercurile politice din Vest se vorbește din ce în ce mai apăsat despre trecerea la ”economia de război”. Rusia a făcut deja pasul. Ideea ne amintește despre măsurile dramatice luate în urmă cu 80 de ani: preluări de fabrici de către stat, controlul prețurilor și rații alimentare. Comisarul european Thierry Breton a început să invoce conceptul la începutul lunii martie, când Uniunea Europeană (presată de Washington) căuta soluții de accelerare a producției de muniție și armament: ”Există necesitatea de a împinge baza industrială și de a o muta către o economie de război, dacă îmi permiteți să o spun în acești termeni”.

Emmanuel Macron a vorbit de asemenea despre o economie de război, însă fără acțiuni în forță, care ar speria populația și așa foarte îngrijorată. Ministrul Apărării estonian al Apărării, Hanno Pevkur, spune că țara sa a alocat deja mai mult de 1% din PIB pentru Ucraina: ”Vedem amenințarea și spunem că toată lumea din Europa trebuie să ajungă să înțeleagă că Rusia este o amenințare existențială universală”. Desigur, ministrul estonian s-a referit la o amenințare din punct de vedere economic, nu militar.

Problema e că Rusia nu mai poate da înapoi. A pornit războiul pe două fronturi, are sprijinul Chinei și speră că alegerile din 2024, din SUA, vor schimba jocul.

Între timp, teroriști deghizați în partizani fac măcel în Rusia, în localitățile de la granița cu Ucraina, iar livrările de tancuri, rachete și, în curând, avioane, vor complica și mai mult situația de pe front.

Așa cum estima ambasadorul Canadei la București, asistăm deoacamdată la un preludiu. Confruntarea va deveni mult mai amplă și mai violentă. Odată ajunși în punctul ”care pe care”, metodele folosite contează prea puțin.

Gestul Regelui Charles de a solicita o întâlnire cu șeful SRI, Eduard Hellvig, nu a fost deloc întâmplător. România e implicată până-n gât și va suporta consecințele.