SUA/NATO escaladează războiul din Ucraina

Premierul ungar Viktor Orban a spus recent, încă o dată, cu voce tare, adevărul pe care elitele SUA/NATO nu vor să-l audă, și anume că ”Ucraina nu are cum să câștige pe câmpul de luptă”. Dacă Occidentul vrea să ajute poporul ucrainean, nu ar fi cu mai multe arme, ci cu o încetare a focului care trebuie să ducă la negocieri de pace, a declarat Orban săptămâna aceasta (23 mai 2023), în cadrul unei conferințe internaționale la Doha, capitala statului Qatar.

Unde are dreptate Orban, are dreptate! Dar, în acest moment, el este destul de izolat în UE. Doar atunci când sforarii din Occidentul colectiv vor recunoaște această realitate, ne vom putea recăpăta cu toții speranța. Însă dacă ne uităm la rezultatele recentului summit G7 din Japonia și la noul, al unsprezecelea (!) pachet de sancțiuni al UE împotriva Rusiei, conducătorii care ne guvernează par încă hotărâți să își protejeze propriul popor de realitatea de pe front, ca nu cumva să se distrugă politic dacă adevărul ar fi cunoscut.

Pentru elitele SUA/NATO, situația este precară după capturarea de către Rusia a bastionului ucrainean Bahmut. Pierderile ucrainene în lunile de luptă au fost mari, în principal pentru că președintele ucrainean Zelensky a acordat personal o valoare strategică foarte mare orașului Bahmut. Localitatea trebuia să fie păstrată cu orice preț, indiferent de costul în vieți materiale și umane. În cele din urmă, Bahmut a fost cucerit de mercenarii ruși Wagner PMC, cu sprijin din partea artileriei și a operațiunilor aeriene ale armatei regulate ruse.

Potrivit declarațiilor recente ale șefului Wagner PMC, Prigozhin, ”în Bahmut au existat pierderi mari de ambele părți”. El a declarat (1):

”Am luptat împotriva unor forțe superioare în Bahmut, am distrus aproximativ 50.000 de forțe ucrainene și am rănit până la 70.000”.

”PMC Wagner a avut de 3,2 ori mai puțini morți (adică 15.600) decât forțele ucrainene și de aproximativ 2 ori mai puțini răniți, (adică 35.000)”.

”De partea noastră, am avut (în niciun moment mai mult de) 50.000 de oameni în Bahmut, iar forțele Ucrainei au avut 82.000 de oameni pe partea opusă”.

”Scopul lui Bahmut nu a fost atât de mult de a cuceri orașul în sine, ci în crearea unui carnagiu. Și în Bahmut i-am distrus pe toți cei pe care trebuia să-i distrugem. Ne-am îndeplinit sarcina”.

În primul rând artileria rusă, net superioară în calitate și cantitate față de cea ucraineană, în ciuda aprovizionării ample a Occidentului, a fost cea care a dat lui Bahmut numele infam de mașină de tocat carne. Pentru că, la ordinul lui Zelensky de a menține orașul cu orice preț, noi brigăzi ucrainene au fost trimise în mod repetat în oraș și, astfel, în focul artileriei rusești, care, de-a lungul lunilor, își fixase coordonatele fiecărei străzi și fiecărui colțișor. Astfel, brigăzi întregi de ucraineni au fost anihilate și înlocuite în mod repetat cu noi unități care fuseseră în prealabil reaprovizionate cu tineri recrutați cu forța.

Nu puțini experți militari occidentali, cum ar fi colonelul american în retragere Douglas Macgregor, foarte apreciat la nivel internațional, au presupus de mult timp că armata ucraineană a pierdut zeci de mii de soldați numai în Bahmut, în timp ce, potrivit estimărilor lor, pierderile unităților Wagner au fost limitate. În sprijinul acestei afirmații, ei au susținut că, în primul rând, luptătorii Wagner sunt antrenați profesional și excelent înarmați – spre deosebire de o parte dintre adversarii lor din partea ucraineană, ceea ce s-a reflectat în pierderi mult mai mici în luptele de casă și de stradă din Bahmut; și, în al doilea rând, luptătorii wagnerieni au fost mai rar sub focul masiv al artileriei ucrainene, care, de asemenea, a avut la dispoziție tot mai puține muniții în ultimele luni; și în al treilea rând, luptătorii wagnerieni s-au aflat de cele mai multe ori în rolul de apărători ai pozițiilor pe care le capturaseră anterior, în timp ce trupele ucrainene au trebuit să atace din nou și din nou cu pierderi grele pentru a recuceri pozițiile deținute de Wagner.

Pentru regimul Zelensky de la Kiev și pentru ajutoarele sale din SUA/NATO, căderea lui Bahmut nu este doar o înfrângere militară amară, ci și o rușine politică care nu se potrivește deloc în narațiunea lor despre ”Ucraina câștigă”. Odată cu pierderea orașului Bakhmut (important centru comercial care acum poartă din nou vechiul său nume, și anume Artyomovsk) ofensiva pe care șoimii SUA/NATO o anunță cu voce tare de jumătate de an nu pare să fie cu adevărat lansată. A căuta semne concrete ale ofensivei este ca și cum ai căuta pisica neagră ca smoala într-o cameră absolut întunecată, unde cel mai probabil nu există nicio pisică.

Din moment ce Ucraina a pierdut deja o parte din soldații antrenați pentru ofensivă, împreună cu armamentul greu, în bătălia pentru Bahmut, marea ofensivă anunțată pentru recucerirea Crimeei pare să fie pusă sub semnul întrebării. Într-adevăr, chiar și de la Kiev se aud acum tot mai multe voci care cer ca ofensiva să fie amânată până la începutul toamnei, pentru că atunci s-ar putea conta pe sprijinul aerian din partea avioanelor F-16 promise.

Dar războinicii SUA/NATO au nevoie de ofensivă acum! Pentru că ei se tem mai presus de toate că, după căderea Bahmut, rușii vor face acum noi progrese. Cu siguranță, asta ar întări și mai mult semnele de dezintegrare deja existente în armata ucraineană, în mare parte recrutată cu forța. Dar ar fi și mai rău pentru șoimii SUA/NATO dacă ar expune publicului occidental narațiunea lor despre victoria iminentă a Ucrainei ca fiind doar vorbe în vânt. Pentru că, fără victorii ucrainene, continuarea ajutorului financiar și de armament masiv pentru Ucraina ar fi mult mai dificilă, dacă nu ar fi oprită cu totul. Vorba aceea, dacă Ucraina nu poate câștiga, de ce să mai aruncăm bani în plus față de cei deja prost investiți?

”Războiul poate fi oprit doar dacă rușii pot ajunge la un acord cu SUA. Este singura cale de ieșire!”, a precizat premierul ungar Orban în prima zi a conferinței sus-menționate, ”Forumul Economic din Qatar (QEF)(2)” din 23-25 mai. În continuare, premierul Ungariei a spus:

”Dacă vă uitați la realitate, la cifre, la mediul înconjurător și la faptul că NATO nu este pregătită să trimită trupe, este evident că nu există nicio victorie pentru bieții ucraineni pe câmpul de luptă. Aceasta este poziția mea”.

Nu numai șoimii din administrația Biden și din Congresul SUA doresc să împiedice cu orice preț negocierile de pace cu Rusia, ci și elita UE de la Bruxelles, condusă de dna Ursula von der Leyen și de dl Josep Borrell, așa-numitul ”ministru de externe al UE”. Potrivit Euro News (3), Borrell a vorbit la Florența, pe 5 mai 2023, la Institutul Universitar European (EUI), despre schimbările transformatoare care au cuprins UE de la începutul operațiunii speciale rusești în Ucraina. Fără sprijin militar din partea țărilor occidentale, Ucraina ar ceda în fața forțelor rusești ”în câteva zile”, a declarat șeful politicii externe a Uniunii Europene, insistând că situația actuală din țară nu este favorabilă începerii unor discuții oficiale de pace! La propriu, a precizat el:

”Din păcate, nu este momentul pentru discuții diplomatice privind pacea. Este momentul pentru a susține războiul din punct de vedere militar”.

Întorcându-se către studenți, a continuat:

”Dacă vreți pace, îndemnați Rusia să se retragă. Îndemnati Rusia să oprească războiul. Nu-mi spuneți să nu mai sprijin Ucraina, pentru că dacă nu mai sprijin Ucraina, războiul se va sfârși cu siguranță în curând”.

”Nu putem să ne oprim pentru că (dacă o facem) Ucraina nu va putea să se apere și va trebui să se predea. Iar trupele rusești se vor afla la granița cu Polonia și Ucraina va deveni un al doilea Belarus. Vreți acest mod de a încheia războiul? Nu.”

Domnul Borrell arată aici foarte clar că, spre deosebire de Viktor Orban, nu este prietenul negocierilor de pace care ar salva viețile altor zeci de mii de soldați ucraineni. Nici nu este câtuși de puțin interesat de întrebarea dacă poporul ucrainean ar fi în favoarea continuării războiului prin procură al SUA/NATO împotriva Rusiei pe teritoriul ucrainean și pe seama poporului ucrainean. El susține pur și simplu că ”trupele rusești s-ar afla la granița cu Polonia, iar Ucraina ar deveni un al doilea Belarus” și apoi întreabă retoric: ”Vreți acest mod de a încheia războiul?”. Pentru ca, printr-o aroganță infinită, să decidă cu autoironie: NU.

Refuzul său înseamnă că transporturile de arme vor continua. Înseamnă că moartea poporului ucrainean va continua. Dar pentru ce, dacă în cele din urmă Ucraina pierde și probabil a pierdut deja? Prelungirea războiului înseamnă doar mai mulți morți și mai multă distrugere, fără a schimba rezultatul, care nu este o victorie pentru Ucraina. Pentru a lua o astfel de decizie, trebuie să fii extrem de lipsit de scrupule. Însă lui Borrell îi place să se prezinte în public drept un prieten al Ucrainei. De fapt, el este doar prietenul său și, în calitate de marionetă principală a celor cu adevărat puternici, încearcă să-și apere propria carieră și locul său privilegiat la troacă. Pentru că, odată ce publicul își va da seama ce au făcut el și cei ca el în Ucraina, sperăm că Borrell și acoliții săi (mă gândesc la o doamnă în special) vor fi judecați, iar cheile de la temniță vor fi aruncate la gunoi.

În prezent nu există nicio evoluție semnificativă în această direcție în rândul masei populației germane. Cu toate acestea, având în vedere creșterea tulburărilor și demonstrațiilor în alte țări ale UE împotriva SUA/NATO și – aici și acolo – deja împotriva Comisiei Europene de la Bruxelles, ar putea exista și o mișcare mai amplă. Concluzia este că o astfel de evoluție ar putea fi accelerată de criza financiară și economică preconizată.

Dar, în loc să se oprească și să se gândească la negocieri cu Rusia, mai ales pentru că Ucraina pur și simplu nu poate câștiga, belicoșii SUA/UE/NATO au mărit încă o dată miza militară în Ucraina și, prin urmare, riscul pentru noi toți. Și anume prin decizia de a livra avioane de vânătoare de tip F-16 americane. Dar avioanele de vânătoare F-16 nu vor putea împiedica înfrângerea Ucrainei mai mult decât armele miraculoase occidentale în valoare de zeci de miliarde de euro livrate anterior, cum ar fi Javlins, dronele Switchbalde, Himars, Storm Shadows, sistemele de apărare antiaeriană Patriot și IRIS, tancurile moderne (Leopard 2A, M1 Abrams și Challenger 2), pentru a numi doar câteva.

Tot ceea ce se poate obține prin utilizarea F-16 este, în cel mai rău caz, prelungirea războiului cu câteva zile și săptămâni, costând viețile altor mii de soldați ucraineni. Cel mai probabil, însă, F-16 se va dovedi, de asemenea, un eșec și nu va realiza nimic. Pentru prima dată de la intrarea sa în serviciu, F-16 se va confrunta cu un sistem integrat de apărare aeriană unic în lume. Nu numai că este superior din punct de vedere tehnologic sistemelor occidentale de acest tip cu cel puțin o generație, dar constă și într-un sistem unic de interconectare a diferitelor tipuri de arme. În acest sistem unic de apărare aeriană, tipurile de arme pentru apărarea punctuală a unor obiective importante – de exemplu, prin intermediul incredibilului sistem Pantir – sunt interconectate cu apărarea aeriană strategică pentru regiuni întregi, de exemplu, cu sistemele S-300 și S-400 și cu tot ceea ce se află între ele, de exemplu, sistemele BUK. Această apărare aeriană integrată funcționează împreună cu armele electronice de negare a zonei unice în lume (Anti-Access/Area Denial sau A2/AD). Este un dispozitiv defensiv care împiedică un adversar să intre sau să treacă printr-o zonă terestră, maritimă sau aeriană prin dezactivarea sau direcționarea greșită a dispozitivelor electronice ale adversarului.

Dar ce se întâmplă atunci când marile speranțe puse în F-16 se năruie? Cu ce arme și mai periculoase vor escalada în continuare elitele SUA/NATO – inclusiv cancelarul Scholz și consorții săi – situația din Ucraina pentru a prelungi războiul? Ucraina nu poate câștiga. Negocierea cu rușii iese din discuție, atât pentru SUA/NATO, cât și pentru regimul Zelensky. De ce să prelungim războiul? Pentru a întârzia cât mai mult posibil ziua adevărului, ziua bilanțului, ziua în care minciunile lor trebuie să cedeze în sfârșit locul realității? În mod involuntar, ne amintim de ultimele luni și săptămâni ale Reichului nazist, în care regimul hitlerist a sacrificat zeci de mii de soldați și civili doar pentru a-și mai prelungi puțin viața mizerabilă.

Într-un raport recent, experții celui mai vechi grup de reflecție al armatei britanice (RUSI) au estimat că pierderile ucrainene se situează între 300.000 și 500.000 de soldați uciși și răniți grav, nerecuperabili. Sute de soldați și mercenari ucraineni sunt pierduți pe zi, potrivit RUSI.

Ne întrebăm când vor fi trași la răspundere cei responsabili de acest război prin procură al SUA/UE/NATO în Ucraina și, de asemenea, în această țară. Oare motivul pentru care elitele politice de la Berlin vor să ducă un război fără sfârșit este acela de a amâna ziua bilanțului? Și, procedând astfel, cu intenție sau din neglijență criminală, ele aduc și țara noastră tot mai aproape de o confruntare directă cu Rusia și, astfel, de abis.

Surse și note:

(1) https://t.me/RVvoenkor/45709

(2) https://qef.live/2023/video.html?id=10

(3) https://www.euronews.com/my-europe/2023/05/05/if-we-dont-support-ukraine-ukraine-will-fall-in-a-matter-of-days-says-josep-borrell