Nu este suficient ca Ucraina să câștige. Rusia trebuie să piardă

Un comentariu de Eliot Cohen pentru publicația The Atlantic

Orice altceva va încuraja imperialismul rusesc și va încuraja autocrații din întreaga lume.

Statele Unite au suferit din cauza unei neclarități deliberate în formularea obiectivelor lor în războiul rusesc din Ucraina. Fraze flasce precum „a ajuta Ucraina să se apere” sau, și mai rău, „a pune Ucraina în cea mai bună poziție posibilă pentru negocieri” sunt fie lipsite de sens, fie insipide. Ceața mentală birocratică se deghizează în politică ingenioasă și devine periculoasă. Strategia este potrivirea mijloacelor cu scopurile. În război, este ușor să devii obsedat de acțiune mai degrabă decât de scop și, astfel, să cazi în faimoasa descriere a lui Nietzsche a celei mai comune prostii umane: să uiți ce ai intenționat să faci de la bun început.

Ucraina știe cum definește victoria: granițele de dinainte de 2014 curățate de invadator, exilații și refugiații săi s-au întors, societatea și economia sa au fost reconstruite, aderarea la Uniunea Europeană și la NATO a fost obținută, iar o anumită măsură de justiție pentru violatorii, torționarii și criminalii ruși a fost asigurată. În mod similar, știm cum definesc rușii victoria: o Ucraină ruptă și despărțită de Occident, cu o mare parte din teritoriul său anexat; o Europă în dezordine care își reia dependența de resursele naturale ieftine și de oportunitățile de afaceri de la Moscova; și reconstrucția unei mari părți din vechiul stat imperial rus.

Ar trebui să ne dorim victoria așa cum o definește Ucraina. Dar pentru a o obține, Occidentul nu trebuie doar să ajute la înfrângerea Rusiei – trebuie să convingă Rusia că a fost învinsă.

Din ediția din iunie 2023: Contraofensiva

O Rusie care învinge ar fi o Rusie care ar avea și mai mult puterea de a se amesteca în Europa și de a-și extinde influența cu o violență nelimitată; o Rusie care va fi învățat că poate comite măceluri și atrocități cu impunitate; o Rusie ale cărei ambiții vor crește odată cu succesul. O victorie a Rusiei ar învăța, de asemenea, lumea că Occidentul – inclusiv Statele Unite – nu are hotărârea, în ciuda bogăției sale, de a-și respecta angajamentele, oferind Beijingului o lecție încurajatoare.

În schimb, o înfrângere rusă ar pune Beijingul – deja oarecum nervos din cauza incompetenței și a declarațiilor nebunești ale partenerului său – în defensivă, ar consolida alianța occidentală și ar ajuta la păstrarea unora dintre normele esențiale de comportament decent în acele părți ale lumii care sunt cele mai importante pentru noi. Mai presus de toate, ar bloca definitiv proiectul imperial rusesc, pentru că fără Ucraina, așa cum a remarcat istoricul Dominic Lieven, Rusia nu poate fi un imperiu.

Înfrângerea Rusiei nu necesită un marș asupra Moscovei (rareori o idee bună în trecut) și nu necesită o Rusie lipsită de apărare și devastată (imposibil fără al treilea război mondial). Mai degrabă, ea va fi realizată în capul liderilor și al populației Rusiei. Rusia trebuie să fie convinsă că instrumentul militar și desfășurarea acestuia în cadrul unui război pe scară largă vor eșua în mod inevitabil și trebuie să realizeze că Ucraina este definitiv și complet pierdută.

Astfel de lucruri s-au mai întâmplat înainte. Israelul nu a ocupat capitalele arabe în 1967, dar acel război a determinat statele arabe să renunțe la ideea că ar putea anihila statul evreu prin mijloace convenționale. Războiul din 1973 a forțat concluzia că până și un conflict convențional limitat era prea riscant pentru a fi încercat.

În Vietnam și Afganistan, Statele Unite au fost înfrânte fără a pierde o singură bătălie. Ne-am convins că lupta este atât inutilă, cât și dureroasă, că dușmanii noștri sunt implacabili și de neînvins și că prețul plătit în sânge și bani nu merita în niciun caz și nu va merita niciodată.

Carl von Clausewitz, filozoful german al războiului, spunea că războiul este o încercare a forțelor morale și fizice. Ucraina nu trebuie doar să obțină succese pe câmpul de luptă în viitoarele sale contraofensive; ea trebuie să asigure mai mult decât retrageri ordonate ale Rusiei în urma negocierilor de încetare a focului. Pentru a fi brutali, trebuie să vedem mase de ruși fugind, dezertând, împușcându-și ofițerii, fiind luați prizonieri sau morți. Înfrângerea rusă trebuie să fie un dezastru inconfundabil de mare și sângeros.

Hein Goemans și Branislav Slantchev: De ce Ucraina nu ar trebui să negocieze cu Rusia – încă

Teoriile de victorie ale Rusiei în Ucraina s-au prăbușit una câte una. Putin a început prin a crede că țara va cădea într-o săptămână; apoi că va ceda în urma unei luni sau două de lupte grele; apoi că Europa o va abandona în timpul unei ierni friguroase, fără gaz rusesc; apoi că Ucraina ar putea fi îngenuncheată până la supunere prin atacarea orașelor sale. Ultima teorie a victoriei – aceea că Occidentul nu are inima să toarne resurse vaste în Ucraina la nesfârșit – trebuie să fie și ea infirmată, pentru că nu există nimic dincolo de asta.

În acest scop, cu cea mai mare urgență, Occidentul ar trebui să dea tot ceea ce Ucraina ar putea folosi, inclusiv rachete cu rază lungă de acțiune pentru a rupe definitiv podul Kerch de 11 mile dintre continent și Crimeea și muniții cu dispersie pentru a devasta vehiculele de luptă și infanteria rusească. A rupe armata rusă, așa cum am făcut-o noi, cheltuind doar o mică parte din bugetul nostru de apărare și nimic din sângele nostru, este un chilipir strategic uluitor.

Rușii trebuie, în plus, să concluzioneze că Ucraina – odinioară, în viziunea lor, un pseudo-stat care conținea „verișori” sau „frați mai mici” – a dispărut pentru totdeauna. Asta înseamnă o aderare rapidă la UE și NATO, dar și un angajament profund al Occidentului de a reconstrui Ucraina din punct de vedere economic și, cel mai important, de a o înarma până în dinți pentru anii următori.

Palpitațiile administrației cu privire la oferirea superabundenței noastre de F-16 Ucrainei sunt prostești și lipsite de viziune. Aceste avioane ar putea să nu facă diferența pe câmpul de luptă peste două luni, dar știrea că mai multe sute dintre ele sunt în pregătire pentru următorii cinci ani ar avea o profundă importanță simbolică. Ar trebui să vorbim despre cum vom reconstrui forțele armate ale Ucrainei, cea mai mare, cea mai testată în luptă și, în unele privințe, cea mai determinată armată din Occident.

Occidentul are nevoie de o campanie de informare agresivă pentru a face cunoscută realitatea înfrângerii rusești. Rușilor trebuie să li se reamintească faptul că economia lor șubredă este doar a zecea parte din cea a UE; că nu pot construi și desfășura un tanc modern; că ultimul lor avion de mare performanță, Su-57, va fi depășit numeric de F-35 ale celor patru mici state nordice; că generalii lor sunt supra-pensionați și incompetenți; că înaltul lor comandament este indiferent la viețile oamenilor lor; că echipamentul lor este inferior celui al Ucrainei; și că logistica lor este putrezită corupție.

Războiul informațional ar trebui să fie întărit de sancțiuni continue, al căror scop nu este atât de mult de a câștiga războiul, cât de a paraliza potențialul de război al Rusiei pe termen lung, prin deprimarea economiei și forțarea Rusiei să se mulțumească cu componente și piese de schimb inferioare.

Rusia trebuie să fie izolată și din punct de vedere politic și psihologic, jucând astfel pe ambivalența istorică a țării față de Occident, reprezentat în cele două capitale ale sale: Sankt Petersburg, cu fața spre Europa, și Moscova, cu fața spre Asia. Dar literatura, arta, cultura și practica politică rusească sunt înrădăcinate în relația sa cu Europa. S-ar putea să vină timpul – peste ani sau, mai probabil, peste decenii – când o Rusie postimperială se va întoarce din nou spre vest.

Toate acestea sunt realizabile. De fapt, s-a mai întâmplat la o scară mai mică. Liderii ruși s-au convins la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80 că nu pot ține pasul cu progresele tehnologiei militare occidentale, chiar dacă au luptat și au pierdut războiul din Afganistan. Tulburarea lui Gorbaciov a fost, în parte, rezultatul acestei realizări.

David J. Kramer, John Herbst și William Taylor: Singurul răspuns realist la Putin

Dar așteptările noastre de astăzi ar trebui să fie cumpătate. Din nefericire, o Rusie învinsă va fi în continuare răuvoitoare, furioasă și răzbunătoare; probabil că va fi în continuare condusă de „verticala puterii”, de oamenii duri din ministerele de securitate; va fi sufocată de anarhie și crimă; și se va angaja în subversiune, război politic și comportament răuvoitor de tot felul. Dar cine nu ar prefera să aibă de-a face cu o mie de ferme de troli și organizații de fațadă decât cu un singur Mariupol? Iar această Rusie ar fi mult mai puțin periculoasă pentru noi, mult mai puțin utilă pentru China, mult mai puțin susceptibilă de a ridica noi amenințări monstruoase în anii următori.

Cheia acestei strategii este curajul. Trebuie să ne învingem temerile legate de amenințările și escaladarea Rusiei, de bravura sa nucleară și chiar de prăbușirea Rusiei. Trebuie să fim strategici și isteți, dar nimic nu poate fi realizat fără curaj. În cuvintele lui Ioan Paul al II-lea – bătrânul neînarmat și singuratic care a făcut atât de multe pentru a îngenunchea comunismul sovietic – „Nu vă îndoiți niciodată, nu obosiți niciodată și nu vă descurajați niciodată. Nu vă fie teamă”.

………………

Acest articol a fost adaptat după un discurs ținut la conferința Strategic Ark a Institutului Polonez de Afaceri Internaționale, pe 17 mai 2023.

Eliot Cohen este redactor colaborator la The Atlantic, profesor Robert E. Osgood la Școala de Studii Internaționale Avansate a Universității Johns Hopkins și titularul catedrei Arleigh Burke de strategie la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale.

 

Cum puteți sprijini proiectul Patrioților

Platforma Opozitia.net depinde exclusiv de donațiile Patrioților. Ea va exista cât timp VOI veți considera că are sens să existe. Fiecare donație, cât de mică, ne aduce mai aproape de Libertatea de altădată. Ne ajută să avem o voce din ce în ce mai puternică. Ne ajută să rezistăm în fața ofensivei nemaintâlnite din partea Globaliștilor fără niciun Dumnezeu.

Donează prin

Donează prin Transfer Bancar:

Conturi ING BANK
RO70INGB0000999906930786 (RON)
RO65INGB0000999911989038 (EUR - SWIFT INGBROBU)

Donează prin Revolut

Tel: 0791.287.318 --- @adrian6j60

  1. „Putin a început prin a crede că țara va cădea într-o săptămână”.
    Altul care crede ca stie planurile lui Putin…

  2. Ce cântă asta(aștia) prohodul Rusiei, neînțelegând un lucru elementar: dacă Rusia pierde și este foarte posibil să piardă chiar și în maniera în care bate el campii, lumea dispare ! Cine crede altceva este doar un mare dobitoc ! Tembelul de autor uita sau se face ca prostu’ că uită ce au scris chinezii în propunerile lor de pace chiar, parcă, la punctul 1: să nu se folosească în nicio situație armele nucleare!!! Nu mai zic că prostanu’ vede Rusia că fiind singură pe lume, cat de pafarist trebuie sa fii ca să emiți astfel de elucubrați ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Link-uri utile

Ne gasesti pe

© opozitia.net | All rights reserved.
CONECTARE
Bine ați venit! Autentificați-vă in contul dvs