Un comentariu de Rob Kenius, jurnalist independent din Germania (conduce site-ul https://kritlit.de, care critică sistemul)

Se pot asocia multe postulate conceptului de bani și se poate construi o ideologie în care mulți oameni cred și care, în cele din urmă, atribuie banilor o putere superioară.

Banii ca Dumnezeu și ca diavolul

Oamenii cred că banii au o valoare fixă, precum aurul.

Oamenii cred că banii se înmulțesc, ca o ființă vie. Sau cresc ca o plantă.

Oamenii cred că propoziția este adevărată: timpul înseamnă bani.

Oamenii cred că banii sunt necesari pentru viață, la fel ca apa, aerul și hrana.

Oamenii cred că banii sunt: cu cât mai mulți, cu atât mai bine.

Oamenii cred că banii le rezolvă toate problemele.

Oamenii cred că banii sunt mai siguri decât încrederea în prieteni, în societate și în stat.

Toate aceste convingeri sunt greșite, dar ele stau la baza ideologiei și a guvernării puterii financiare feudale, care a devenit o amenințare pentru viitor.

Crearea banilor de către băncile private, combinată cu cererea obligatorie de dobândă, duce la intensificarea creditării în interes propriu și apoi la împrumuturi de bunăvoie către debitori îndoielnici. Așa au apărut crizele ipotecare din SUA și Spania.

Detașarea banilor (dolari) de orice valoare materială combinată cu crearea de bani de către mii de bănci private a dus la o creștere incomensurabilă a masei monetare, deoarece nu există nicio limită materială și niciun control din partea statului.

Crearea simultană a banilor și a datoriilor în aceeași cantitate, combinată cu dobânda obligatorie pe partea de datorie, a dus la faptul că datoria totală a depășit masa monetară. Acest lucru duce la criza globală a datoriilor, întrucât toate datoriile nu pot fi niciodată rambursate.

Excesele rezultă din faptul că puterea financiară și-a stabilit propriile reguli, controlându-se doar puțin (prin concurență), dar până în prezent nicio autoritate superioară nu stabilește sau schimbă regulile. Cantitatea de bani și de datorii nu este limitată, perceperea de dobânzi nu este reglementată sau abolită.

Puterea statului și democrația mai presus de puterea banilor!

Statele și guvernele nu numai că ar putea, dar ar trebui să limiteze feudalismul financiar și să prevină astfel prăbușirile constante ale sistemului. Și totuși nu o fac. Se întâmplă exact contrariul: băncile falimentare sunt salvate de state pe seama publicului larg. Cel mai recent chiar și în Elveția.

Este ca și cum un stat nu ar promulga reglementări de circulație, ci s-ar ocupa doar de cei uciși și răniți în accidente și ar strânge mașinile distruse pe șosea.

Există două moduri diferite în care statele pot reacționa. În primul rând, acestea pot opta pentru a ieși din sistemul impus de dolar. Se întâmplă în mod real în 2023 în statele BRICS, cu China în frunte.

Pentru statele care nu pot sau nu doresc să părăsească sistemul feudalismului financiar, există totuși posibilități reale de a slăbi puterea financiară și, în timp, de a pune stăpânire pe sistem.

O a treia cale mai există încă în imaginația marxiștilor, dintre care un număr vizibil participă la discuția privind criza din sistemul financiar. Printre aceștia se numără și cei cărora nu le place să recunoască faptul că sunt încă marxiști. Ei cred, probabil, că sunt acum martori la căderea capitalismului prezisă de Karl Marx. Un lucru fals. Este posibil ca scrierile lui Marx să ofere, de asemenea, o ideologie de sine stătătoare, dar la situația din feudalismul financiar din 2023, la 140 de ani de la moartea lui Karl Marx, doctrina pur și simplu nu mai este aplicabilă.

Karl Marx nu a experimentat automobilul, cu atât mai puțin și-ar fi putut imagina că, la 150 de ani după scrierile sale, vor exista de patru sau cinci ori mai mulți bani decât costă toate bunurile economice achiziționabile împreună și că tranzacțiile financiare pure vor domina complet economia reală (și investițiile așa-numitului capital). Dacă economia ar fi fost fezabilă conform tezelor lui Marx, Uniunea Sovietică nu ar fi eșuat cu economia planificată, iar China nu și-ar fi convertit economia, cu mare succes.

Important acum este să aducem puterea financiară complet scăpată de sub control de stat, adică să impunem limite și schimbări sistemice, dar nu conform eternei teorii de ieri. Există suficiente puncte de plecare realiste pentru a limita puterea financiară, chiar și fără a întoarce lumea cu susul în jos. Pentru mai multe detalii despre măsurile propuse, aș dori să fac din nou trimitere la cartea mea Hundred Thousand Billions Too Much. Aproape o treime din text este dedicată propunerilor concrete pentru o politică fiscală diferită.

Luați banii de unde sunt!

Statul poate percepe impozite cât de mult vrea și de la cine vrea. În prezent, clasa de mijloc suportă povara fiscală, în timp ce lumea financiară și corporațiile internaționale scapă aproape nepedepsite. Acest lucru favorizează redistribuirea de jos în sus și slăbește statul social din cauza lipsei de bani.

Pentru a corecta puterea financiară cu taxe specifice, adică pentru a opri redistribuirea de jos în sus, există multe posibilități, cum ar fi cele propuse de Thomas Piketty:

Impozitul progresiv pe câștigurile financiare. Acesta trebuie să fie mai mare decât impozitul pe venit al unui cuplu din clasa de mijloc cu venituri normale.

Taxa pe tranzacții, așa cum s-a discutat deja în partea 1 a seriei.

Impozit substanțial pe moștenire. Statul participă la moștenirea bunurilor care și-au pierdut din păcate proprietarul.

Impozitul pe vânzări cu reținere la sursă. Aceasta împiedică transferul profiturilor corporațiilor internaționale către paradisuri fiscale. Fiecare întreprindere individuală plătește un impozit reținut la sursă pentru veniturile sale, care poate fi compensat cu impozitul pe venit. În cazul în care nu se declară și nu se plătește niciun impozit CE la nivel național, atunci se merge pe impozitul reținut la sursă. Candidații obișnuiți pentru această procedură sunt evazioniștii fiscali Amazon, Google Alphabet, Facebook Meta, Ikea, McDonalds și foarte mulți alții.

Reținerea la sursă a impozitului social. Sugestia mea pentru politicienii de stânga, dacă mai există. Este oarecum complicat din punct de vedere matematic, dar poate fi colectat din datele existente de către biroul fiscal. În acest fel, nu doar angajații supuși impozitului social contribuie la statul social, ci și mașinile, computerele, importurile ieftine și falșii lucrători independenți. Impozitul funcționează prin veniturile din vânzări, similar taxei pe valoarea adăugată, și este compensat cu contribuțiile sociale ale companiilor. Astfel, contribuțiile la asigurările sociale sunt înjumătățite, iar pe partea angajaților sunt eliminate cu totul.

China, un pionier în lupta împotriva dolarului

Feudalismul financiar este greu de depășit, dacă înțelegem cum puterea financiară cu moneda sa de rezervă, dolarul american, dirijează lumea. Timp de mulți ani, Republica Populară Chineză a sprijinit în mod activ politica financiară americană. Toate bunurile produse cu salarii mici au fost furnizate contra unei plăți în dolari, a căror cantitate creștea de la an la an.

Acest lucru a fost posibil deoarece valoarea yuanului chinezesc a fost ferm ancorată la dolarul american. China a exportat bunuri de consum ieftine și a acumulat miliarde de dolari în rezervă. În cele din urmă, guvernul chinez și-a dat seama că mecanismul era o modalitate de a susține valoarea dolarului și, astfel, de a contribui la finanțarea armatei americane; deoarece bugetul militar al SUA este compensat de FED, în fiecare an, în întregime, cu bani proaspeți.

China a fost prima mare putere economică care a eliminat dolarul ca monedă de rezervă și și-a lichidat rezervele în dolari, adică le-a investit în Africa. Acest lucru a spart deja puterea globală a dolarului. Între timp, țările BRICS, Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, dezvoltă un alt sistem de plăți bazat pe propriile monede și nu folosesc dolarul ca garanție. Fenomenul a luat amploare atunci când Arabia Saudită a început să-și livreze petrolul contra banilor poporului chinez, în 2022. După China, Arabia Saudită a fost până atunci pilonul principal al dominației globale a dolarului american.

În prezent, UE risipește poziția pe care a obținut-o în economia mondială prin crearea monedei euro. Euro a fost marele concurent serios al dolarului și aceasta este o parte esențială a rațiunii sale de a fi. Dar BCE a urmat Fed-ul american în ultimii doi ani, ca și cum ar fi fost o sucursală a acesteia la Frankfurt. Se potrivește cu politica de simpatie față de SUA manifestată de Berlin și Bruxelles. Ceea ce se întâmplă în mințile acestor marionete nu poate fi explicat rațional. Este similar cu o credință de nezdruncinat în Moș Crăciun.

Tendința globală se îndreaptă într-o direcție diferită: un punct de cotitură în sistemul financiar, spre un sistem multipolar cu un nou accent asiatic.

Bani, putere, armată și mass-media

Cum reacționează Washingtonul la noua politică financiară a Chinei? Reacționează în mod obișnuit, cu amenințări militare și agresivitate. Mai întâi portavioane în Marea Chinei, apoi alimentarea unui conflict între Taiwan și Republica Populară Chineză, apoi formarea unei alianțe de tip NATO în Pacificul de Vest. Armata este adevăratul braț al dolarului american construit în mod abstract, care devine din ce în ce mai slab din cauza proliferării sale constante și a susținerii prin intermediul forței brute.

Președintele Joe Biden se caracterizează printr-o lipsă acută de imaginație. El continuă în mod sistematic expansiunea perpetuă a SUA, pe care a impulsionat-o deja în calitate de vicepreședinte sub conducerea laureatului Premiului Nobel pentru Pace Obama (spre dezamăgirea tuturor pacificatorilor). Atunci a început implicarea sa personală în Ucraina, în care fiul său anormal, Hunter, a jucat și el un rol lipsit de glorie.

Hunter Biden a dispărut din mass-media, deoarece administrația Biden deține controlul total asupra marilor media. Fenomenul nu este nou, dar a fost perfecționat în mod uimitor în ultimii ani. Cu ajutorul banilor și al psihologiei, grupurile de reflecție din SUA controlează toate mijloacele de informare din lumea occidentală a valorilor, lucru înfricoșător de evident și în Germania.

Lipsa de imaginație și încăpățânarea lui Joe Biden garantează continuarea războiului financiar și a războiului real până la realegere, cu un nou accent global pe ostilitatea față de China. Este lupta împotriva dragonului și merge bine pentru masele prostite de mass-media.