Păguboși prin vocație

Inaugurarea Centrului de Explorare a Energiei NuScale, la București

Premierul Nicolae Ciucă a anunțat ieri, în prezența ambasadorului SUA, că prin instalarea Centrului de Explorare a Energiei NuScale am devenit prima ţară din lume care va implementa tehnologia americană a reactoarelor nucleare modulare de mici dimensiuni (SMR). Bineînțeles, îi întrecem de departe inclusiv pe specialiștii din Statele Unite, care din motive încă nespecificate au preferat să experimenteze noua tehnologie la mii de kilometri de casă.

Haideți să dezlegăm misterul. Americanii de la firma NuScale, sprijiniți puternic de guvernul de la Washington, ar fi trebuit să construiască prima centrală nucleară cu SMR-uri în propria țară, undeva în statul Utah, în cadrul Laboratorului Național Idaho al Departamentului de Energie. Fiind vorba despre o tehnologie experimentală în domeniul nuclear, autoritățile de autorizare și reglementare din SUA au manifestat reținere în a-și da repede avizul, în principal din pricina chestiunilor de siguranță în exploatare. Lucru absolut normal.

Practic, pentru centrala amplasată în statul american Utah, firma NuScale nici măcar nu a redactat cererea de obținere a licenței de operare, darămite să o depună la Comisia de reglementare nucleară. O va face abia în ianuarie 2024.

În condițiile în care la nivel global se duce o luptă acerbă de cucerire a pieței de energie așa-zis ”verde”, fiecare minut contează. Așa că americanii de la NuScale, sprijiniți de administrația Biden, au apelat la bunii lor parteneri strategici din Europa, românii. Cooperarea presupus ”reciproc avantajoasă” vine cu o serie întreagă de riscuri pentru România, iar în același timp aduce mai multe beneficii evidente în dreptul partenerilor: 1) Obținerea licenței de exploatare rapid, fără bătăi de cap; 2) Evidențierea eventualelor greșeli de proiectare, construcție și funcționare (pe pielea locuitorilor din județul Dâmbovița); 3) Scăderea semnificativă a costurilor de producție (forță de muncă, materiale, fonduri alocate de guvernul Ciucă).

Bineînțeles, autoritățile din România se fac că nu văd problemele subliniate mai sus. Ciucă anunță că vom deveni buricul pământului odată ce investiția americană va începe să funcționeze, probabil din 2030. Însă noua tehnologie nu este deloc ieftină (4-6 miliarde de dolari o centrală ca cea din România), așa că prețul per MWh va fi unul dintre cele mai ridicate dacă ne raportăm la alte surse de energie (vezi graficul din comentarii). În plus, exploatarea unor astfel de centrale vine la pachet cu riscurile de rigoare (gen Fukushima), deloc de neglijat, din cauza cărora Germania a renunțat complet la energia nucleară. Ca să nu mai vorbim de problema reziduurilor rezultate, incompatibile cu ideea de ”zero poluare”.

Americanii au semnele lor de întrebare cu privire la buna funcționare a tehnologiei SMR, însă, ca de obicei în astfel de situații, se bazează mult pe ”optimism”. O spune chiar Clayton Scott, vicepreședintele executiv al NuScale: ”Avem încredere foarte mare în faptul că tehnologia noastră va funcționa conform așteptărilor”. Și dacă nu va merge, cine va plăti? Ciucă?

”Prea târziu, prea scump, prea riscant și prea nesigur”, așa descrie un nou raport al Institutului pentru Economie Energetică și Analiză Financiară (IEEFA) proiectul propus de NuScale privind reactorul modular de mici dimensiuni (SMR).

Gazul ieftin din Marea Neagră va deveni astfel inutil. Nici nu mai are rost să-i rugăm pe austriecii de la OMV să înceapă investiția. Oricum Iohannis i-a scutit recent de plata taxei de un miliard de euro, în timp ce alt miliard (de dolari) s-a dus direct în buzunarele americanilor de la Exxon, pentru aceeași exploatare păguboasă de la Neptun Deep.

Mai rar așa afaceriști ca noi, băi nene.