Un comentariu de Mohamad Hasan Sweidan penru publicația The Cradle

În timp ce o înfrângere a lui Erdogan în alegerile de duminică ar putea schimba politica externă a Turciei spre vest și ar putea tensiona relațiile Ankarei cu Moscova, sentimentele antiamericane omniprezente în Turcia vor rămâne o provocare pentru opoziție.

În timpul unei ceremonii din 27 aprilie care a marcat livrarea de combustibil nuclear de producție rusă la centrala nucleară de la Akkuyu, în sudul Turciei, președintele rus Vladimir Putin și-a anunțat sprijinul pentru omologul său turc Recep Tayyip Erdogan în alegerile prezidențiale din 14 mai, care vor fi foarte disputate.

Cei doi șefi de stat au participat la eveniment prin intermediul unei videoconferințe, în timpul căreia Putin i-a oferit lui Erdogan un cadou generos înainte de alegeri. Dar, în pofida acestui sprijin rar, are Putin mult de pierdut chiar dacă Erdogan este învins?

Înapoi la sânul american

De mai bine de un an, liderii opoziției turcești au făcut demersuri prietenoase către Occident. Manifestul coaliției de opoziție formată din șase membri subliniază în mod deschis importanța restabilirii ”încrederii reciproce” cu SUA, a obținerii calității de membru cu drepturi depline al UE și a dorinței de a reveni la programul multinațional de producție de avioane de luptă F-35, din care Turcia a fost exclusă în 2019 după achiziționarea de rachete rusești S-400.

În pofida acestei apropieri de Occident, este puțin probabil ca o președinție condusă de candidatul opoziției Kemal Kilicdaroglu să schimbe în mod semnificativ diferențele de politică externă dintre Ankara și Washington în ceea ce privește unele chestiuni critice, inclusiv restabilirea relațiilor Turciei cu Siria și recunoașterea Republicii Cipru.

Din perspectiva Washingtonului, alegerea unui președinte turc care să împărtășească aceeași viziune ca și SUA în ceea ce privește chestiunile cheie este crucială, mai ales în contextul competiției marilor puteri cu rivalii săi, Rusia și China. În acest sens, opoziția turcă și-a manifestat intenția de a îmbunătăți relațiile Ankarei cu NATO și UE, ceea ce ar putea avea un impact negativ asupra relațiilor strânse turco-ruse construite de Erdogan în ultimii ani.

Sentimente anti-occidentale

Unii observatori prezic că, dacă Erdogan va pierde scrutinul din 14 mai, cea mai semnificativă schimbare în Turcia va fi legată de politicile de securitate și apărare. Se așteaptă ca opoziția turcă să se concentreze pe o mai bună aliniere a acestor politici la exigențele apartenenței Turciei la NATO, ceea ce va duce la un rol mai incluziv al Ankarei în cadrul alianței. Noua realitate ar include aprobarea aderării Suediei la NATO, participarea mai activă la desfășurarea forțelor NATO în Europa de Est și dezvoltarea unei structuri de apărare antirachetă compatibile cu NATO.

Însă cea mai mare provocare a opoziției ar putea fi faptul că majoritatea electoratului turc nutrește opinii negative față de SUA. Acest sentiment l-a ajutat pe Erdogan să-și mobilizeze și să-și mențină baza de vot prin adoptarea unei retorici anti-occidentale care sfidează Washingtonul.

Într-un exemplu recent, pe 4 mai, la un miting din orașul Giresun, de la Marea Neagră, Erdogan a denunțat sprijinul opoziției pentru cauze liberale, declarând: ”Nu am fost niciodată în stare să fac asta: Noi suntem împotriva LGBT”, adăugând că ”Familia este sacră pentru noi. O familie puternică înseamnă o națiune puternică. Indiferent de ceea ce fac ei, Dumnezeu este suficient pentru noi”.

Potrivit unui sondaj realizat de Fundația turcă Gezici în ianuarie, aproximativ 90% dintre turci consideră SUA un inamic, în timp ce 72,8% sunt în favoarea unor relații bune cu Rusia. În cazul în care opoziția ajunge la putere, eforturile sale de a îmbunătăți relațiile cu Occidentul vor fi îngreunate de dificultatea de a schimba sentimentele antioccidentale adânc înrădăcinate în societatea turcă – în mare parte din cauza retoricii populiste de succes a Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP) al lui Erdogan și a capacităților sale puternice de mobilizare.

Schimbare potențială în relațiile dintre Turcia și Rusia

În cazul în care Kilicdaroglu va câștiga, ar putea avea loc o schimbare notabilă în relațiile Turciei cu Moscova. Principalul obiectiv al opoziției este consolidarea legăturilor cu Occidentul, care se află în prezent în conflict cu Rusia în diverse domenii.

Cu toate acestea, va fi important pentru coaliția sa să procedeze cu prudență în apropierea de Occident și de NATO. O coliziune cu o superputere pe care majoritatea turcilor o consideră prietenă pentru a liniști o altă superputere (pe care cei mai mulți dintre ei o văd ca pe un inamic) este ultimul lucru pe care îl vor dori.

Dar opoziția turcă se va afla, de asemenea, sub o presiune occidentală considerabilă și neîntreruptă pentru a alege o tabără, pentru a se alinia cu NATO, pentru a crește presiunea asupra Moscovei și pentru a închide toate lacunele posibile în sancțiunile conduse de SUA împotriva Rusiei.

Un potențial punct fierbinte între Ankara și Moscova ar putea fi decizia opoziției de a renunța la sistemul rusesc de apărare antirachetă S-400, în încercarea de a liniști Occidentul și de a restabili rolul Turciei în programul american de avioane F-35.

Ca răspuns, Moscova ar putea aplica tactici de presiune pentru a împiedica demersul opoziției orientat spre vest, folosindu-se de influența sa asupra livrărilor de gaz către Turcia, care beneficiază din punct de vedere financiar de tranzitul gazului rusesc, de centrala nucleară operată de Rusia, de turismul rusesc și de importurile agricole din Turcia.

Va renunța Ankara la înclinarea sa spre est?

Pe măsură ce competiția se intensifică între Washington și aliații săi, pe de o parte, și Moscova, Beijing și aliații lor, pe de altă parte, alinierea crescută a Turciei cu atlantiștii ar putea avea implicații negative pentru eurasiatici.

Kilicdaroglu și echipa sa sunt pe deplin conștienți de costul potențial ridicat al antagonizării unor țări precum China și Iranul. China este o putere economică majoră care își promovează în mod activ proiectele de investiții în întreaga lume, iar Turcia – ca toate statele în ascensiune care au nevoie de capital de investiții – nu ar dori să fie ocolită de Beijing.

Între timp, Iranul este vecinul direct al Turciei, cu care aceasta are legături culturale, religioase, economice și sociale puternice. Poate că este principalul motiv pentru care coaliția de opoziție turcă a refuzat să menționeze Iranul în platforma sa electorală.

În ceea ce privește Siria, opoziția dorește să restabilească relațiile cu Damascul pentru a contribui la rezolvarea crizei refugiaților sirieni și a impactului economic intern sever al acesteia. Un sondaj de opinie realizat în Turcia a arătat că 56,1% dintre turci consideră că cea mai mare problemă a țării este deteriorarea situației economice.

Prin urmare, este firesc ca primul pas al noului guvern să fie acela de a începe să îmbunătățească situația economică, acționând rapid pentru a rezolva divergențele cu Siria. În plus, normalizarea relațiilor cu Damascul – esențială acum, având în vedere votul din 7 mai al Ligii Arabe de a primi Siria înapoi în rândurile țărilor arabe – lasă ușa deschisă pentru o relație pozitivă atât cu Rusia, cât și cu Iranul.

Îngrijorarea lui Putin în legătură cu un eșec al lui Erdogan

Discursurile rostite de Putin și Erdogan la ceremonia de la centrala nucleară de la Akkuyu au fost pline de expresii de prietenie. Cei doi lideri au avut, de asemenea, o relație personală care s-a dovedit benefică pentru ambele țări în ultimele două decenii, datorită a ceea ce se numește adesea ”diplomația liderilor”.

Această relație apropiată a avut ca rezultat câștiguri semnificative pentru cele două națiuni, inclusiv o cooperare economică sporită, sprijinul Rusiei pentru Turcia după tentativa eșuată de lovitură de stat din 2016, poziția moderată a Ankarei cu privire la conflictul ucrainean, refuzul său de a se conforma sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei și transformarea Turciei, binecuvântată de Putin, într-un centru eurasiatic de gaz – o aspirație geoeconomică turcă de lungă durată.

Putin își dă seama că aceste câștiguri s-ar putea disipa dacă ”prietenul său drag” Erdogan pierde alegerile prezidențiale, motiv pentru care președintele rus a subliniat că ”succesele obținute în Turcia nu ar fi fost posibile fără prezența lui Erdogan la putere”.

Se poate spune cu siguranță că rezultatul alegerilor din 14 mai nu va fi un eveniment obișnuit pentru superputeri. Toți ochii vor fi ațintiți asupra Turciei, întrucât rezultatele ar putea duce la o schimbare majoră în politica externă a uneia dintre cele mai importante puteri regionale din Asia de Vest.