De-dolarizarea este o tendință generală, dar ”de-militarizarea dolarului” este mai urgentă

Un articol de Liao Zhengrong, director al Institutului de Dezvoltare Pașnică al Academiei Chineze de Științe Sociale, pentru publicația The Global Times

Președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a avertizat luni că SUA nu pot garanta rolul continuu al dolarului american ca monedă de referință pentru comerțul mondial, deși deocamdată acesta rămâne necontestat. Secretarul american al Trezoreriei, Janet Yellen, a recunoscut, de asemenea, că sancțiunile economice americane împotriva Rusiei și a altor țări ar putea slăbi hegemonia dolarului american.

De fapt, de la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie, evoluțiile monedei internaționale au atras o mare atenție. China și Brazilia au ajuns la un acord conform căruia schimburile comerciale bilaterale pot fi decontate direct în propria monedă, ocolind dolarul american; la reuniunea miniștrilor de finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale ale membrilor ASEAN, desfășurată în Indonezia, s-a discutat despre cum să se reducă dependența tranzacțiilor financiare de dolarul american, euro, yenul și lira sterlină și să se utilizeze mai mult moneda locală pentru decontare; India și Malaezia au convenit să utilizeze rupii pentru decontare, printre alte evoluții. De-dolarizarea a devenit un subiect de actualitate în cadrul presei internaționale pentru o perioadă îndelungată.

Nu există o definiție clară a de-dolarizării. Moneda îndeplinește funcții precum evaluarea, plata și stocarea valorii în cadrul tranzacțiilor internaționale. În cazul în care funcțiile dolarului american în aceste aspecte sunt înlocuite, se poate vorbi de de-dolarizare. Dacă tranzacțiile cu materiale strategice, inclusiv mărfuri, energie și minerale, au fost decontate în alte valute în loc de dolari americani, iar deținătorii străini și-au redus deținerile de obligațiuni în dolari americani, au vândut active în dolari americani și au redus rezervele în dolari americani, toate acestea sunt considerate manifestări ale de-dolarizării.

De-dolarizarea înseamnă că a existat ”dolarizare” la început, adică o țară, alta decât SUA, folosește în principal dolarul american ca monedă de comerț, de investiții și de rezervă în tranzacțiile internaționale, iar o țară complet dolarizată folosește chiar direct dolarul american în locul propriei monede pentru circulația internă. Odată ce o economie ia măsuri pentru a reduce utilizarea dolarului american în activitățile economice internaționale și interne, se poate considera că începe procesul de de-dolarizare.

Întrucât economia SUA a fost puternic afectată după criza financiară internațională din 2008, apelurile pentru reformarea sistemului monetar internațional centrat pe dolar au căpătat amploare. Economiile emergente și țările în curs de dezvoltare au început să intensifice cooperarea regională și funcțională în domeniul monetar și să reducă utilizarea dolarului american pentru a evita riscurile legate de cursul de schimb, riscurile legate de datorie și riscurile legate de active cauzate de dependența excesivă de decontarea, evaluarea și rezervele în dolari americani. UE și alte state membre sprijină, de asemenea, diversificarea monedelor de rezervă. Ponderea dolarului american în totalul monedelor de rezervă oficiale internaționale a atins un nivel maxim de 85% în 1977 și este în prezent de aproximativ 59%.

Schimbările în relațiile internaționale și conflictele geopolitice au stimulat, de asemenea, procesul de de-dolarizare. SUA au impus sancțiuni financiare și economice severe Iranului și Rusiei, limitând utilizarea de către acestea a dolarului american. Iranul, Rusia și alte țări au pornit pe calea unei de-dolarizări complete. Europa încearcă să ocolească sistemul SWIFT dominat de dolarul american pentru a finaliza plățile cu Iranul. India încearcă să efectueze decontări în ruble-rupii cu Rusia. De asemenea, apar și alte acorduri bilaterale și multilaterale de decontare a valutei în afara dolarului american.

În prezent, economia SUA se confruntă cu recesiunea, inflația rămâne ridicată, nivelul datoriei naționale continuă să urce la noi cote și chiar a avut loc o criză a sectorului bancar. O potențială criză poate izbucni în orice moment, ceea ce determină unele țări să ia în considerare evitarea riscurilor pe termen scurt și lung ale dolarului american. Rusia, Iranul și alte țări nu au altă opțiune decât să se de-dolarizeze, deoarece se confruntă cu sancțiuni severe și le este greu să desfășoare un comerț internațional normal. Măsurile luate de India și de Europa pentru a ocoli dolarul american sunt legate de nevoia lor de a efectua tranzacții cu Rusia și Iranul sancționate, iar modul de utilizare a rublei rezultate din excedentul comercial al Indiei cu Rusia este, de asemenea, o problemă.

Prin urmare, mișcările de de-dolarizare ale diferitelor țări necesită o analiză specifică. Schimbul valutar în afara dolarului american este încă la un nivel mic în ceea ce privește lichiditatea, funcția de conservare a valorii și ratingul de credit. Sistemul dolarului american a fost format și a funcționat prea mult timp, iar independența față de dolarul american a crescut considerabil costurile de tranzacționare pentru ocolirea sistemului. În plus, costul construirii unui nou sistem este și mai mare.

În comparație cu hegemonia pe termen lung a dolarului american, de-dolarizarea se află încă într-un stadiu relativ incipient. Dolarizarea nu se realizează peste noapte, iar de-dolarizarea nu poate fi realizată dintr-o singură lovitură. Intensificarea acțiunilor de de-dolarizare este un răspuns la schimbările de piață efectuate de țări pe baza propriilor condiții economice și financiare, iar deciziile acestora sunt încă în principal spontane, parțiale și descentralizate.

Dolarul american nu servește doar ca bun public pentru comunitatea internațională, ci a fost folosit de SUA ca instrument strategic și a devenit un pilon al hegemoniei americane alături de puterea militară. De asemenea, guvernul SUA l-a înarmat din ce în ce mai mult. De-dolarizarea este, desigur, crucială și reprezintă tendința generală, dar ”de-militarizarea dolarului” este și mai urgentă.

Conflictul dintre Rusia și Ucraina a provocat schimbări profunde în structura politică globală. SUA au sancționat sever Rusia și Iranul, au înghețat și chiar au declarat că vor confisca activele în dolari ale Afganistanului și Rusiei, zdruncinând serios credibilitatea internațională a SUA și a dolarului american.

De-dolarizarea nu este doar o măsură necesară pentru ca țările să evite riscurile valutare și financiare și să crească randamentul activelor, ci și o alegere inevitabilă pentru a spori securitatea financiară națională, în special securitatea activelor de peste hotare. Dacă toate tipurile de acțiuni de de-dolarizare converg într-o tendință, acestea pot avea un impact asupra efectului de instrument strategic al dolarului american.

Există multe riscuri insurmontabile și defecte naturale pentru ca o singură monedă suverană să acționeze ca monedă centrală internațională pentru o perioadă lungă de timp. De exemplu, în conflictul dintre politica monetară a SUA și politicile altor țări, SUA nu pot echilibra singure balanța de plăți, iar puterea de monopol a dolarului american va încuraja SUA să îl folosească ca instrument strategic pentru a ataca adversarii. Iar adversarii vor încerca în mod inevitabil să își dezintegreze drepturile din punct de vedere strategic.

Dintr-o perspectivă pe termen lung, o singură monedă suverană ca principală monedă internațională nu este în concordanță cu realitatea unei lumi multipolare. Direcția de evoluție a sistemului monetar internațional poate fi aceea că mai multe monede suverane coexistă, se verifică și se echilibrează reciproc și își asumă în comun sarcina importantă de a stabiliza mediul monetar și financiar internațional; poate exista, de asemenea, o monedă suprasuverană sau progresul tehnologic poate conduce la inovații instituționale, cum ar fi aplicarea pe scară largă a monedei digitale care să înlocuiască sistemul monetar plat existent.

Oricum ar fi, aceasta înseamnă o slăbire a statutului dolarului. Doar că procesul poate fi lung și chinuitor. În fața unor schimbări majore nemaiîntâlnite de un secol, deși merită așteptate cu nerăbdare, rămâne de văzut dacă vor exista schimbări de etapă în noul val al procesului de de-dolarizare.