Un comentariu de Mohamad Hasan Sweidan, cercetător în domeniul studiilor strategice, redactor pentru diferite platforme media și autor al mai multor studii în domeniul relațiilor internaționale

Spre deosebire de anii precedenți, Raportul anual de evaluare a amenințărilor SUA pentru 2023 privește Asia de Vest prin prisma unei competiții între marile puteri care amenință să împingă lumea într-o ordine multipolară post-americană.

Pe 8 martie 2023, directorul Serviciului Național de Informații al SUA a publicat Raportul anual de evaluare a amenințărilor, care evaluează amenințările mondiale la adresa securității naționale a SUA, inclusiv amenințările cibernetice și tehnologice, terorismul, armele de distrugere în masă, criminalitatea, problemele de mediu și resursele naturale.

Raportul evidențiază provocările cu care se confruntă Washingtonul în cadrul ordinii globale conduse de SUA, aflată în evoluție rapidă, China, Rusia, Iran și Coreea de Nord fiind identificate ca cele mai importante provocări de securitate pentru aliații occidentali în anul 2024.

”Competiția strategică dintre Statele Unite și aliații lor versus China și Rusia cu privire la ce fel de lume va apărea face ca următorii ani să fie cruciali pentru a determina cine și ce va modela noua ordine mondială”.

China, principala amenințare

În mod nesurprinzător, raportul identifică China drept principala amenințare la adresa SUA, datorită eforturilor sale de a submina influența SUA în întreaga lume, de a crea divergențe între Washington și aliații săi și de a anexa Taiwanul. Succesul recent al Chinei în facilitarea unui acord de reconciliere între Iran și Arabia Saudită ilustrează rolul tot mai mare al Beijingului în Asia de Vest și în lume și semnalează o schimbare în echilibrul global al puterii de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Universitarul american și editorialistul de politică externă Stephen M. Walt descrie detensionarea dintre Riad și Teheran ca fiind un ”semnal de alarmă” pentru instituțiile americane de politică externă. El remarcă modul în care ”China încearcă să se prezinte ca o forță pentru pace în lume, o menire abandonată în mare parte de SUA în ultimii ani”.

Raportul privind amenințările reflectă temerile SUA privind creșterea influenței Chinei, care sunt consemnate în ultima sa strategie de securitate națională și în nenumărate discursuri ale oficialilor americani din ultimul deceniu.

Cu toate acestea, nou și diferit este intervalul de timp pentru o acțiune decisivă: SUA se confruntă cu ”câțiva ani critici” în conflictul între marile puteri, după cum avertizează raportul. Spațiul de care dispune Washingtonul pentru a defini regulile ordinii globale multipolare emergente – pe care mizează foarte mult puterile în ascensiune, statele de mijloc și Sudul global – se restrânge rapid.

Raportul sugerează, de asemenea, că China va continua să lucreze în 2023 pentru a deveni cea mai proeminentă putere din Asia de Est și o superputere pe scena internațională. Fenomenul a dus la o cursă între state pentru a-și diversifica relațiile externe în scopul de a-și optimiza interesele naționale, în principal în detrimentul unei ordini unipolare conduse de SUA.

Prezența crescândă a Chinei în Asia de Vest

Importanța geografică și economică a Asiei de Vest face ca regiunea să fie un câmp de luptă principal pentru conflictul dintre Washington și rivalii săi, în special China. Timp de ani de zile, Beijingul a urmărit strategia de soft power de a se infiltra în regiune prin acorduri comerciale și de investiții care nu au provocat direct SUA, dar au slăbit încet-încet ghearele istorice ale Washingtonului asupra Asiei de Vest.

În 2015, doar două țări din Asia de Vest și din Africa de Nord se alăturaseră ambițioasei Inițiative multicontinentale a Chinei, Belt and Road Initiative (BRI). Până în 2018, numărul acestora a crescut la zece.

Generalul Michael Kurilla, comandantul Comandamentului Central al armatei americane (CENTCOM) – a cărui zonă de operațiuni cuprinde 21 de țări din Africa de Nord până în Asia de Vest, Centrală și de Sud – a subliniat într-o audiere în Senat, pe 16 martie 2023, că ”19 din cele 21 de țări din CENTCOM au semnat Inițiativa Belt and Road cu China” și a avertizat că ”suntem într-o cursă de integrare cu partenerii noștri înainte ca China să poată pătrunde pe deplin în regiune”.

În plus, raportul susține că statul chinez își dezvoltă capacitățile militare și își extinde prezența în întreaga lume, construind facilități militare în străinătate și încheind acorduri cu diverse țări – activități considerate o amenințare la adresa intereselor globale ale SUA.

Un studiu realizat de Rand Corporation, organizație aliată cu armata americană, susține că 19 state din întreaga lume pot fi potențiale viitoare gazde pentru bazele militare chineze, inclusiv șapte din regiunea Asia de Vest și Africa de Nord (WANA): Bahrein, Yemen, Siria, Iran, Maroc, Oman și Arabia Saudită.

Pe măsură ce China își consolidează prezența în aceste zone, promovându-și modelul economic global de ”modernizare pașnică”, numărul statelor regionale ”oscilante” crește în detrimentul Washingtonului. Este firesc ca aliații SUA din Asia de Vest să caute diversificarea relațiilor lor externe și să obțină o pârghie din conflictul dintre SUA și China pentru a-și promova interesele naționale, așa cum au făcut EAU, Turcia și, mai recent, Arabia Saudită.

Confruntarea Rusia-NATO

Raportul american de evaluare a amenințărilor confirmă faptul că Rusia nu dorește ca actualul conflict din Ucraina să degenereze într-un conflict militar direct cu SUA și NATO. Totuși, asta nu exclude posibilitatea unei confruntări. Serviciile de informații sugerează că Rusia va continua să își urmărească interesele în moduri competitive și, uneori, conflictuale și provocatoare, inclusiv prin utilizarea forței militare.

Prin urmare, nu există nicio garanție că actuala competiție ruso-occidentală nu va duce la o confruntare, în ciuda dorinței ambelor părți de a o evita. Mai mult, confruntarea directă poate deveni necesară în viitor dacă una dintre părți consideră că lupta a devenit existențială pentru interesele sale.

De exemplu, în cazul puțin probabil în care Rusia este învinsă în războiul din Ucraina, extinderea conflictului ar putea deveni o necesitate, după cum a observat președintele Vladimir Putin: ”Războiul din Ucraina este existențial pentru noi”, întrebându-se: ”Care este valoarea unei lumi fără Rusia?”.

Prezența Rusiei în Asia de Vest

Raportul indică faptul că Moscova își va continua eforturile de a-și spori influența în regiunea WANA, încercând să submineze primatul Washingtonului și prezentându-se ca un mediator și partener de securitate indispensabil pentru aceste state.

La mai bine de un an de la declanșarea războiului din Ucraina, Occidentul a descoperit că un Sud Global mai independent a fost un motiv major pentru eșecul politicii sale de izolare a Rusiei, iar acum predică necesitatea de a reelabora strategiile occidentale cu aceste state. Departe de a se împotmoli în conflictul din Ucraina, Rusia a anunțat că își va spori interacțiunile – comerciale și politice – cu acest bloc global de țări în curs de dezvoltare.

Raportul indică faptul că dezvoltarea relațiilor ruso-iraniene și a relațiilor strategice dintre Moscova și Beijing – determinate de o viziune comună conform căreia SUA le amenință interesele – va duce la o mai mare cooperare economică, de apărare și politică împotriva ambițiilor hegemonice ale Washingtonului.

Rolul regional al Iranului în contracararea influenței SUA

Raportul prevede că, în 2023, Iranul va continua să lucreze pentru a reduce influența SUA în Asia de Vest – din Golful Persic până în Levant – și că, de data aceasta, nu va acționa singur. În schimb, amenințarea iraniană percepută face parte din competiția mai amplă dintre China, Rusia și Iran pentru a contesta ordinea mondială actuală și a se decupla de sistemul condus de SUA.

Evaluarea serviciilor de informații evidențiază, de asemenea, programul de rachete al Iranului ca fiind o amenințare cheie, întrucât Republica Islamică nu numai că se mândrește cu cel mai mare arsenal de rachete balistice din regiune, dar le produce la nivel național și la costuri extrem de scăzute.

Teheranul se concentrează pe îmbunătățirea preciziei, letalității și fiabilității rachetelor sale și este probabil să achiziționeze noi sisteme de arme convenționale, cum ar fi avioane de luptă avansate, avioane de antrenament, elicoptere, sisteme de apărare aeriană, nave de patrulare și tancuri. Acest lucru se datorează aprofundării legăturilor militare ale Teheranului cu Moscova, ceea ce ar putea duce la obținerea de către Iran a avioanelor de luptă rusești SU-35. La trei zile după publicarea Raportului de evaluare a amenințărilor SUA, mass-media iraniană a anunțat că acordul de achiziție a fost finalizat cu Moscova.

În plus, conflictul în curs de desfășurare din Ucraina a făcut ca Rusia să fie mai dependentă de aliații și partenerii săi din întreaga lume, ceea ce reprezintă o oportunitate pentru Iran de a-și promova interesele în regiune și de a-și spori profunzimea strategică.

Importanța Asiei de Vest pentru SUA

Potrivit raportului, în cazul în care Iranul nu primește o scutire de la sancțiunile occidentale, este probabil ca oficialii săi să ia în considerare creșterea în continuare a îmbogățirii uraniului până la 90%. Lucru pe care Washingtonul va încerca să îl împiedice prin posibila reînnoire a acordului nuclear abandonat de președintele american Donald Trump în 2018.

Raportul a subliniat că revenirea la respectarea deplină a Planului comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) necesită o ușurare a sancțiunilor, respectarea de către Washington a obligațiilor sale și închiderea de către Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a investigațiilor legate de garanțiile din trei situri nucleare nedezvăluite. Acest lucru ridică posibilitatea unui acord nuclear între SUA și Iran în 2023.

Anul trecut, Raportul de evaluare a amenințărilor SUA pentru anul 2022 a analizat regiunea Asiei de Vest sub cinci rubrici-cheie: Rusia, Iran, migrația din cauza conflictelor regionale, terorismul global și conflictele și instabilitatea. Raportul a dedicat un paragraf pentru a explica modul în care conflictele din regiune reprezintă o amenințare la adresa intereselor SUA.

În 2023, raportul abordează pe scurt regiunea doar sub trei rubrici: Rusia, Iran și terorismul global. Actuala evaluare privește regiunea aproape în întregime prin prisma competiției SUA cu China, Rusia și Iran – în contrast puternic cu raportul anterior, care acorda importanță condițiilor și conflictelor din regiune cu impact direct asupra intereselor SUA.

Marile puteri într-o lume multipolară

Diferența de perspectivă nu indică un declin al importanței regiunii pentru Washington, ci mai degrabă faptul că actuala competiție dintre marile puteri definește prezența SUA în regiune.

Evaluarea pune un accent mai mare pe competiția cu puterile în ascensiune cu intenția de a defini forma și a stabili regulile noii ordini mondiale – și consideră că următorii ani sunt vitali pentru a preveni apariția unei ordini mondiale care nu asigură interesele SUA.

Fără îndoială, competiția dintre marile puteri este factorul cheie care modelează percepția Washingtonului asupra amenințărilor globale actuale. Provocarea cu care se confruntă SUA constă în faptul că ritmul schimbărilor se accelerează, iar puterile în ascensiune cooperează din ce în ce mai mult între ele la toate nivelurile pentru a contrabalansa influența SUA.

În consecință, evaluarea din 2023 avertizează că Washingtonul a intrat într-o perioadă critică care va necesita o escaladare treptată împotriva oricărei entități ce încearcă să modeleze și să impună aceste schimbări globale. Este clar că SUA a devenit conștientă de nevoia urgentă de a acționa rapid și decisiv pentru a-și proteja interesele și a-și asigura locul în peisajul multipolar emergent.