Cele trei apocalipse și fabrica de bani

Situațiile de criză, de viață și de moarte, reprezintă tot ceea ce și-ar putea dori o corporație care oferă, pe loc, soluția salvatoare.

Întâmplător sau nu, în ultimii trei ani am fost martorii a trei crize succesive, două dintre ele derulându-se simultan. Vorbim despre pandemie (criza vaccinurilor), sancțiunile împotriva Rusiei (criza energetică) și războiul din Ucraina (criza muniției și a armamentului). Toate foarte grave, cu efect imediat asupra sănătății și chiar vieții a sute de milioane de europeni.

Dacă am fi conspiraționiști, am putea crede că marile corporații din Big Pharma, din industria de petrol și gaze, respectiv industria de armament, au contribuit decisiv la alimentarea și exacerbarea celor trei crize (prin intermediul politicienilor și a jurnaliștilor), cu scopul evident de a-și maximiza profitul. Iar fenomenul se află, încă, în plină desfășurare.

Faptul că Parchetul European în frunte cu Laura Codruța Kovesi s-a făcut scut în jurul șefei Comisiei Europene în dosarul Pfizer are o însemnătate deosebită. Gestul de tip mafiot le dă aripi politicienilor de la Bruxelles. Le oferă încredere să meargă pe același drum, având siguranța că vor fi în continuare exonerați de orice răspundere. Starea de urgență din pandemie, ”salvarea de vieți” invocată la tot pasul, constituie argumente irefutabile, necesare și suficiente în fața oricei posibile tentative de anchetare în dosarul Pfizer-Ursula.

Schema se repetă identic în crizele 2 și 3 din lista de mai sus. Avem situații de urgență similare, legate de aprovizionarea cu energie, armament și muniție. Cu un tupeu fantastic, dat fiind precedentul din pandemie, Ursula Von der Leyen se străduie din răsputeri ca cele 27 de state membre să cumpere ”la comun” noile mărfuri de care depind viața și bunăstarea cetățenilor europenilor.

În mod paradoxal, iarna blândă a fost cu ghinion nu doar pentru Kremlin, ci și în cazul exportatorilor americani de gaze lichefiate. După ce au bătut toate recordurile de preț vara trecută, când mass-media anunța apocalipsa inevitabilă, acum se văd în situația de a vinde la limita de jos a profitului. Depozitele de gaz din Europa sunt încă pline în proporție de 61%, sabotajul NordStream a devenit o amintire, iar o nouă criză creată artificial e greu de implementat.

Potrivit vicepreşedintelui Comisiei Europene, Maros Sefcovic, cererea comună de gaze naturale din partea UE se ridică la 24 de miliarde de metri cubi în următorii trei ani. Licitaţia va fi lansată în aprilie, iar UE se aşteaptă ca primele contracte cu furnizorii din SUA, Orientul Mijlociu şi Africa să fie semnate în luna iunie.

În problema achiziției la comum a armamentului și muniției aferente (criza nr. 3), situație e puțin mai delicată. Politicienii de la Bruxelles pretind (în mod fals) că ne aflăm tot în fața unei stări de urgență. ”Războiul face ravagii la ușă, proviziile Ucrainei sunt în scădere, iar Europa este îngrijorată dacă se poate apăra singură în caz de nevoie”, spun oficialii Comisiei Europene. Ucraina a cerut, pe lângă multe altele, 1 milion de proiectile de 155 de milimetri ”pentru a ține Rusia la distanță”. Dar UE poate produce doar 300.000 de astfel de proiectile în fiecare an, deci ar fi nevoie de marfă de import, de producție non-europeană. Pe de altă parte, țările membre au semnat individual multiple contracte cu furnizorii din Statele Unite (în principal) și nu se dau în vânt să pună banii la comun, la discreția Ursulei von der Leyen.

Există suspiciunea întemeiată că UE va cumpăra în exces armament și muniției, în graba de a-l opri pe Putin, pornit cu tancurile spre Paris și Berlin. Nu ar fi vreo surpriză, Europa a rămas și acum cu milioane de doze de vaccin neutilizate. Ca să nu mai vorbim despre faptul că experții de la Bruxelles găsesc tot felul de subterfugii (spre exemplu, ”Facilitatea Europeană pentru pace”, ej prost?!) pentru a deturna imense fonduri comunitare către o țară extracomunitară.

Așa cum stau lucrurile, Europa își taie singur craca de sub picioare. Devine un simplu argat la curtea regelui de la Casa Albă. Un argat cu sabia deasupra capului și care își acceptă soarta cu zâmbetul pe buze, mai ceva ca ciobanul moldovean din balada Miorița.