Confiscarea societății civile și originea proiectului ”agenților străini”

Atunci când mergi la o ambasadă, să zicem a Statelor Unite, știi din prima cu cine ai de-a face. Știi că în birourile alea lucrează oameni care reprezintă strict interesele Casei Albe în România. La fel și în ambasada Chinei sau a Rusiei. Avertismentul este la vedere, negru pe alb, pe frontispiciul clădirii.

Regăsim o situație similară la sediul central al BRD. Sau la uzinele Dacia Pitești, ori la magazinele Carrefour. Sunt interesele firești ale investitorilor francezi.

Așadar, statele lumii vin în România să câștige cât mai mulți bani, nu de dragul peisajului. Iar ambasadele încearcă să facă lobby pe lângă politicieni pentru ca afacerile amintite să meargă cu profit maxim (vezi participarea lui David Muniz la nunta ministrului Popescu). Până aici, nimic anormal. Așa funcționează sistemul, iar ambasadorii noștri de peste hotare ar fi cazul să procedeze identic.

Ei bine, situația este complet diferită atunci când vorbim despre ONG-uri. Când intrăm în sediul unui ONG (sau ne uităm pe site-ul acestuia) avem o mare problemă: nu știm cine se află la butoane. Cine finanțează respectivul ONG și ce urmărește. Habar nu avem dacă nu cumva interesele finanțatorului se bat cap în cap cu interesele statului român. Ar putea fi un terorist, un speculator financiar, un infractor pur-sânge sau un miliardar filantrop care vizează răsturnări de guverne prin intermediul așa-ziselor ”revoluții colorate”. Opinia publică din România este lăsată în ceață în mod intenționat.

Neștiind sursa banilor, simplii cetățeni se află în imposibilitatea de a judeca în mod corect activitățile anumitor ONG-uri. Spre exemplu un miting de protest organizat de asociația DECLIC (dau un nume la întâmplare) ar putea fi: a) o simplă inițiativă a societății civile în sprijinul libertăților fundamentale sau b) o încercare de schimbare a Puterii prin alte metode decât alegerile la termen.

Dacă populația ar ști, spre exemplu, că DECLIC primește milioane de dolari din partea imperiului Soros sau a guvernului SUA, atunci ar avea o explicație destul de clară a intereselor politice din spatele manifestației de protest. Iată de ce numeroase ONG-uri din România sunt foarte vehemente atunci când li se cere o minimă transparență cu privire la sursele de venit.

Aceste asociații și fundații bine finanțate de diverși cetățeni străini (veniți în România să profite economic și politic) au devenit o adevărată măciucă în mâna respectivilor filantropi. Ele fac corp comun cu mass-media dominată de capitalul străin și foarte adesea calcă în picioare interesele fundamentale ale României. Pentru simplul motiv că ultimele se bat cap în cap cu interesele lor – ale filantropilor americani, olandezi, francezi, germani ș.a.m.d.

Faptul că ONG-urile finanțate de Soros (și câți alții pe care nu-i știm) au făcut legea în România ultimilor 32 de ani reprezintă un grav atentat la siguranța națională, de care sunt răspunzători șefii serviciilor de informații în primul rând și Palatul Cotroceni în cele din urmă.

Două nopți de proteste violente ale ”societății civile” din Georgia au fost suficiente pentru ca partidul de guvernământ să retragă legea cu privire la ONG-urile netransparente, considerate ”agenți ai străinătății” (și pe bună dreptate).

Singurele metode prin care statele suverane se pot proteja de astfel de ingerințe brutale în politica internă sunt cele adoptate de Orban în Ungaria sau Putin în Rusia. Nu există alternative mai ”democratice” la astfel de atacuri frontale, deloc subtile.

Când cineva vine în casă la tine și încearcă să-ți dea în cap folosindu-se de ”mâna” societății civile, ori devii autoritar și pui piciorul în prag, ori devii victimă. Este un minim gest de autoapărare, pe care România nu l-a făcut și din păcate nici nu are de gând să-l facă.

p.s. În completarea articolului:

”Legea privind înregistrarea agenților străini (FARA) adoptată de Congresul SUA în 1938 impune obligații de ”divulgare publică” persoanelor care reprezintă interese străine. ”Agenții străini” – definiți ca fiind persoane sau entități angajate în activități de lobby sau de advocacy pe plan intern pentru guverne, organizații sau persoane străine (”mandanți străini”) – sunt obligați să se înregistreze la Departamentul de Justiție (DOJ) și să își divulge relația, activitățile și compensațiile financiare aferente.

FARA nu interzice activitatea de lobby pentru interese străine și nici nu interzice sau restricționează activități specifice. Scopul său explicit este de a promova transparența în ceea ce privește influența străină asupra opiniei publice, politicii și legilor americane; în acest scop, DOJ este obligat să pună la dispoziția publicului aceste informații. FARA a fost adoptată în 1938 în primul rând pentru a contracara propaganda nazistă, punând inițial accentul pe urmărirea penală a activităților subversive; din 1966, punerea în aplicare a trecut în principal la sancțiuni civile și la respectarea voluntară.

Începând din 2017 legea a fost aplicată cu o regularitate și o intensitate mult mai mari, în special împotriva oficialilor care au legătură cu administrația Trump. Acuzațiile și condamnările ulterioare la nivel înalt în temeiul FARA au determinat o mai mare atenție publică, politică și juridică, inclusiv apeluri la reformă. În noiembrie 2022, existau peste 500 de agenți străini activi înregistrați la Unitatea FARA.” (sursa: Wikipedia)
…………….
Date fiind cele de mai sus, legea pe care guvernul din Georgia a încercat fără succes să o promulge este de inspirație rusească sau americană?

De ce guvernul României nu are o astfel de lege? Oare consideră că ”agenții străini” pot rămâne anonimi, atât timp cât împart beneficiile cu clasa politică, mass-media și ONG-urile?