Una dintre cele mai mari campanii de propagandă din toate timpurile

Un comentariu de James Rickards, editor al revistelor Strategic Intelligence, Project Prophesy, Crash Speculator și Gold Speculator.

Este extrem de dificil să găsești adevărul despre războiul din Ucraina.

Primul motiv: vorbim despre război. Războaiele sunt întotdeauna dificil de evaluat în timp real. Expresia ”ceața războiului” a fost inventată pentru a transmite incertitudinea și imprecizia cu privire la progresul pe câmpulo de luptă.

Totuși, mai există un alt motiv din pricina căruia războiul din Ucraina este derutant pentru atât de mulți. Efortul de propagandă ucrainean a devenit unul dintre cele mai uimitor de eficiente invenții de minciuni văzute vreodată.

De la asul de vânătoare ”Fantoma din Kiev” la ”Eroii din Insula Șerpilor”, de la afirmațiile extrem de exagerate privind victimele rusești, la suprimarea oricărei știri negative despre Ucraina, mașina de propagandă a funcționat la maxim.

Fenomenul era de așteptat, având în vedere că președintele Zelenskyy este un fost actor și comediant. Adică un tip obișnuit cu scena mediatică și cu inventarea de scenarii pentru public. Zelenskyy este susținut de o mică armată de consilieri media și se bucură de sprijinul simpatizanților: președintele Biden, premierul britanic Rishi Sunak sau instituții precum The New York Times.

Curaj sub foc (fals)

Cea mai recentă cascadorie de propagandă a fost călătoria lui Joe Biden la Kiev cu câteva zile înainte de prima aniversare a invaziei rusești. Biden a ținut un discurs steril, a autorizat încă 500 de milioane de dolari în arme și s-a urcat înapoi într-un tren spre Polonia.

Piesa de rezistență a propagandei a fost atunci când Biden și Zelenskyy au intrat într-o curte deschisă, iar sirenele de raid aerian din Kiev au început să sune. Rușii fuseseră anunțați în prealabil că Biden va fi acolo și au fost de acord să nu organizeze niciun raid în timpul vizitei lui Biden.

De fapt, de ceva timp nu mai avuseseră loc raiduri. Nimeni nu a văzut niciun avion, dronă sau rachetă. Sirenele au fost doar un efect de scenă menit să creeze un fals sentiment de pericol care să fie preluat drept coloană sonoră de către mass-media globală.

Ucraina pierde grav războiul, dar nu-i poți învinovăți pe occidentali pentru că ”simt” altceva. Sunt cu toții victime ale mașinăriei de propagandă Zelenskyy-Ucraina.

Cum rămâne cu sancțiunile? Cum funcționează acestea?

Îmi pare rău, dar am avut dreptate

Sancțiunile SUA și UE împotriva Rusiei din cauza Ucrainei au fost mai mult decât un eșec total. Ele nu au reușit să schimbe comportamentul Rusiei, nu au reușit să afecteze economia Rusiei într-un mod evident și au avut un efect de bumerang asupra SUA, a Europei și a multor instituții financiare occidentale.

Am scris despre acest lucru anul trecut, în martie și aprilie, nu la mult timp după ce a început războiul. Comentariile mele au fost întâmpinate cu scepticism (în cel mai bun caz) și cu critici extreme (în cel mai rău caz). Nu contează. Am avut dreptate atunci, iar dovezile ulterioare au fost copleșitoare.

Rubla rusească este mai puternică astăzi decât înainte de începerea războiului. Veniturile rusești din petrol și gaze sunt mai mari decât înainte de război. Petrolul rusesc este vândut cu un preț redus Indiei și Chinei, dar Rusia compensează reducerea prin creșterea volumului.

Economia rusă a scăzut doar cu aproximativ 3% în 2022 (estimările anterioare se așteptau la o scădere de aproximativ 20% sau mai mult), iar economia rusă este așteptată să înregistreze o creștere modestă în acest an, față de recesiunile probabile din SUA și Europa. Rusia și China sunt foarte avansate în dezvoltarea unui sistem interoperativ de plăți și decontare pentru tranzacțiile internaționale care va înlocui sistemul SWIFT din care Rusia a fost ejectată.

De fapt, este extrem de dificil să afecteze instituțiile rusești, deoarece Rusia a petrecut ani de zile pregătindu-se pentru un astfel de atac financiar din partea Statelor Unite. Băncile sale sunt solide, cu lichidități bune și acces la facilități interbancare, chiar și fără a beneficia de SWIFT sau de corespondenți occidentali.

Între timp, Rusia continuă să distrugă armata ucraineană cu rachete din Coreea de Nord, drone din Iran și propria sa capacitate industrială masivă.

Singura carte pe care o poate juca SUA

Așadar, Ucraina pierde pe câmpul de luptă, iar regimul de sancțiuni condus de SUA împotriva Rusiei a eșuat. Singurul răspuns al SUA este escaladarea conflictului.

Escaladarea în ce privește armamentul american furnizat Ucrainei este uluitoare. Am început cu rachete sol-aer Stinger pentru doborârea avioanelor rusești și cu rachete Javelin, care sunt arme antitanc puternice (deși sistemul britanic NLAW folosit în Ucraina este aparent mai bun).

Apoi, am furnizat HIMARS, o piesă de artilerie grea cu rază lungă de acțiune, cu proiectile ghidate cu precizie. Ucraina a folosit-o cu succes, deși se pare că rușii au dezvoltat mijloace pentru a o contracara.

Contrar a ceea ce spune mașina de propagandă, rușii nu sunt idioți. De fapt, chiar șeful armatei ucrainene a declarat că ”toată știința militară se află în Rusia”.

Oricum, de la livrarea HIMARS, SUA, Marea Britanie și Germania s-au angajat să furnizeze tancuri de top, inclusiv tancurile Abrams din SUA, Challenger 2 din Marea Britanie și Leopard 2 din Germania. De altfel, există rapoarte neconfirmate potrivit cărora unele Leoparduri apar acum pe câmpul de luptă.

Apoi, fără a zăbovi o clipă, președintele Ucrainei, Zelenskyy, a cerut avioane de luptă F-16. Biden a refuzat, dar a refuzat la început și tancurile. Probabil că este doar o chestiune de timp până când va aproba avioanele F-16.

Toate acestea au fost susținute de miliarde de dolari în sisteme de informații, supraveghere și comunicații concepute pentru a repera țintele rusești și a direcționa aplicarea armelor americane.

Asta ca să nu mai spunem nimic despre prezența reală a forțelor NATO pe teren, în Ucraina. Unele surse indică faptul că până la 20.000 de soldați polonezi se află pe front îmbrăcați în uniforme ucrainene, ceea ce îi face mercenari străini. Forțe americane și britanice se află, de asemenea, pe teren acolo, fără uniforme, ceea ce reprezintă o încălcare a Convențiilor de la Geneva.

Bineînțeles, nu este un secret pentru ruși. Aceștia ne-au avertizat recent să retragem tot personalul și echipamentul NATO din Ucraina. Dacă nu o facem, rușii au reînnoit avertismentul că ar putea deveni ținte legitime.

Ucraina pierde

Cu toate acestea, niciunul dintre ajutoare nu a fost deosebit de eficient. Ucraina pierde grav războiul, în timp ce Rusia epuizează încet și metodic forțele ucrainene de-a lungul unui front larg. Rusia aproape că a încercuit orașul Bakhmut, important din punct de vedere strategic, și probabil că îl va avea complet izolat în scurt timp, prinzând în capcană 20.000-30.000 de soldați ucraineni.

Pierderea orașului Bakhmut va fi o înfrângere semnificativă pentru Ucraina, deoarece va slăbi linia de apărare din Donbas. Ei au într-adevăr doar o singură linie de apărare unde să se retragă, iar aceasta este considerabil mai slabă decât linia pe care se luptă în prezent să o mențină.

Dacă Rusia reușește în cele din urmă să străpungă ultima linie, între aceasta și râul Nipru sunt foarte puține lucruri care să-i oprească.

Apropo, nimic din cele de mai sus nu reprezintă o acuzație la adresa armatei ucrainene. Au luptat din greu și cu curaj, și continuă să o facă. Doar că se confruntă cu o forță superioară, care îi depășește semnificativ în număr de tancuri, avioane, artilerie și, ceea ce este important, muniție. Sunt pur și simplu depășiți la nivel de armament.

Unde este cavaleria?

Între timp, multe dintre armele promise (inclusiv tancurile) nu au sosit încă și s-ar putea să nu fie gata decât peste șase luni sau mai mult. Ucraina le-ar putea folosi cu siguranță acum!

În special avioanele F-16 sunt un vis fără speranță, deoarece piloții ucraineni nu știu să le piloteze, iar pregătirea poate dura aproape un an. Este posibil ca piloții NATO să le piloteze în secret, dar gândiți-vă doar la victoria propagandei rusești dacă vor doborî și captura piloți NATO care nu ar trebui să zboare deasupra Ucrainei.

Totuși, în afară de eficiența lor, se mai ridică o întrebare. Își pot permite de fapt SUA, Marea Britanie și Germania să furnizeze aceste arme fără să-și afecteze propria pregătire în cazul unor războaie în altă parte?

Adevărul este că arsenalele occidentale au fost grav diminuate din cauza armelor și munițiilor furnizate Ucrainei. Arsenalele europene nu erau mari la început, dar chiar și rezervele SUA au scăzut în zona de pericol. Situația este mai gravă decât atât, deoarece lipsurile nu pot fi recuperate rapid.

Statele Unite au închis multe fabrici de muniție de când s-a încheiat Războiul Rece. Acestea pot fi repornite, dar mobilizarea completă pe timp de război durează ani, nu săptămâni. Al Doilea Război Mondial este un bun exemplu.

Până în 1943, SUA producea avioane de război cu o rată de aproape 100.000 de avioane pe an. Dar în 1941, acest număr era de numai 18.000. Practic, Ford Motor Co. a oprit producția de automobile și și-a transformat uriașa fabrică din River Rouge în producție de avioane pe toată perioada respectivă.

Creșterea de cinci ori a numărului de avioane de luptă și bombardiere a fost realizată în doi ani, nu în câteva luni. Este corect să ne întrebăm dacă acest război merită, în linii mari.

Este și mai indicat să ne întrebăm dacă merită să punem în pericol securitatea națională a SUA prin epuizarea unor stocuri vitale de arme pentru a susține o oligarhie coruptă din Europa de Est.

Poporul american ar putea descoperi, pe calea cea grea, că răspunsul la ambele întrebări este NU.