Adevăratul război se duce pe frontul diplomației, în spatele ușilor închise

Cu toate asigurările Occidentului colectiv legate de principiile ”juste” care stau la baza continuării războiului cu și mai mare avânt, singura explicație rezonabilă face trimitere mai degrabă la menținerea supremației din punct de vedere financiar.

Proiectul NordStream a constituit punctul nodal al ruperii echilibrului între SUA și Rusia. Importanța economică și strategică a acestuia s-a văzut clar din perseverența cu care Casa Albă și-a urmărit planul de sabotaj și l-a dus la îndeplinire.

Conflictul Vest-Est va fi unul pe termen foarte lung, chiar dacă printr-o minune se va ajunge la negocieri în Ucraina. Moscova a tras niște învățăminte în urma războiului rece și încearcă să nu repete greșelile. În final, învingătorul nu se va tranșa pe câmpul de luptă (dacă excludem loviturile nucleare), ci la nivelul conturilor bancare. Vestul a câștigat clar în 1989 din pricina diferenței de nivel de trai și a consecințelor dictaturii în spațiul dominat de sovietici.

În prezent, dată fiind experiența ultimilor trei ani, atât Vestul cât și Estul au porniri dictatoriale evidente, manifestate mai degrabă sub forma unor autoritarisme. Dacă excludem China și ne referim doar la Rusia versus Occident, nu există diferențe majore în ce privește drepturile și libertățile fundamentale. Am văzut ce s-a întâmplat în pandemie și cum se comportă liderii noștri acum, în vremuri de război. În plus, există semnale clare că elitele de la Davos nu se vor opri aici. Vor îngrădi și mai tare drepturile simplilor cetățeni. Așa că partida urmează a fi tranșată exclusiv pe câmpul de luptă dintre [dolar + euro] și [yuan + rublă].

Mult mai puțin spectaculoasă și vizibilă marelui public, bătălia crâncenă de pe tărâm economic are capacitatea de a face miliarde de victime. De a înclina, decisiv, balanța. Când Boris Johnson a spus că ”Marea Britanie se află în pericol dacă Ucraina nu câștigă războiul cu Rusia” s-a referit, bineînțeles, la războiul economic din fundal. Unul foarte dur, derulat în surdină și în care tabla de șah a alianțelor globale joacă un rol fundamental.

De-dolarizarea vizată de cuplul Rusia-China este un proces extrem de complicat. În esență, cei doi parteneri încearcă pe căi diplomatice (punând pe masă lista cu beneficii) să-și convingă partenerii să renunțe la tranzacțiile în dolari. Uneori reușesc, alteori nu. Forța militară a NATO exercită o presiune constantă asupra statelor mici, ca și șantajul economic al unor instituții de creditare ca Banca Mondială. Așa că este de așteptat ca dolarul să rămână, pe termen mediu, un instrument de plată larg răspândit. Și care susține din plin economia americană din pricina cererii masive.

Continuarea războiului prin mărirea capacității de producție a armamentului și a muniției aferente reprezintă cheia de boltă a strategiei americane de menținere pe linia de plutire a dolarului. Summit-ul NATO din iulie, programat în Lituania, se anunță deja a fi ”istoric” prin prisma deciziilor care urmează să direcționeze procente mari din PIB-ul statelor membre către efortul de război. Către înarmare și trimitere de noi trupe la granița de est a alianței (circa 300.000 de soldați capabili să fie dizlocați rapid, în maxim 30 de zile).

NATO devine astfel principala mașină de făcut bani (de la buget) pentru SUA. Principalul mijloc de contracarare a procesului de de-dolarizare inițiat de Rusia și China, pe lângă sumele importante provenite din energie. Așa că trebuie să ne așteptăm la o lungă perioadă în care ”vaca” Europa va fi bine mulsă, cu riscul de a-și da obștescul sfârșit. Bineînțeles, sub pretextul apărării democrației și a libertății în fața pericolului rusesc.